Ok, vad ca omul persevereaza cu tag-ul…Tag sa fie atunci.
Cele 5 vicii (unele mi s-au indicat, nu le aprob neaparat, dar in lipsa de altceva, le trec aici):
1. Biliardul/snooker-ul - unele din cele mai placute vicii pe care le-am pus in aceasta enumerare. Nu stiu ce se intampla, dar cand aud unul din cele 2 cuvinte, simt furnicaturi in varful degetelor si nu-mi aduc aminte sa fi refuzat vreodata pe cineva cand mi-a propus o partida din asta. Dau la o parte bautura si CS, stat degeaba si uitat la televizor sau ascultat muzica pentru un joc de biliard pe o masa buna si cu un adversar pe masura.
2. Cica gandesc prea mult. Despre trebusoara asta am mai discutat eu intr-un articol si nu cred ca mai comentez aici.
3. Uneori am o atitudine pedanta fata de cei din jurul meu. Atitudine pe care incerc sa o controlez, dar care imi da de furca in general.
4. Sexul – pentru ca daca nu ar fi el, Doamne, ce plictisitoare ar mai fi viata!
5. Si eu joc Counter-Strike, numai ca nu ma salveaza de starile de frustrare sau nervi, pur si simplu reuseste (uneori) sa imi ocupe mintea atat cat e nevoie ca sa uit temporar de problema care m-a adus in starea respectiva. Din acest punct de vedere, ar putea fi aproape orice alt joc pe care l-am practicat la un moment-dat si mi-a facut placere. Si, din aceeasi categorie face parte viciul de care m-as debarasa poate cel mai usor (alaturi de CS) un alt joculet: MonstersGame, un joc browser-based (adica se joaca strict pe Internet si nu iti trebuie altceva decat Internet Explorer sau un alt browser instalat) care m-a “virusat” si de care am fost relativ obsedat in perioada cand am inceput sa il joc, dar pe care am ajuns sa il continui mai mult din inertie, decat din pasiune.
There! You happy now?
Poate voi reveni cu alte 5 vicii altadata, daca imi mai vin in minte ca acu’ numa’ de-atat am putut sa ma screm.
In continuare taguiesc pe…cine s-o simti ca nu prea am prieteni blogeri in afara de cel care m-a taguit deja de 2 ori si nu mi s-ar parea corect sa i-o intorc asa…pe nepusa masa!
Deci, bafta la toti care joaca…leapsa!
PS: Acum sa nu ma intelegeti gresit! Nu astea sunt singurele mele vicii, doar ca nu mi-au venit altele in cap in momentul scrierii acestui articol. De aceea am si mentionat ca poate mai revin cu altele intr-un articol viitor. Pentru cei care ma cunosc, astept sugestii...
Cele 5 vicii (unele mi s-au indicat, nu le aprob neaparat, dar in lipsa de altceva, le trec aici):
1. Biliardul/snooker-ul - unele din cele mai placute vicii pe care le-am pus in aceasta enumerare. Nu stiu ce se intampla, dar cand aud unul din cele 2 cuvinte, simt furnicaturi in varful degetelor si nu-mi aduc aminte sa fi refuzat vreodata pe cineva cand mi-a propus o partida din asta. Dau la o parte bautura si CS, stat degeaba si uitat la televizor sau ascultat muzica pentru un joc de biliard pe o masa buna si cu un adversar pe masura.
2. Cica gandesc prea mult. Despre trebusoara asta am mai discutat eu intr-un articol si nu cred ca mai comentez aici.
3. Uneori am o atitudine pedanta fata de cei din jurul meu. Atitudine pe care incerc sa o controlez, dar care imi da de furca in general.
4. Sexul – pentru ca daca nu ar fi el, Doamne, ce plictisitoare ar mai fi viata!
5. Si eu joc Counter-Strike, numai ca nu ma salveaza de starile de frustrare sau nervi, pur si simplu reuseste (uneori) sa imi ocupe mintea atat cat e nevoie ca sa uit temporar de problema care m-a adus in starea respectiva. Din acest punct de vedere, ar putea fi aproape orice alt joc pe care l-am practicat la un moment-dat si mi-a facut placere. Si, din aceeasi categorie face parte viciul de care m-as debarasa poate cel mai usor (alaturi de CS) un alt joculet: MonstersGame, un joc browser-based (adica se joaca strict pe Internet si nu iti trebuie altceva decat Internet Explorer sau un alt browser instalat) care m-a “virusat” si de care am fost relativ obsedat in perioada cand am inceput sa il joc, dar pe care am ajuns sa il continui mai mult din inertie, decat din pasiune.
There! You happy now?
Poate voi reveni cu alte 5 vicii altadata, daca imi mai vin in minte ca acu’ numa’ de-atat am putut sa ma screm.
In continuare taguiesc pe…cine s-o simti ca nu prea am prieteni blogeri in afara de cel care m-a taguit deja de 2 ori si nu mi s-ar parea corect sa i-o intorc asa…pe nepusa masa!
Deci, bafta la toti care joaca…leapsa!
PS: Acum sa nu ma intelegeti gresit! Nu astea sunt singurele mele vicii, doar ca nu mi-au venit altele in cap in momentul scrierii acestui articol. De aceea am si mentionat ca poate mai revin cu altele intr-un articol viitor. Pentru cei care ma cunosc, astept sugestii...
4 comments:
Partea cu "gandesc prea mult" e deja fumata. Iar "pedant" sincer si umil, recunosc ca, in prostia mea, nu sunt foarte sigur ca stiu ce inseamna.
PEDÁNT, -Ă, pedanţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Cu pretenţii de erudiţie şi de competenţă deosebită; meticulos; minuţios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. S.m. şi f. Persoană care face mereu paradă de erudiţia sa şi care supără prin minuţiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă. – Din fr. pédant, germ. Pedant.
Iar partea cu gandesc prea mult, nu prea am inteles. Te rog sa mai dezvolti.
OK, nu trebuia sa-mi dai chiar din dictionar, am inteles, you smart,me stupid...
Iar la partea cu ganditul prea mult, decat sa dezvolt ce am vrut sa zic initial, prefer sa-ti impartasesc o remarca, potrivit careia unii dintre cei care au gandit prea mult, au gandit intr-atat de mult incat au ajuns la concluzia ca nu gandesc deloc...
Pai, am zis sa iti dau definitia tocmai pentru a ilustra mai bine si ca sa nu cumva sa gresesc.
Iar partea cu ganditul...mai bine nu ne mai gandim la asta!
Post a Comment