Copil fiind (crescut mai mult de bunici cel putin cat timp erau ai mei la scarbici, adica pana la ora 4) am trecut prin perioada aceea cu program in care te trezesti de dimineata la 6 (eu aveam un regim mai special, o sa va explic si de ce) esti imbracat si expediat la bunici unde mai tragi o repriza de somn pana pe la 8 fara, apoi esti condus la gradinita si preluat inapoi pe la 1-2 (ca nu mai tin minte), ti se da sa mananci, juma’ de ora de joaca si apoi somnul de la amiaza pana soseau “recuperatorii”, alias parintii.
Prin asta s-ar presupune ca am luat obiceiul de a dormi ziua, asa cum cunosc cateva persoane mai mult sau mai putin apropiate (exista chiar un caz aparte al unui prieten ce nu reuseste sa tina ochii deschisi pe la o anumita ora a amiezei – literalmente).
Ei bine, daca ati presupus asta despre mine, v-ati inselat. Motivul este relativ simplu: nici atunci, nici acum nu reusesc sa adorm ziua si este o adevarata corvoada pentru mine. De aceea nu practic aceasta activitate decat daca sunt absolut rupt de obosit, oboseala acumulata pe parcursul mai multor zile, saptamani sau chiar luni. Nu de alta, dar altfel chiar nu reusesc sa adorm, ca sa nu vorbim ca ma trezesc mai obosit de cat m-am culcat (fenomen cunoscut de multi).
Ce ar putea “scuza” faptul ca o viata ai si o dormi si pe aia:
1. noapte precedenta declarata “noapte alba” datorita studiului (studentii stiu despre ce vorbesc) sau o bauta crancena ce te “anesteziaza” cel putin pana la amiaza;
2. ai stat cel putin pana pe la ora 4-5 dimineata jucand ceva pe calculator ca gamerul inrait ce te afli sau pur si simplu ca nu ti-ai dat seama cand a zburat timpul (chiar se intampla, credeti-ma);
3. caz particular: ai stat toata noaptea tu cu gandurile tale si ai incercat sa iti tehnoredactezi o lucrare, un proiect sau licenta ce se apropie cu pasi repezi.
Ok, cred eu ca am acoperit acest subiect. O sa mai revin in cursul zilei de azi cu ceva, poate mai interesant sau mai amuzant. Pana atunci, somn usor!
No comments:
Post a Comment