Or maybe...
Do you feel the same?
Wednesday, May 16, 2012
Thursday, May 10, 2012
De ce ne merge prost?
Vorbind astazi cu un prieten de peste hotare (non-incidental), mi-am dat seama ca am niste pareri si convingeri destul de puternice in ceea ce priveste situatia economica europeana/mondiala actuala pe care nu mi le-am exprimat in modul caracteristic, unde altundeva, daca nu pe blogul meu personal.
To make a long story short and to get to the point: uitandu-ma la titlurile articolelor din ultimele luni (si care par sa se inmulteasca in ultima vreme), aud numai de "S&P retrogradeaza ratingul nu stiu cator banci" si "Moody's coboara ratingul nu stiu carei tari" and so on. What the fuck is that all about?
Mai tine minte cineva cum a inceput criza? Sau stie macar cineva cum a inceput, cu adevarat? Eu, unul, sincer, nu. Dar daca intreaba cineva "de ce se mentine, ba chiar se adanceste criza?", ei bine, eu vad doi vinovati principali si o sa ii iau in ordinea numerelor de pe tricou: in primul rand, aceste agentii care tin neaparat ca intreaga populatie a Pamantului sa stie ce a rezultat din calculele lor sau poate pur si simplu din parerea lor mai mult sau mai putin obiectiva.
Asa cum ii spuneam si respectivului prieten, cred ca ar trebui sa li se interzica agentiilor de rating financiar (care uneori devin ele insele tinta unor anchete ce sper sa aduca rezultate cat mai curand) sa isi mai faca publice ratingurile lor care, din punctul meu de vedere, sunt oricum lipsite de transparenta si lasa loc de indoieli, dar poate mai mult decat orice, nu mi se par relevante. Daca un investitor vrea sa bage banii intr-o tara/companie, probabil ca se bazeaza foarte mult pe fler si experienta proprie, nu pe niste indici sintetici, bazati pe formule imperfecte, create de oameni ce pot fi corupti, pana la urma.
Ca sa nu mi se strige din tribuna "dictatorul", o sa mentionez ca le-as lasa, totusi, sus-numitelor agentii libertatea de a da, numai la cerere, informatii despre respectivele ratinguri si numai prin contact direct, fara dreptul de republicare sau mediatizare.
Moving on, al doilea mare vinovat. Aici as numi politica fiscala adoptata la scara aproape globala si la toate nivelele si care se bazeaza pe un singur obiectiv: contractie bugetara. Cu alte cuvinte, daca ai bani, indeasa-i bine sub saltea, iar daca nu prea ai, trebuie sa mai tai din cheltuieli un pic.
Si intrebarea cititorului probabil ca vine neintarziat: si ce e rau in asta?
Pai, dragalasilor, trebuie sa va readuc aminte de un anume John Maynard Keynes pe care cred ca l-am mai mentionat de cateva ori. El era un baiat foarte destept care si-a dat seama ca una (daca nu singura) dintre cele mai bune solutii este sa lupti impotriva focului cu foc, asa cum s-ar zice. Deci daca economia e in criza si totul merge in jos, atunci trebuie sa arunci cu bani in ea pana isi revine, nu sa o adancesti incercand sa iei cati mai multi bani de la contribuabili si sa cheltui cat mai putin.
Folosind aceste invataturi, Germania si-a revenit uimitor de repede dupa primul razboi mondial (daca nu ma insel), mai repede decat tarile care chiar au castigat razboiul. Dar in zilele noastre guvernele sunt prea lase sa ia astfel de masuri, iar oamenii sunt mai putin flexibili si deschisi catre astfel de abordari "impotriva firii".
Ciudat este, ca in momentul in care privesti cu atentie masurile ce ar trebui luate, in loc de cele care sunt luate, atunci ti se pare ca e firesc. Iti dai seama ca oamenii, companiile si guvernele ar trebui sa lase lucrurile sa vina de la sine. Daca au bani, sa ii cheltuiasca (bineinteles, cu cap, dar asta e valabila oricand, nu numai pe timp de criza), daca au nevoie de imprumut, sa se imprumute, si asa mai departe, toate facute in masura bunului simt si rational.
Atunci cand masurile luate sunt oricare altele, rezultatele sunt aproape catastrofale, dupa cum se vede. O criza prelungita, adancita de tot felul de anunturi alarmiste din partea agentiilor de rating financiar si de guvernele slabe.
Bineinteles ca este oarecum un cerc vicios: guvernul nu are incredere in redresarea economiei si ia masuri fiscale ca sa aduca bani mai multi la buget, luand tot de la populatie si scazandu-le veniturile (pe de o parte), iar pe de alta parte taie cheltuielile rezultatul fiind aproximativ acelasi, eventual afectand si companiile. Companiile, la randul lor, vazand ca veniturile sunt taxate si mai mult si inasprirea regulilor, incep sa taie...ce? Locuri de munca si cheltuieli. Oamenii ajung pe strazi, nu mai au venituri, nu mai platesc taxe, ba, dimpotriva, iau ajutoare sociale sau de somaj, lovind in buget. Bucla este completa.
Cine castiga din tot acest circ? Teoretic, nimeni. Practic, speculantii, cei care au venituri suficient de mari care sa le permita sa joace la bursa. Tot la adapost sunt si guvernantii, in mare parte pentru ca si ei fac parte tot din prima categorie, a oamenilor bogati, care au si au avut grija sa puna deoparte mult mai mult decat pentru niste zile negre. Daca ar fi sa ne luam dupa rezervele lor, probabil ca am juca acum cu totii in re-ecranizarea filmului Pitch Black, cu Ponta in rolul lui Riddick.
Iar acum ca v-am irosit 5-10 minute, cat v-a luat sa cititi toata epopeea asta, o sa concluzionez ca nu am facut nimic decat sa imi racesc gura de pomana. Nimeni nu asculta ce are un mojic de spus, doar boierii au cuvantul, nu numai in Romania, ci peste tot. Sau poate pur si simplu am ajuns in stadiul in care numai dobitocii ocupa pozitii la putere si atunci lucrurile logice tind sa devina uitate si stupide.
To make a long story short and to get to the point: uitandu-ma la titlurile articolelor din ultimele luni (si care par sa se inmulteasca in ultima vreme), aud numai de "S&P retrogradeaza ratingul nu stiu cator banci" si "Moody's coboara ratingul nu stiu carei tari" and so on. What the fuck is that all about?
Mai tine minte cineva cum a inceput criza? Sau stie macar cineva cum a inceput, cu adevarat? Eu, unul, sincer, nu. Dar daca intreaba cineva "de ce se mentine, ba chiar se adanceste criza?", ei bine, eu vad doi vinovati principali si o sa ii iau in ordinea numerelor de pe tricou: in primul rand, aceste agentii care tin neaparat ca intreaga populatie a Pamantului sa stie ce a rezultat din calculele lor sau poate pur si simplu din parerea lor mai mult sau mai putin obiectiva.
Asa cum ii spuneam si respectivului prieten, cred ca ar trebui sa li se interzica agentiilor de rating financiar (care uneori devin ele insele tinta unor anchete ce sper sa aduca rezultate cat mai curand) sa isi mai faca publice ratingurile lor care, din punctul meu de vedere, sunt oricum lipsite de transparenta si lasa loc de indoieli, dar poate mai mult decat orice, nu mi se par relevante. Daca un investitor vrea sa bage banii intr-o tara/companie, probabil ca se bazeaza foarte mult pe fler si experienta proprie, nu pe niste indici sintetici, bazati pe formule imperfecte, create de oameni ce pot fi corupti, pana la urma.
Ca sa nu mi se strige din tribuna "dictatorul", o sa mentionez ca le-as lasa, totusi, sus-numitelor agentii libertatea de a da, numai la cerere, informatii despre respectivele ratinguri si numai prin contact direct, fara dreptul de republicare sau mediatizare.
Moving on, al doilea mare vinovat. Aici as numi politica fiscala adoptata la scara aproape globala si la toate nivelele si care se bazeaza pe un singur obiectiv: contractie bugetara. Cu alte cuvinte, daca ai bani, indeasa-i bine sub saltea, iar daca nu prea ai, trebuie sa mai tai din cheltuieli un pic.
Si intrebarea cititorului probabil ca vine neintarziat: si ce e rau in asta?
Pai, dragalasilor, trebuie sa va readuc aminte de un anume John Maynard Keynes pe care cred ca l-am mai mentionat de cateva ori. El era un baiat foarte destept care si-a dat seama ca una (daca nu singura) dintre cele mai bune solutii este sa lupti impotriva focului cu foc, asa cum s-ar zice. Deci daca economia e in criza si totul merge in jos, atunci trebuie sa arunci cu bani in ea pana isi revine, nu sa o adancesti incercand sa iei cati mai multi bani de la contribuabili si sa cheltui cat mai putin.
Folosind aceste invataturi, Germania si-a revenit uimitor de repede dupa primul razboi mondial (daca nu ma insel), mai repede decat tarile care chiar au castigat razboiul. Dar in zilele noastre guvernele sunt prea lase sa ia astfel de masuri, iar oamenii sunt mai putin flexibili si deschisi catre astfel de abordari "impotriva firii".
Ciudat este, ca in momentul in care privesti cu atentie masurile ce ar trebui luate, in loc de cele care sunt luate, atunci ti se pare ca e firesc. Iti dai seama ca oamenii, companiile si guvernele ar trebui sa lase lucrurile sa vina de la sine. Daca au bani, sa ii cheltuiasca (bineinteles, cu cap, dar asta e valabila oricand, nu numai pe timp de criza), daca au nevoie de imprumut, sa se imprumute, si asa mai departe, toate facute in masura bunului simt si rational.
Atunci cand masurile luate sunt oricare altele, rezultatele sunt aproape catastrofale, dupa cum se vede. O criza prelungita, adancita de tot felul de anunturi alarmiste din partea agentiilor de rating financiar si de guvernele slabe.
Bineinteles ca este oarecum un cerc vicios: guvernul nu are incredere in redresarea economiei si ia masuri fiscale ca sa aduca bani mai multi la buget, luand tot de la populatie si scazandu-le veniturile (pe de o parte), iar pe de alta parte taie cheltuielile rezultatul fiind aproximativ acelasi, eventual afectand si companiile. Companiile, la randul lor, vazand ca veniturile sunt taxate si mai mult si inasprirea regulilor, incep sa taie...ce? Locuri de munca si cheltuieli. Oamenii ajung pe strazi, nu mai au venituri, nu mai platesc taxe, ba, dimpotriva, iau ajutoare sociale sau de somaj, lovind in buget. Bucla este completa.
Cine castiga din tot acest circ? Teoretic, nimeni. Practic, speculantii, cei care au venituri suficient de mari care sa le permita sa joace la bursa. Tot la adapost sunt si guvernantii, in mare parte pentru ca si ei fac parte tot din prima categorie, a oamenilor bogati, care au si au avut grija sa puna deoparte mult mai mult decat pentru niste zile negre. Daca ar fi sa ne luam dupa rezervele lor, probabil ca am juca acum cu totii in re-ecranizarea filmului Pitch Black, cu Ponta in rolul lui Riddick.
Iar acum ca v-am irosit 5-10 minute, cat v-a luat sa cititi toata epopeea asta, o sa concluzionez ca nu am facut nimic decat sa imi racesc gura de pomana. Nimeni nu asculta ce are un mojic de spus, doar boierii au cuvantul, nu numai in Romania, ci peste tot. Sau poate pur si simplu am ajuns in stadiul in care numai dobitocii ocupa pozitii la putere si atunci lucrurile logice tind sa devina uitate si stupide.
Cine are urechi de auzit, s-auda!
Tuesday, May 8, 2012
Iar cand vine vorba de sport sunt...
...fan Ronnie "The Rocket" O'Sullivan. Bineinteles ca multi dobitoci se vor grabi sa spuna ca e normal, ca doar ce a redevenit campion mondial, dar nu e chiar asa. De cand m-a prins virusul asta cu snookerul, mi-a placut si continua sa imi placa stilul lui, fie rapid si agresiv, fie calm si (aproape) defensiv.
...fan Marat Safin. Multi poate ca nici nu ati auzit de el. Nu-i bai. Cariera lui, daca poate fi numita asa, a fost scurta dar intensa. Mi-a placut la el ca era, ca si Ronnie, un "showman". Pe langa calitatile sale de atlet care ii permiteau sa serveasca mingile cu peste 190Km/h (dar de cele mai multe ori peste 200) pe parcursul unui intreg meci, stia sa te transpuna in starea lui de spirit de fiecare data cand era "pe val" si facea duble cu marginea rachetei ori cu piciorul si de fiecare data cand era nervos si facea sa ii sara toate corzile rachetei cand o trantea fara mila de pamant. Peste toate astea nu se dadea in spate nici sa se certe cu arbitrul atunci cand credea ca are dreptate, ori sa il ridiculizeze atunci cand nu mai avea alte optiuni.
...fan Valentino Rossi pentru ca e absolut nebun. E cu siguranta primul si poate singurul pilot al oricarui sport pe care l-am vazut sa se joace pur si simplu cu adversarii, lasandu-i sa il depaseasca doar pentru a-i intrece pe ultimele viraje ale cursei. Nu numai atat, dar este, la fel ca ceilalti doi de mai sus, un talent innascut si asta s-a vazut de prea multe ori pentru a putea fi contestat. Faptul ca a devenit campion mondial la toate clasele la care a concurat este dovada vie si irefutabila a afirmatiilor mele.
...fan Michael Schumacher, chiar daca nu ar fi trebuit sa faca greseala de a reveni in Marele Circ, cu atat mai putin sa ii "tradeze" pe cei de la Ferrari. Deci, presupun ca ar trebui sa rafinez un pic afirmatia mea initiala: am fost si raman fan al lui Michael Schumacher pentru toata cariera lui (cam de cand concura cu monoposturi Benetton), pana la retragere, in 2006. Adevarul e ca ce s-a intamplat dupa aceea cu Formula 1 insasi nu prea m-a mai interesat. Nu cred ca am mai urmarit nici macar o cursa cap-coada si nici nu intrevad o schimbare prea curand.
...fan Mike Tyson. Acel Iron Mike de dinainte de a ajunge la inchisoare. Acel Mike Tyson caruia nimeni si nimic nu i-ar fi putut sta in fata timp de multi ani atunci cand a fost la apogeu. Adevarul este ca el nu si-a atins niciodata adevaratul potential, tocmai din cauza acelei vizite la "mititica", iar pentru asta nu se poate invinui decat pe el.
...fan FC Barcelona. Vreau sa ma distantez din start de toti cretinii si lobotomizatii stelisti care tin cu echipa spaniola in principal din doua motive, unul mai retardat decat celalalt: pentru ca au aceleasi culori cu echipa lor demna de cascadorii rasului sau Animal Planet si pentru ca i-au batut la Sevilia si au castigat Champions League. Ei bine, nu, nu de asta tin eu cu Barcelona, ci pentru ca sunt o echipa foarte bine inchegata care, de-a lungul timpului, a avut multi jucatori foarte buni si talentati care mi-au placut si nu in ultimul rand (si aici e deosebirea cea mai mare dintre ei si absolut orice echipa de fotbal din Romania) pentru ca joaca FOTBAL.
O sa fac si cateva precizari: doar pentru ca ma declar deschis fan al acestor sportivi, nu inseamna ca o sa va pot da prea multe statistici ori ca puteti fi siguri ca ma veti gasi in fata televizorului atunci cand ei concureaza. Ceea ce am vrut eu sa exprim aici este admiratia mea pentru ei si faptul ca daca se iveste ocazia, accept cu placere sa ii urmaresc.
...fan Marat Safin. Multi poate ca nici nu ati auzit de el. Nu-i bai. Cariera lui, daca poate fi numita asa, a fost scurta dar intensa. Mi-a placut la el ca era, ca si Ronnie, un "showman". Pe langa calitatile sale de atlet care ii permiteau sa serveasca mingile cu peste 190Km/h (dar de cele mai multe ori peste 200) pe parcursul unui intreg meci, stia sa te transpuna in starea lui de spirit de fiecare data cand era "pe val" si facea duble cu marginea rachetei ori cu piciorul si de fiecare data cand era nervos si facea sa ii sara toate corzile rachetei cand o trantea fara mila de pamant. Peste toate astea nu se dadea in spate nici sa se certe cu arbitrul atunci cand credea ca are dreptate, ori sa il ridiculizeze atunci cand nu mai avea alte optiuni.
...fan Valentino Rossi pentru ca e absolut nebun. E cu siguranta primul si poate singurul pilot al oricarui sport pe care l-am vazut sa se joace pur si simplu cu adversarii, lasandu-i sa il depaseasca doar pentru a-i intrece pe ultimele viraje ale cursei. Nu numai atat, dar este, la fel ca ceilalti doi de mai sus, un talent innascut si asta s-a vazut de prea multe ori pentru a putea fi contestat. Faptul ca a devenit campion mondial la toate clasele la care a concurat este dovada vie si irefutabila a afirmatiilor mele.
...fan Michael Schumacher, chiar daca nu ar fi trebuit sa faca greseala de a reveni in Marele Circ, cu atat mai putin sa ii "tradeze" pe cei de la Ferrari. Deci, presupun ca ar trebui sa rafinez un pic afirmatia mea initiala: am fost si raman fan al lui Michael Schumacher pentru toata cariera lui (cam de cand concura cu monoposturi Benetton), pana la retragere, in 2006. Adevarul e ca ce s-a intamplat dupa aceea cu Formula 1 insasi nu prea m-a mai interesat. Nu cred ca am mai urmarit nici macar o cursa cap-coada si nici nu intrevad o schimbare prea curand.
...fan Mike Tyson. Acel Iron Mike de dinainte de a ajunge la inchisoare. Acel Mike Tyson caruia nimeni si nimic nu i-ar fi putut sta in fata timp de multi ani atunci cand a fost la apogeu. Adevarul este ca el nu si-a atins niciodata adevaratul potential, tocmai din cauza acelei vizite la "mititica", iar pentru asta nu se poate invinui decat pe el.
...fan FC Barcelona. Vreau sa ma distantez din start de toti cretinii si lobotomizatii stelisti care tin cu echipa spaniola in principal din doua motive, unul mai retardat decat celalalt: pentru ca au aceleasi culori cu echipa lor demna de cascadorii rasului sau Animal Planet si pentru ca i-au batut la Sevilia si au castigat Champions League. Ei bine, nu, nu de asta tin eu cu Barcelona, ci pentru ca sunt o echipa foarte bine inchegata care, de-a lungul timpului, a avut multi jucatori foarte buni si talentati care mi-au placut si nu in ultimul rand (si aici e deosebirea cea mai mare dintre ei si absolut orice echipa de fotbal din Romania) pentru ca joaca FOTBAL.O sa fac si cateva precizari: doar pentru ca ma declar deschis fan al acestor sportivi, nu inseamna ca o sa va pot da prea multe statistici ori ca puteti fi siguri ca ma veti gasi in fata televizorului atunci cand ei concureaza. Ceea ce am vrut eu sa exprim aici este admiratia mea pentru ei si faptul ca daca se iveste ocazia, accept cu placere sa ii urmaresc.
To be continued?...
Sunday, May 6, 2012
A innebunit lupul
Sincer, era doar o problema de timp, sa recunoastem, dar iata ca inevitabilul s-a produs si uite ca am ajuns sa imi placa o melodie de la...ghiciti? Justin Bieber! Credeti-ma, socul meu e mult mai mare decat al vostru, dar vreau sa raman sincer si cu voi, si cu mine, deci asa stau lucrurile acum.
Incercand sa ma disculp un pic, as putea spune ca era loc de mult mai rau, adica in eventualitatea ca voi ajunge vreodata sa postez vreun videoclip sau melodie de la Rebecca Black ori vreo manea, atunci va rog respectuos sa imi trageti un glont in lobul parietal sau frontal, cum preferati, important e sa ma scutiti de suferinta, pentru ca e clar ca am turbat de tot.
Incercand sa ma disculp un pic, as putea spune ca era loc de mult mai rau, adica in eventualitatea ca voi ajunge vreodata sa postez vreun videoclip sau melodie de la Rebecca Black ori vreo manea, atunci va rog respectuos sa imi trageti un glont in lobul parietal sau frontal, cum preferati, important e sa ma scutiti de suferinta, pentru ca e clar ca am turbat de tot.
Iar in caz ca nu ati auzit melodia asta pana acum, va rog sa imi spuneti parerea voastra sincera: sufar de boala vacii nebune sau am dreptate?
PS: I still fuckin' hate Justin Bieber!
PS: I still fuckin' hate Justin Bieber!
Tuesday, May 1, 2012
Spring...time
...sau mai degraba "summer time", daca te uiti la mercurul ce fierbe in termometre. Da, dupa ce ne-au inghetat mucii in nas si iadul si-a inchis portile ca era curent si li se intarea smoala in ceaun, a venit si soarele numai ca s-a grabit un pic si a sarit direct la vara, cu temperaturi de peste 20 de grade, de nici nu mai stii cu ce sa te imbraci.
Si iti iei o haina mai groasa, poate din obisnuinta si poate pentru ca dimineata e chiar frig, dar sa te fereasca sfantul sa te prinda amiaza in haina aia ca te apuca zambalacul si faci spume la gura precum un caine turbat, ce a mancat ciorba de cap de gaina zapacita, nu alta!
Ce vreau eu sa spun aici? Nu, nu e un mesaj ecologist, e doar o constatare realista pe care o auziti si voi din ce in ce mai des pe la cutia aia cu lumina in fata careia va pironiti privirile seara asteptand "Romanii (cred ca) au talent", cunoscuta si sub denumirea de tembelizor: vara nu-i ca iarna, dar nici primavara si toamna nu se mai recunosc in aceste anotimpuri ce au luat-o razna pe aratura si isi dau in petic, cand pe ici, cand pe colo, si in general mai peste tot.
In curand, se stie: primavara e ca si disparuta oricum, toamna inca negociaza cu iarna daca sa ploua 6 luni ori sa ninga si sa congeleze tot ce misca sau nu. Iar noi vom fi foarte fericiti sa facem schi pe dune jumatate de an si sa ne construim igloo iarna, sa tundem tufisurile de tumbleweed, in loc sa taiem frunza la caini, ori sa inventam prezervativul cu incalzire centralizata ca sa nu ajungem la culmea inghetului (daca nu o stiti...cautati-o ca merita!).
Acestea fiind spuse, eu ies un pic sa imi fac un ou ochi pe trotuar ca vad ca asfaltul are fix consistenta gelatinoasa necesara unui asemenea sport extrem...
Subscribe to:
Posts (Atom)