(Belated from 2020) We are living wondrous times

 

I'm sure most people reading this will quickly assert that this article is about the current Coronavirus/Covid-19/Sars-Cov-2 pandemic, but you would be wrong.

Reading an article about actress/actor Elle/Elliot Page today has triggered something inside of me. I have taken an interest in Elle's acting career since she starred in Juno, I think. Then went back a little and enjoyed "Freaks and geeks".

I've read/heard she was a lesbian, which didn't surprise me that much a few years a go. In fact, I was more like "good for her", she's finally found herself!

Now I read this article about her saying she's transgender and identifies as being (mostly - if I understand this correctly, as being a "he"). 

What really titillates me about this (besides an interesting actress potentially becoming an interesting actor) is the fact that we, as a human species, have reached the stage where we can try and correct some of nature's mistakes ourselves.

We are no longer left with few choices ranging from living our whole lives "in the closet" to actually committing suicide, but we can become what we feel we were born to be.

Make no mistake, I am not saying that this is easy. From a social standpoint down to the medical/physiological point of view. It's not easy changing gender. I get that. But it is nonetheless truly amazing that we've reached the stage where a person who is aware of their misalignment with their gender has the choice to surgically become what their mind tells them they should be and, consequently, live the lives they feel they were meant to.

No more depression. No more stigma (mostly). No more regrets.

This, for me at least, is the future I'd like to live in.

For me, a transgender person is just someone who was lucky enough to have the means and opportunity to make their body follow suit to what they feel.

I, however, don't feel the need to label them as transgender. For me, a person who physically changes sex becomes that new gender. It doesn't really matter what they were before in the present.

I do make a distinction regarding their physical gender in the timeline though. As far as I am concerned, whatever gender you were born with, that's what you were up until the time you yourself realized that you were really meant to be.

So Bruce Jenner was a guy who won the  Olympics, even though a few years ago, that guy ceased to exist and Caitlyn Jenner emerged (even before the actual sex change operation).

To my limited understanding of this phenomenon, it is physically much easier to switch from male to female, so if the technology/surgery hasn't really caught up with us evolving as a species yet, it doesn't mean it's less than or not as. 

I guess what I'm really trying to say is that even though I am not concerned personally by this topic, I am grateful to be living these times when we can bend nature's will and correct it's flaws in order to live the fullest lives we can, in the bodies we feel we were meant to live in.

No one should be forced to live inside a body that feels strange to them, especially if they have a chance to change that!

I'll tell you one more thing too: anyone willing to risk their lives to live they're future the way they feel they were meant to deserves nothing but respect and even an amount of awe.
#notransgender #nocisgender #justhuman

Soferi care mi-as dori sa moara...in somn

Dupa cum multi stiti, sunt multe specii de oratanii care circula pe soselele din Romanica, "soferi", unul mai rau decat altul si majoritatea mai prosti decat prevede legea. In ultima vreme, insa, am ajuns sa am tot felul de fantezii de natura...morbida cu imbecilii astia care se cred rupti din Michael Schumacher. O sa incerc, pe rand, sa descriu fiecare tipologie in parte si sa o blestem, tot pe fiecare in parte, cu ce ati vazut si in titlu...vorbesc serios!

Unul din cei mai cocliti si mai stupizi bivoli care s-au urcat vreodata la volan este grobianul care, odata vazut cu covrigul in mana, apasa pedala de acceleratie cel putin pana la podea si, vazand ca amarasteanul din fata lui se chinuie sa depaseasca (de obicei) un tir, ii da, totusi, din belsug flash-uri/blitz-uri (whatever the fuck you want to call them) indemnandu-l astfel, cu blandete, sa isi ia zborul, sa accelereze la viteza sunetului instant, ori, daca nici una din metode nu ii convine sau nu ii este la indemana, atunci sa binevoiasca sa se plieze subtil sub tir (aproape mi-a iesit calamburul, nu?). Pentru tine, dobitocule care te recunosti in aceasta descriere, sper sa imi faci placerea si totodata marea bucurie de a nu mai apuca rasaritul soarelui maine dimineata.

Un alt inept lobotomizat si suferind de complexe de superioritate (ori de inferioritate, dupa caz), este creatura (ne)demna de mila care, desi te vede ca vii din sens opus, se angajeaza totusi in depasirea tirului, ba chiar iti da flashuri si te injura, pentru ca, in caz ca nu ai observat, in dreapta ta se afla inca o asa-numita banda de rezerva, sau, cum ii place lui sa creada, locul tau de drept. Daca nu stiti despre ce vorbesc, puteti sa va uitati si la stiri, ca mai deunazi a fost un filmulet dragut cu o masina de ceva parlamentar care depasea in voie pe contransens, facand "curatenie" si ordine cu ceilalti. Ei bine, si tie, mare jmecher de pe unde te-a fatat ma-ta aia sluta si beteaga, iti doresc sa te gaseasca maine, cand vine in vizita pentru o partida de sex nebun, in rigor mortis, ca asta meriti cu prisosinta.

Daca tot am adus aminte de filmuletul cu pricina, ei bine, un alt tip de sofer caruia ii doresc eu atat de mult bine incat sa nu il poata duce si, astfel, sa crape in chinuri, este acel sofer care, vazand ca vitele stau frumos in coloana si asteapta sa depaseasca vreun obstacol, prefera sa intre in depasire si, ajuns la fata locului, sa binevoiasca a-i taia fata mojicului care nu a fost in stare sa isi continue drumul pentru ca nu a avut tupeul sa treaca de sus-numitul obstacol. Zeule al soferiei, pentru tine care este indubitabil un zeu, iti doresc sa iti gasesti pacea eterna si sa il intalnesti la noapte pe Caron care sa te ia cu barca (sau sa te lege de ea si sa te traga pana pe celalalt mal) si sa te plimbe peste Styx (cu vasla-nfipta-n...locuri moi) unde iti este locul de drept.

Nu stiu daca in ultimul rand, dar cu siguranta pe lista celor carora ii iubesc eu atat de mult incat mi-as dori sa ii tin in brate daca as ajunge vreodata pe scaunul electric este taranul de la Gheboaia sau de la Dalga din deal, care, fiind cel putin mai catolic decat Papa Ioan Paul al II-lea, nu gaseste suficient sa aiba faza scurta aprinsa ziua, ci simte nevoia imperioasa de a aprinde si faza lunga, nu de alta, dar vorba aia: unde merge suta, merge si mia...sau cam asa ceva... In concluzie, si tie, onanist belit in gard, iti doresc cu fiecare fibra a fiintei mele sa visezi la noapte ca te ineci si sa faci bine sa iti tii respiratia pana nu te mai trezesti.

Voi, toti, astia, regi ai soselelor, posesori de bolizi de lux sau de Logan ori Trabant, daca stiti ca nu sunteti in stare sa respectati niste minime reguli ale bunului simt si/sau de circulatie, faceti bine si horcaiti de doua ori inainte sa va treziti in bratele fotomodelului de mai jos!

Spring...time

Nota: prezentul articol e scos de la naftalina, dar a fost inceput cand am avut primele temperaturi de 26 de grade...whenever that was.

...sau mai degraba "summer time", daca te uiti la mercurul ce fierbe in termometre. Da, dupa ce ne-au inghetat mucii in nas si iadul si-a inchis portile ca era curent si li se intarea smoala in ceaun, a venit si soarele numai ca s-a grabit un pic si a sarit direct la vara, cu temperaturi de peste 20 de grade, de nici nu mai stii cu ce sa te imbraci.

Si iti iei o haina mai groasa, poate din obisnuinta si poate pentru ca dimineata e chiar frig, dar sa te fereasca sfantul sa te prinda amiaza in haina aia ca te apuca zambalacul si faci spume la gura precum un caine turbat, ce a mancat ciorba de cap de gaina zapacita, nu alta!

Ce vreau eu sa spun aici? Nu, nu e un mesaj ecologist, e doar o constatare realista pe care o auziti si voi din ce in ce mai des pe la cutia aia cu lumina in fata careia va pironiti privirile seara asteptand "Romanii (cred ca) au talent", cunoscuta si sub denumirea de tembelizor: vara nu-i ca iarna, dar nici primavara si toamna nu se mai recunosc in aceste anotimpuri ce au luat-o razna pe aratura si isi dau in petic, cand pe ici, cand pe colo, si in general mai peste tot.

In curand, se stie: primavara e ca si disparuta oricum, toamna inca negociaza cu iarna daca sa ploua 6 luni ori sa ninga si sa congeleze tot ce misca sau nu. Iar noi vom fi foarte fericiti sa facem schi pe dune jumatate de an si sa ne construim igloo iarna, sa tundem tufisurile de tumbleweed, in loc sa taiem frunza la caini, ori sa inventam prezervativul cu incalzire centralizata ca sa nu ajungem la culmea inghetului (daca nu o stiti...cautati-o ca merita!).

Acestea fiind spuse, eu ies un pic sa imi fac un ou ochi pe trotuar ca vad ca asfaltul are fix consistenta gelatinoasa necesara unui asemenea sport extrem...

Drim fon

Am senzatia ca revin asupra unui subiect pe care l-am mai abordat o data, dar daca ma repet, e doar din cauza Alzheimer-ului care isi face efectul mai devreme si a medicamentelor prea puternice amestecate cu alcool si fum de marijuana.

Din ciclul "I have a dream", va prezint in acest episod de nebunie temporara cu accente de schizofrenie prematura, cum ar arata sau ce calitati ar trebui sa aiba telefonul visurilor mele.

Dar, mai intai un fel de prolog: pentru a preintampina comentariile rautaciosilor, nu, nu vreau ca mobilul meu viitor sa imi prepare cafeaua de dimineata, sa imi faca rezumatul emailurilor ori sa serveasca si pe post de proiector. Nu vreau nici macar sa imi traduca in timp real ce spune unul din interlocut(au)rii mei, asa cum am vazut eu un clip, la un moment-dat despre Pomegranate. Deci ce ar trebui, totusi sa stie telefonul asta?

- in primul rand, telefonul visurilor mele ar fi Nokia...prietenii stiu de ce...ba chiar si cititiorii mai mult sau mai putin fideli stiu de ce;
- in al doilea rand, si foarte important, ar trebui sa fie dual sim. Pentru cei care nu stiu ce inseamna, e vorba de capacitatea de a suporta 2 cartele SIM in acelasi timp, atat in standby, cat si in timpul utilizarii (ex: daca vorbesti cu cineva pe primul SIM si in acelasi timp te suna cineva pe cel de-al doilea, apelul intra in asteptare);
- tot za drim fon ar trebui sa fie un smartphone, iar cand spun asta, ma refer si la alte trasaturi caracteristice telefoanelor ce pana nu de mult reprezentau gama de varf: wi-fi (n), 3G, 4G (de ce nu?), HSPA, HSDPA, GPRS and so on;
- tot el, molecularul, ar trebui sa aiba tastatura fizica - ziceti voi ce-oti zice, poate ca sunt demodat, dar vreau sa simt butoanele sub deget, nu netezimea display-ului mai mult sau mai putin capacitiv;
- ca veni vorba, celularul asta ar trebui sa aiba un display decent: nici prea mic, nici prea mare, dar cu rezolutie foarte buna si miliardele de culori calare pe el. Ba chiar ar fi interesant sa aiba si Gorilla Glass 2, nu ca as fi eu vreo primata, neaparat...Si daca tot suntem aici si in mod evident imi place sa imi folosesc mainile, sa facem acest display sa fie si touch capacitiv, bineinteles;
- tot acest Excalibur al telefoanelor mobile ar trebui sa aiba o baterie cel putin peste medie: durata de standby in conditii de utilizare normala sa fie peste 5 zile, ideal peste 10;
- memoria interna...nici nu stiu. In ultima vreme multi producatori baga memoria flash direct in telefon, deci sa fie de vreo 16GB cu capacitatea de extindere prin card microSD de inca 32GB, pentru acele zile in care chiar vrei sa transporti filmele Blu-Ray sau BRRip pe telefon;
- nu in ultimul rand, designul: trebuie sa fie placut si ergonomic. Aici as mentiona faptul ca mi-ar placea sa aiba tastatura qwerty, dar nu e un "must";
- camera...ei bine, ar putea la fel de bine sa lipseasca, dar cum asa ceva e aproape imposibil in ziua de astazi, atunci mi-as dori sa aiba cel putin 5MP si sa beneficieze si de asa-numit-ul flash, plus autofocus (true autofocus, nu cel la care trebuie sa apesi pe tasta T);
- din moment ce e drim fon, as vrea sa se incarce in 30 minute si...cam atat.
- oh, da! Almost forgot! Telefonul aista ar fi monobloc. Nu slide, nu claputa, nu nimic. Caramida (dar fara sa imprumute si alte trasaturi).

Presupun ca ce incerc eu sa spun aici de fapt este ca mi-ar placea extrem de mult sa vad un Nokia E6 dual SIM si nu orice fel de dual SIM, ci unul real (ca pana acum nu au reusit decat sa fie dual decat in stand by, iar atunci cand utilizezi una din cartele, cealalta apare ca si cum ar fi telefonul inchis).

Eu preconizez ca multe din trasaturile astea se vor regasi in urmatorul meu telefon si ca acesta nu va intarzia prea mult sa apara. Deja Nokia a facut primii pasi in directia asta cu telefoanele dual sim (au vreo 5 modele pana acum, daca nu ma insel), intre care sunt vreo doua cu tastatura qwerty, insa niciunul nu este smartphone. Si desi asta nu ma deranjeaza din start, faptul ca majoritatii le lipseste pana si 3G-ul nostru cel de toate zilele reprezinta o mare problema, deoarece eu chiar navighez frecvent pe internet de pe mobil, iar vitezele mici sunt cu adevarat un "killjoy" cum ar zice americanul, si am avut deja un astfel de experiment esuat cu Nokia C2-06, daca va amintiti, eu incerc sa uit.

In momentul de fata tot ce ar trebui sa faca finlandezii ar fi sa combine cateva din aceste telefoane si sa le sufle si un pic de inteligenta "smart" pentru a indeplini majoritatea conditiilor de mai sus si sa ma faca fericit. Dar nu asta e scopul lor. Deocamdata ei incearca sa supravietuiasca acestei crize si a competitiei din ce in ce mai acerbe, intrand pe un teritoriu as spune total nefamiliar: cel al telefoanelor cu display-uri din ce in ce mai mari si cu touch, iar sistemele de operare si toata experienta celor de la Nokia nu fac fata acestei incercari.

Eu raman in expectativa. Poate chiar anul asta finlandezii vor face un pas decisiv in directia pe care mi-o doresc, deci, urati-mi "noroc". Sau, poate, cine stie, am si eu un "sudden change of heart" si optez pentru ceva simplist dar nu neaparat minimalist, cum ar fi Nokia Aeon, daca va iesi vreodata pe piata:

Iar pe final, o intrebare deschisa catre voi, cititorii acestei glume proaste, numite blogul meu personal: care este telefonul visurilor voastre?

Cel mai prost Nokia pe care l-am tinut in mana

Am avut acest produs cam o saptamana inainte de a atinge limita rabdarii si a trebuit sa il returnez. Probabil ca am coborat prea repede si prea de sus la ceva ce mi-am dorit sa fie solutia suprema pentru problema caratului in permanenta a doua telefoane. Combinatia de telefoane de la care am ajuns la Nokia C2-06 si la care m-am intors, ulterior este Nokia E71 (telefon principal) si Nokia E50 (telefon secundar). Cum unul din ele ameninta sa isi dea obstescul sfarsit, am ales sa "scap" de ambele si sa trec la acest telefon, dar s-a dovedit a fi o mare greseala.

De unde sa incep? Aparatul este usor, iar ca aspect fizic, telefonul este ok. Chiar am apreciat modelul oarecum in relief de pe capacul bateriei. Per total, calitatea materialelor este satisfacatoare. Unii ar putea spune ca plasticul e plastic, dar majoritatea stiu ca nu este chiar asa. Pentru ca nu am avut telefonul prea mult timp, nu pot spune insa cam cat de vizibile ar fi urmele de utilizare dupa cateva luni sau un an, dar in principiu, nu cred sa fie probleme majore cu vopsea sarita de pe muchii sau uzura stratului nichelat pana la albul plasticului de dedesubt.

In rest, am fost foarte neplacut surprins de ecranul tactil rezistiv (am mai avut de-a face cu asa ceva, dar la acest model chiar e sub orice critica), mai ales in momentele in care incercam sa navighez printr-un meniu sau lista facand scroll. De cele mai multe ori ma trezeam ca selectez accidental optiuni sau fisiere, desi eu vroiam sa derulez mai sus sau mai jos. Un adevarat cosmar. Poate ca ar fi fost mai ok daca ar fi existat butoane fizice pentru navigare, dar acestea lipsesc cu desavarsire, fiind fortat sa folosesti exclusiv ecranul.

O alta experienta neplacuta este tastatura. Butoanele sunt foarte inguste si nu cred ca am reusit sa scriu nici macar un mesaj fara sa am nevoie de multe corecturi pentru ca tot apasam alte butoane sau apasam butoane simultan. Asa ceva se intampla rareori pe tastatura QWERTY lui E71, desi butoanele nu au nici macar jumatate din dimensiunea celor lui C2-06.

Tot la capitolul ergonomie pot spune ca desi carcasa arata ok, acest telefon nu e foarte usor de tinut in mana deoarece aluneca. In plus antena este localizata in partea de jos a aparatului unde esti sfatuit sa nu tii mana, ori chiar acolo se sprijina in mod obisnuit telefonul pe podul palmei ceea ce duce la o priza relativ ciudata daca vrei sa ai semnal decent in timpul convorbirii.

Semnalul, la randul lui, este o problema. Chiar pe SIM-ul principal mi se intampla deseori sa nu am semnal mai deloc. Nu am mai avut rabdare sa incerc sa fac schimb de cartele, dar era destul de evident ca in zone unde stiam sigur ca trebuie sa am semnal trebuia sa fac eforturi sa vad ca imi creste peste 2 liniute. Probabil de aici rezulta si calitatea foarte slaba a convorbirilor, deci nici macar aici nu a excelat telefonul.

Faptul ca daca esti intr-un apel sau daca folosesti internetul pe unul din SIM-uri il face pe celalalt neutilizabil (in momentul cand esti apelat pe celalalt SIM apare ca si cum ar fi telefonul inchis) este un mare minus, dar aici trebuie sa recunosc faptul ca stiam de la inceput, de pe forumuri de asta, numai ca am crezut ca pot trece peste. Ei bine, nu a fost asa.

De camera nu sunt multe de spus pentru ca e ca si inexistenta, iar eu nu pun prea mare accent pe asta oricum. 2 megapixeli, senzor slab, fara flash de nicio culoare, rezultate sub medie, asa cum era de asteptat. Din punctul asta de vedere camera ar fi un minus doar in sensul ca putea sa lipseasca si ar fi fost, probabil, mai bine.

La fel si cu display-ul care are putine culori, rezolutie pe masura si nu exceleaza la absolut niciun capitol. Presupun ca trebuie sa fii multumit ca exista, altfel nu vad care ar fi avantajul.

La capitolul navigare pe internet...aproape ca nici nu merita sa intru in subiect. Din nou ceva ce stiam dar speram sa nu conteze prea mult a fost faptul ca telefonul asta nu are 3G, deci din prima vitezele de navigare sunt foarte mici pana la limita absurdului.

O chestie pe care nu am inteles-o complet si pe care am descoperit-o pe multe forumuri dupa ce l-am achizitionat a fost faptul ca acest telefon are o problema cand vine vorba de intrat pe Nokia Ovi Store sau de folosit Hartile (cu ajutorul modulului A-GPS incorporat - NU are un modul GPS propriu-zis) C2-06 o da urat de tot in bara. Practic nu poti face asta si se pare ca e din cauza setarilor de conexiune la internet pe care nu le poti schimba (desi poti, teoretic, alege ce conexiuni sa foloseasca pentru diferite tipuri de operatiuni, nu ai si ceva special pentru cele doua cazuri mentionate mai sus). Oricat am cautat, m-am dat si in cur si in cap, nu am reusit sa rezolv problema asta.

Probabil ca ar mai fi cateva chestii de mentionat, dar in acelasi timp cred ca am acoperit cam ce era mai important. In principiu nu as recomanda nimanui acest telefon. Nici macar pentru cei care vor sa il foloseasca strict pentru apeluri, asa cum am crezut ca ma voi obisnui si eu.

Pro:

- dual sim

- durata de viata a bateriei

Contra:

- ecran tactil rezistiv

- lipsa butoanelor fizice de navigare

- lipsa unei lumini de notificare

- lipsa modului de asteptare pentru apelurile de pe cealalta cartela

- tastatura fizica face aproape imposibila scrierea de sms-uri

- imposibilitatea setarii manuale a preferintelor in ce priveste conexiunea la internet

PS: intre timp, dupa cum unii dintre voi stiti deja, a trebuit sa imi iau adio de la batranul (de acum) Nokia E50, iar daca nu stiti, cititi aici.

Filme de (toata) groaza

Imi plac filmele horror. Recunosc deschis. Nu le ador, nici nu sunt cel mai mare fan al genului, dar le pun alaturi de filmele de actiune, comedii, science fiction sau drame oricand. Partea asta e lamurita. Mergand mai departe o sa va spun si ce NU imi place sa vad in filmele din acest gen, cum ar fi cel mai ieftin truc folosit vreodata pentru a te face sa tresari/suspini/tipi/sari din scaun si sa fugi urland cat te tin bojocii, si anume: dupa o bucata de film in care e liniste sau muzica (mai mult sau mai putin tensionata, mai mult sau mai putin in surdina) se trece brusc la un sunet puternic cu volumul la 400%, insotit de o imagine care se vrea a fi terifianta...

Serios, chiar nu ati putut mai mult? Pai asa ma pot speria si singur programandu-mi radiourile si televizoarele (eventual calculatorul) prin casa sa porneasca la ore diferite din zi si din noapte cu volumul la maxim pana cand o sa se oftice muschiul important (adica inima, nu altceva, perversilor) si o sa isi bage picioarele zicand "drop dead".

La fel de proaste mi se par si filmele care cred ca daca imi arata cum il rupe pe unu' caruta-n doua si i se vad matele, parul meu va intra in erectie totala si o sa imi stea maciuca in cap. Fuck that! In cel mai rau (sau bun, depinde cum priviti) caz o sa fac vreo grimasa sau o sa ma apuc sa molfai chipsuri, cautand paharul de bere ori cola.

Sa nu credeti acum, ca eu sunt vreun pui de Braveheart, inima neinfricata. Nu, nu. Atunci nu ar mai avea rost sa ma uit la astfel de filme, nu? Dar ceea ce vreau eu este suspans. Este actiune bine scrisa, foarte bine jucata si nervi intinsi la maxim incat sa uite plamanul in mine ca trebuie sa respir (nu radeti, aproape ca mi s-a intamplat odata).

M-am saturat de pitipoance goale care fac baie in miez de noapte si se trezesc brusc cu un exces de drujba in abdomen sau le rasare din senin vreo secure in cap. M-am saturat de voci de Darth Vader si criminali care desi nu alearga, intotdeauna te prind, iar atunci cand crezi ca nu te-au prins, se afla deja in spatele tau.

Mi se pare prea stupid sa ma uit la un film in care vad doar sange si diferite parti ale corpului imprastiindu-se pe masini, cladiri si caldaram fara sa imi provoace vreo tresarire (emotionala sau fizica), mai putin in momentele in care se foloseste acel truc de care va spuneam si pe care cu totii il cunoasteti.

Presupun ca e greu, totusi, sa scrii scenarii bune, sa gasesti actori buni si sa ai si un regizor care stie ce face pentru a crea, daca nu o capodopera, atunci macar un blockbuster care sa te faca sa dormi cu lumina aprinsa si cu mana pe vreo icoana (if you believe in that stuff).

In ultima vreme observ ca atat in industria filmului cat si in cea muzicala (internationala) exista un puternic curent de manelizare ce ii trage pe toti la fund. Chiar daca scenariul e bunicel, actorii sunt varza, iar efectele speciale lipsesc cu desavarsire, iar daca actorii sunt megatitrati si bugetul e de-a dreptul ingrozitor de mare, scenariul e scris de un copil retardat in timp ce are o criza de epilepsie (vezi Expandables). La fel si cu muzica. Melodia te incanta si te ridica din scaun, dar versurile sunt aproape inexistente sau spun niste gogomanii ce i-ar face pe cei mai "valabili" manelisti autohtoni niste doctori docenti in literatura. Dar sa nu divagam.

Poate ca, totusi, exista si un lucru bun aici, adica e bine ca reusesti sa apreciezi cu adevarat atunci cand vezi un film de groaza ce te baga in toate boalele de stai cu nitroglicerina sub limba si kitul de resuscitare pe stand by. Oricum ar fi, filmele care s-ar incadra in aceasta categorie din punctul meu de vedere sunt foarte putine. Ma rog, cineva ar putea spune sa vad partea buna a lucrurilor: ca daca ar fi situatia invers si toate filmele de groaza ar fi bune, probabil ca s-ar difuza numai in spitale ca sa fie echipa de interventie gata sa te bage direct la reanimare.

Per total, insa, raman dezamagit si nesatisfacut de calitatea filmelor, iar aici pot sa includ si celelalte genuri care incep sa tinda spre telenovele, din moment ce pot prezice cu acuratete intamplari, descrieri sau chiar replici dupa ce am vazut doar cateva minute dintr-o astfel de "megaproductie". O fi si din cauza ca am vazut "prea multe" filme iar acum am cunostinte pe care un consumator obisnuit de filme nu le are, dar in loc sa incerc sa scuz si sa atrag, in schimb, tot felul de critici ca m-as lauda, mai bine inchei aici, while I'm still behind, cum zicea cineva.

eRDeeSh another chapter is closed...barely

Da, s-a mai incheiat un episod din seria de articole ce risca (timp prezent, nu imperfect) sa o ia pe urmele lui "Tanar si nelinistit". Extraordinara epopee cu aproape la fel de multe randuri ca Iliada lui Homer (nu Simpson).

Daca va amintiti, acum nu mult timp (desi parca a trecut un an) va spuneam ca baietii de la RDS s-au ridicat destul de mult si chiar aspira la niste standarde mai inalte decat cu ce suntem noi obisnuiti in Romania, dar ca nu au ajuns "quite there yet". Ei bine, a sosit momentul sa punem punct si sa o luam de la capat. Ma rog, deocamdata pun punctul si sunt sigur ca nu ma vor lasa sa astept prea mult pentru partea cu luatul de la capat.

Deci, asadar si prin urmare sa va spun despre ce este vorba. Ca in filmele de sezon, asa, ca prin minune, imediat dupa Craciun (thank God that's over), am fost sunat, iar vocea suava si aproape inaudibila mi-a comunicat ca au primit decodoare HD si daca mai am nevoie de asa ceva. Mananci calule, ovaz? "Bineinteles" am raspuns si am adaugat de pe lista pe care mi-o spuneam in fiecare noapte la culcare, in loc de rugaciune, si decodorul digital "SD" (nu ma intrebati de ce se cheama asa eu stiu doar de carduri Secure Digital, but anywho), si dongle-ul Wi-Fi (alias "stickul de internet") si, in sfarsit, telefonul (ala reconditionat, dar macar telefon sa fie).

Aici aparut problem. 1 - nu aveau inca decodorul digital (desi probabil ca au mai avut dar le-au dat altor nefericiti care erau pe lista de asteptare inaintea mea) si nici telefon, dar macar am primit promisiunea ca se va incerca rezolvarea problemei a doua zi, cand urma sa ma duc sa salt tot echipamentul.

Si, surpriza! De data asta, placuta: numai bine, peste noapte, Mosul le-a adus si un transport de decodoare digitale deci m-au fericit cu inca o cutiuta, ba, mai mult, de pe vremea lui Pazvanti chiorul de cand nu am mai vazut eu un decodor dintr-aista de la RDS, ei au schimbat si culoarea, adica facandu-l negru complet! Haaaaleluja! Haaaaaaleluja! Haleeeeeeluuuuujaaaaa! Numai bine se potrivesc toate cu electronicele pe care le-am mai colectionat/achizitionat prin casa, ca e toate negre, vericule.

La sfarsit dar nu la urma, mi s-a inmanat si dongle-ul. Alb. Cu scris verde. But who cares?! Credeati ca o sa fac tambalau pe faza asta, dar nu. It's all good, baby! Ala nu sta pe langa televizor sau celelalte electronice de culoare nativ afroamericana si chiar nu prea imi pasa ca l-am luat mai mult ca sa fie, nu ca as avea cu adevarat nevoie. De aici si lipsa de entuziasm.

Telefon fix tot nu aveau. Fuck it! Si-asa era o rapandula reconditionata, chiar si daca mi l-ar fi dat. Asa ca am facut bine si am gasit altele care se potrivesc si cu gusturile si cu celelalte chestii de prin casa si am scapat de o grija.

Anywho, aici s-ar fi putut termina si povestea, si articolul meu. But nooo, tre sa mergem in continuare. Keep walking, ca asa zice nenea Johnny Walker.

Ajuns acasa am constatat ca totusi imi lipsea ceva: desi baietii cu instalarea mi-au spus ca imi vor lasa vreo 10m de cablu telefonic ca sa imi plantez urlatorul pe unde ma taie pe mine capul, prin casa, se pare ca au "uitat" (o fi avand legatura cu faptul ca nu le-am dat "de-o bere"?) si mi-au lasat doar cablu TV (pe care nu il folosesc inca din motive obiective) si cablu de retea pe care l-am intins si ascuns deja prin casa.

Problem din nou. Sun la serviciul de relatii cu clientii, mi se face un transfer ca aparent sunasem aiurea, prin Bucuresti, descriu problem, se face verificare si mi se spune ca din moment ce am semnat procesul verbal de predare-primire (pe care probabil ca scria ca am primit si cei 10m de cablu telefonic) nu se mai poate face nimic. Degeaba am insistat, degeaba le-am explicat, cablul tot nu a putut fi revendicat.

Adevarul ca au presimtit ei ca poate fac eu vreo afacere cu cablul pe care mi l-au lasat si pentru care am semnat, iar acum vreau doar sa ii smecheresc pe ei si sa ii pagubesc de mult-pretiosul material pe care il extrag ei de undeva din urAnus, probabil. Asa ca m-am vazut nevoit sa fac o plimbare prin cartier, la temperaturi aproape de 0 (ceea ce nu e extrem de frig, recunosc) si sa ajung la un magazin de electrice unde (slavit fie Allah) aveau buclucasul cablu.

But wait. It's not that simple! Am dat comanda 10m (care, apropo, costa fabuloasa suma de 7 lei - cablu cu 4 fire, desi cand am ajuns acasa am vazut ca era suficient unul cu 2 care ar fi fost doar 5 lei, dar sa trecem peste), femeia se apuca sa masoare, la care eu, genial, o intreb: "dar il si mufati?" Ghiciti ce a raspuns? Bineinteles ca a zis ca "nu". Damn. Dar stai, inca o idee sugubata: "dar cleste de mufat aveti?" Minune, aveau. Era NUMAI 60 de lei... Drat. Ultimul asalt, promit: "si nu pot sa il 'inchiriez' si eu putin"? Nici nu va mai spun care a fost raspunsul.

Pe sfarsit o sa va spun ca am ajuns cu bine acasa, am gasit si cleste de mufat si ca cel putin decodorul HD si telefonul sunt la locul lor. Mai ramane sa dau niste gauri si sa intind cablul pentru decodorul digital, dar nu ma grabesc. All in due time.

O sa concluzionez, insa urmatoarele:
- eRDeeSh ramane eRDeeSh si isi va pastra unul din locurile fruntase pe lista firmelor "out of this world" pe care am zamislit-o in articolul precedent;
- se pare ca nu sunt numai firme, ci si oameni care nu sunt tocmai de pe plaiurile astea si nu ma refer la cele mioritice ci la lumea asa cum o cunoastem cu totii;
- ma declar satisfacut ca am obtinut tot ce aveam nevoie si chiar mai mult de la RDS, desi inca nu le folosesc pe toate.

Cam atat pentru moment. Stay tuned, more revealing posts to follow, I'm sure...Till then!

Sunt narcisist sau doar schizofrenic?

Probabil ca multi dintre voi au observat ca imi place sa citez din mine sau, mai precis, din vechile mele articole. Si probabil ca am mentionat de si mai multe ori cat de mult imi face placere sa ma recitesc. Pentru cei care nu au blog sau nu au publicat carti, probabil ca e un pic mai dificil de inteles, dar nu imposibil.

Intrebarea mea ar fi daca dintre cei care sunt in "blogosfera" (hate that word, don't really know why) mai sunt "narcisisti" din astia ca mine.

Nu e vorba ca in momentul in care imi citesc unul dintre vechile articole simt cum ma umple admiratia de sine, incepand de la varful unghiilor de la picioare pana in crestetul capului, dar imi face, cu adevarat, o mare placere sa redescopar ideile sau ineptiile pe care le-am debitat la un anumit moment-dat, pe un anume subiect sau despre nimic.

E narcisism?

O sa continui prin a spune ceva poate un pic ciudat sau de-a dreptul bizar: in momentul in care citesc un articol vechi, sunt absolut constient ca este creatie proprie, neplagiata si neinfluentata, dar in acelasi timp simt exact ca si cum as citi o carte interesanta, a unui autor mai mult sau mai putin cunoscut, pe scurt, a unui strain care scrie exact ce as avea eu de spus, direct din suflet. Ma unge la inima, nu alta.

E schizofrenie?

Poate ca cel putin unii dintre voi se vor grabi sa imi raspunda la dilemele astea existentiale, dar judecand dupa numarul de comentarii de pe blogul asta, oricat de vehemente au fost declaratiile mele, se pare ca nu au starnit sentimente suficient de puternice incat sa ii provoace pe cititori sa bata cu pumnii in tastatura sau sa isi verse oful in vreun comentariu lasat macar la misto.

Anywho. Am spus-o si o sustin in continuare: nu tin blogul asta pentru altii, ci pentru mine. Daca as vedea ca exista persoane care chiar isi dau interesul sa descopere si sa redescopere acest blog, ar fi un bonus si mi-ar face mare placere. Pana atunci, insa, isi va pastra rolul de supapa de refulare, loc de reflectie si meditatie, teren de joaca si mijloc de a contorsiona ideile si viziunile asupra lumii inconjuratoare.

Cheers to all!

Si cand ti-e lumea mai draga...

Mesaj de interes (oarecum) public: postul care urmeaza e bazat pe fapte si persoane cat se poate de reale...iar actiunea (si inclusiv primele doua randuri ale articolului) a inceput acum vreun an...sau doi. Din motivele acestea mai mult sau mai putin stupide, inaugurez si o noua categorie: De la naftalina - pentru a marca posturile incepute pe vremea cand vulcanul Krakatau era un amarat vulcan noroios si care isi gasesc finalitatea pe blog dupa o perioada echivalenta cu de doua ori varsta Universului...cunoscut omului. Si cam atat. Sa-i dam drumul! La vale...

...se mai trezeste cate o fierotanie din asta sa iti faca figuri..gura mamii ei! Acum ceva timp a plecat "pa" cilindrul de la pomba hidraulica a cutiei de viteze, la aproape fix un an dupa, ghiceste cineva ce s-a intamplat? Ei bine, masinuta mea a absolvit cursurile si a trecut la chestii mai serioase: nu s-a bulit cilindrul de la pompa hidraulica (asteptati deznodamantul pentru dezvaluiri incendiare!), ci "doar" ambreiajul.

Sa va explic cum e treaba cu ambreiajul: e o chestie rotunda, de marimea aproximativa a unei farfurii (mai mult sau mai putin zburatoare) si e pe undeva printre motor (chestia care face zgomot cand e masina pornita) si cutia de viteze (aia care e conectata la facaletul dintre scaune unde amesteca soferul in motorina, sa nu se prinda de rezervor).

Dar credeti ca lucrurile sunt asa de simple? Ati vrea voi! Sau poate ca nu, ca pe aici s-ar termina si articolul. Asa ca, pentru masochisti, sa dam citireeeee! Dupa cum ziceam, there's more to it, than meets the eye.

Si se facea, ca intr-un service ca-n povesti, cu mecanici ce discutau numai in ecuatii quantice de gradul 200 Celsius si se bateau in trafic pe site-urile si forumurile deschise, printre picaturi, mai desurubau o piulita, mai aruncau cat colo o planetara, o bucata de roata si descopereau ca farfuria zburatoare trebuie neaparat si musai insotita si de placa de presiune. Sa va mai explic ce e placa de presiune?

Pai e treaba aia care arata ca o placa si face presiune. Lamurit? Bun. Mergem mai departe.

Dar la un moment-dat se pune intrebarea: uleiul din cutie ce tip e? Pai...o fi. Tipul AB negativ, poate. Sau o fi tipul pe invers. Da' nu e bun? Raspunsul a fost mai mult decat prompt: nu-i bun. E rau. E rau ca trebuie schimbat. Bun, tras inca o linie pe raboj.

Si cum nu mai puteam eu de fericire si nu-mi incapeam in piele de bucurie, o voce aproape angelica imi spune ca e copt si rulmentul de presiune (a nu se confunda cu placa aia care face presiune - asta are si rulment, dar tot presiune face; in concluzie, motorul si cutia fac presiune si uite-asa se deplaseaza obiectul motric - da, stiu si greaca veche, unul din multele mele talente absconse)...

Party at my plaaaace! Apa de la robinet e din partea casei! Bineinteles ca partea cea mai buna vine la urma: oh, dar vai! Ce comoara! Volanta are un pic de joc si daca se joaca prea mult, o sa orbeasca. Mai prost e ca o sa ia cu ea si jumatate de cutie, carcasa, poate o sa rada un pic si motorul si o sa sara fix prin capota, pe orbita capului soferului pe care il va nauci intr-un mod ametitor de halucinant pana la aberatie. Oh, yeah! Jackpot! Asta face mai mult decat toate celelalte la un loc, plus manopera!

Sa va explic asa, frumos, cum stiu eu mai bine si cum e treaba cu manopera? Cand o mana se apuca de opera, atunci e manopera. Si Doamne, ce frumoasa mai e! E asa de frumoasa ca nu te poti opri sa nu versi o lacrima...si sa-ti faci cruce cand te gandesti cati bani (NU) mai ai pe card.

Peste astea, capac, fara numar si cu dedicatie speciala, aruncam un simering (un fel de ring din ala ca-n filme dar din care nu iese nicio creatura de grozavenie care sa isi dea parul din ochi numai ca sa se holbeze la tine si sa ti se faca greata de mori - la propriu), vreo 5 litri de lichid de frana (pun pariu ca nu stiati ca poti sa bagi atata intr-o instalatie, dar mama ce mandru sunt eu de instalatia mea - cred ca am un pic de lichid de frana si in rezervor, putin sub scaun si chiar in cotiera de la bancheta din spate), si...si......SIIIIIIIII.....daaaaaaaaaaaaaaaaaaa (extaz in forma cea mai pura!), pompa hidraulica! Cu care pompez hidre pe unde pot cu ambreiajul meu de legenda!

Nu vreti sa stiti costul final. Sau chiar daca vreti, eu nu vreau. Inca am palpitatii. Si tre sa ma palpez ca sa nu palmez portofelul si sa o iau la fuga in directia opusa.

Anywho, aceasta e o poveste "to be continued". De-abia ce am mai trecut printr-o "near death experience". Dar despre asta, intr-unul din episoadele urmatoare.

Stay tuned!