Moto: "Hell is other people" - Sartre
Oare esti egoist atunci cand te gandesti ca celalalt tine cont numai de ceea ce isi doreste el? Oare este rau sa vrei sa ajuti chiar si cand ajutorul tau nu este binevenit? Oare si asta e dovada de egoism? Faptul ca te simti mai bine sa ajuti decat sa stai cu mainile in san si sa asisti neputincios la framantarile altuia?
Cat de egoist trebuie sa fii oare incat sa iti dauneze? Cat de mult e putin?
Un sfat pentru toti cei care au de auzit sa auda: nu va obositi sa va framantati mintea pentru a gasi solutiile la problemele altora, nu va mai consumati atat pentru probleme neimpartasite ale celor dragi si nu mai incercati sa faceti bine pentru ca nici o fapta buna nu scapa nepedepsita.
Cel mai urat sentiment pe care poti sa il traiesti este cel prin care iti dai seama ca, mai devreme sau mai tarziu supararea cauzata prin faptul ca incerci sa ajuti va veni sa te bantuie. Si, credeti-ma, nu vreti o astfel de sabie sa va atarne deasupra capului!
Sunt un om al comunicarii, desi cu unii imi este greu sa comunic, dar tocmai pentru faptul ca sunt atat de putini cei carora vreau si pot sa le comunic ceea ce gandesc incerc sa le dau lor acea parte din sufletul meu care se simte grea si sa compensez pentru toate acele discutii pe care nu le port cu necunoscuti sau cu alti prieteni…
Da, chiar am nevoie de acel prieten caruia sa ii spun tot ce am pe suflet fara sa ma judece, fara sa se supere pe mine sau sa genereze o cearta. Am nevoie de acea persoana care sa nu ma faca sa ma simt vinovat de ceea ce gandesc sau simt, in fata careia sa nu ma justific de fiecare data cand incerc sa interactionez si sa nu imi inchida usa comunicarii in nas, lasandu-ma sa imi vad de viata mea cum oi sti eu mai bine, in loc sa imi asculte pasurile si sa isi dea cu parerea, sa incercam impreuna sa gasim o rezolvare in loc sa amanam orice discutie pe termen nelimitat.
Oare cat de egoist sunt cand vreau sa ajut si sa primesc ajutor in aceleasi situatii? Cat de egoist sunt cand ma astept sa mai fiu si inteles, nu criticat? Nu pus la zid cu esarfa la ochi si cu tigara in coltul gurii? (asta ar fi cu adevarat un moment bun sa ma apuc de fumat, dar, macar cu asta sa raman)
E rau sa fii bine sau e bine sa fii rau? Asta e intrebarea care va ramane mereu in situatiile de genul asta. Deocamdata balanta inclina spre prima parte. E rau sa incerci sa fii bine. E rau sa nu fii tu insuti. E rau sa nu poti fi tu insuti. E rau sa nu poti sa te exprimi. E rau sa iti fie teama. E rau sa nu comunici. E bine sa stai in banca ta si sa fii copil ascultator. Nimeni nu te judeca, nimeni nu se supara. No harm, no foul.
Viata e prea scurta sa te mai uiti si in ograda vecinului si sa incerci sa il ajuti. Trebuie sa fii egoist si sa iti vezi de viata ta, fara sa empatizezi cu o alta fiinta umana, fara sa ai pretentia sa fii inteles sau sa crezi ca ti se va permite vreodata lucrurile pe care tu le permiti celorlalti.
Am mai spus o data: nu merita sa dai daca nu primesti in schimb. Din pacate, uneori nu ai de ales. Trebuie sa te multumesti cu schimburi nedrepte sau sa te obisnuiesti sa tot dai, sa dai, sa dai, sa dai, pana cand uiti cum mai e sa si primesti. Asa insa ajungi sa jignesti pe cel care incearca (din binevointa sau egoism deopotriva) sa te ajute sau sa iti dea ceva. Mintea iti va fi bantuita de gandul “pana cand”, pana cand va trebui sa tot dai ca sa se observe ca ai merita sa si primesti? Mai bine uita gandul ca vrei sau ar trebui sa primesti. Mai bine stai in banca ta, ca un copil cuminte. Nu trebuie sa fii inteles. Trebuie doar sa intelegi. Nu fi absurd! Nimeni nu te poate intelege! Si singurul tau prieten esti tu! Cand tragi linie, cand te uiti in jur, nimeni nu e langa tine, nimeni nu e pentru tine atunci cand ai nevoie si atunci, la ce bun? La ce bun sa mai simti nevoia lor? Nu mai bine te multumesti sa stii ca esti cu adevarat singur si ca vei muri la fel cum te-ai nascut: singur?
Vorbe frumoase spuse, gesturi dragute si incercari de a epata, nimic nu conteaza in momentul in care egoismul din ceilalti ii face sa intoarca sabia impotriva ta pentru ca li se pare ca le-ai gresit cu ceva.
A da este intr-adevar un gest de marinimie, dar nu vine fara nici un pret (in primul rand fata de tine). De fiecare data cand dai, dai o parte din sufletul tau. Iar eu va intreb: daca tot dai din suflet, dar nu primesti inapoi, in cat timp credeti ca se va epuiza aceasta energie atat de pretioasa si rara?
Cel mai bine e sa tii in tine si sa taci. Sa nu ii faci pe ceilalti partasi la durerea ta. Sa urli in tine, dar sa zambesti pe dinafara, pentru ca toti sa creada ca e ok…sa nu te opreasca cu intrebari sau sa incerce sa te ajute pentru ca stii cum functioneaza treaba asta: daca te ajuta ei acum, se vor astepta sa ii ajuti si tu la randul tau cand va veni vremea. Dar tu ai devenit egoist! La ce bun sa ii ajuti? Nu-i de ajuns ca te-au ajutat ei? Nu e suficient ca te-au inteles si ti-au fost alaturi cand ai avut nevoie?
In lumea de azi, in care toti se au in vedere in primul rand pe ei, este un pacat de moarte sa incerci sa privesti intelegator in jur. Sfatul meu este unul: fiti egoisti! Nu aveti cum sa dati gres, asta se si asteapta de la voi!
Iar daca tot nu ati inteles asta, va invit la un pahar de vorba in clubul meu…in tribul meu…cel al oamenilor care vor sa simta ca pot fi intelesi…dar au renuntat la aceasta speranta…e mai usor fara sperante!
Va admir la modul cel mai sincer pe cei care reusiti sa va vedeti atat de clar scopurile facand abstractie de oamenii din jurul vostru! Imi doresc ca intr-o zi sa pot intra si eu in randurile voatre, dar nu voi incerca niciodata sa fiu mai egoist decat sunt.
In final, va spun doar ca e bine sa porti mereu o masca impenetrabila. Nu lasati niciodata garda jos si nu ii lasati pe ceilalti sa vada vreo slabiciune sau vreo lacrima pe obrazul sufletului vostru. Fiti tari si nu va asteptati ca ceilalti sa fie cel putin la fel de tari!
In viata, trebuie sa tii aproape doua feluri de oameni: Those you raise and those you raise Hell with! Pentru cei din a doua categorie, va urez bun venit in tribul meu! Tribul neintelesilor fara speranta!
Pentru toti ceilalti, va urez sa nu va treziti niciodata ca ati ajuns sa fiti considerati ca cei de teapa mea ca sa nu vi se naruiasca toate iluziile! Incercati, totusi, sa va amintiti ca unii oameni cred in oameni si pentru asta fac totul sa ii ajute…chiar si atunci cand ajutorul nu este binevenit! Eu zic sa ii lasati sa va ajute si apoi sa va dati seama daca merita criticati pentru asta sau daca va simtiti capabili sa intoarceti gestul la randul vostru, dar nu refuzati doar pentru ca nu gasiti aceasta putere in voi.
Fiecare om care vine pe lume, cauta toata viata siguranta, vrea sa gaseask un "acasa", ocrotire si caldura. Lipsa de iubire, egoismul, distrug orice sentiment, fac caoamenii sa fie dezradacinati, sa nu fie nicaieri acasa, sa nu fie niciodata multumiti.
Fiti sinceri cu voi insiva si ganditi-va din cand in cand si la ceilalti!
Have a nice life!
PS: Daca totul a iesit bine, inseamna ca ai gresit undeva.
Oare esti egoist atunci cand te gandesti ca celalalt tine cont numai de ceea ce isi doreste el? Oare este rau sa vrei sa ajuti chiar si cand ajutorul tau nu este binevenit? Oare si asta e dovada de egoism? Faptul ca te simti mai bine sa ajuti decat sa stai cu mainile in san si sa asisti neputincios la framantarile altuia?
Cat de egoist trebuie sa fii oare incat sa iti dauneze? Cat de mult e putin?
Un sfat pentru toti cei care au de auzit sa auda: nu va obositi sa va framantati mintea pentru a gasi solutiile la problemele altora, nu va mai consumati atat pentru probleme neimpartasite ale celor dragi si nu mai incercati sa faceti bine pentru ca nici o fapta buna nu scapa nepedepsita.
Cel mai urat sentiment pe care poti sa il traiesti este cel prin care iti dai seama ca, mai devreme sau mai tarziu supararea cauzata prin faptul ca incerci sa ajuti va veni sa te bantuie. Si, credeti-ma, nu vreti o astfel de sabie sa va atarne deasupra capului!
Sunt un om al comunicarii, desi cu unii imi este greu sa comunic, dar tocmai pentru faptul ca sunt atat de putini cei carora vreau si pot sa le comunic ceea ce gandesc incerc sa le dau lor acea parte din sufletul meu care se simte grea si sa compensez pentru toate acele discutii pe care nu le port cu necunoscuti sau cu alti prieteni…
Da, chiar am nevoie de acel prieten caruia sa ii spun tot ce am pe suflet fara sa ma judece, fara sa se supere pe mine sau sa genereze o cearta. Am nevoie de acea persoana care sa nu ma faca sa ma simt vinovat de ceea ce gandesc sau simt, in fata careia sa nu ma justific de fiecare data cand incerc sa interactionez si sa nu imi inchida usa comunicarii in nas, lasandu-ma sa imi vad de viata mea cum oi sti eu mai bine, in loc sa imi asculte pasurile si sa isi dea cu parerea, sa incercam impreuna sa gasim o rezolvare in loc sa amanam orice discutie pe termen nelimitat.
Oare cat de egoist sunt cand vreau sa ajut si sa primesc ajutor in aceleasi situatii? Cat de egoist sunt cand ma astept sa mai fiu si inteles, nu criticat? Nu pus la zid cu esarfa la ochi si cu tigara in coltul gurii? (asta ar fi cu adevarat un moment bun sa ma apuc de fumat, dar, macar cu asta sa raman)
E rau sa fii bine sau e bine sa fii rau? Asta e intrebarea care va ramane mereu in situatiile de genul asta. Deocamdata balanta inclina spre prima parte. E rau sa incerci sa fii bine. E rau sa nu fii tu insuti. E rau sa nu poti fi tu insuti. E rau sa nu poti sa te exprimi. E rau sa iti fie teama. E rau sa nu comunici. E bine sa stai in banca ta si sa fii copil ascultator. Nimeni nu te judeca, nimeni nu se supara. No harm, no foul.
Viata e prea scurta sa te mai uiti si in ograda vecinului si sa incerci sa il ajuti. Trebuie sa fii egoist si sa iti vezi de viata ta, fara sa empatizezi cu o alta fiinta umana, fara sa ai pretentia sa fii inteles sau sa crezi ca ti se va permite vreodata lucrurile pe care tu le permiti celorlalti.
Am mai spus o data: nu merita sa dai daca nu primesti in schimb. Din pacate, uneori nu ai de ales. Trebuie sa te multumesti cu schimburi nedrepte sau sa te obisnuiesti sa tot dai, sa dai, sa dai, sa dai, pana cand uiti cum mai e sa si primesti. Asa insa ajungi sa jignesti pe cel care incearca (din binevointa sau egoism deopotriva) sa te ajute sau sa iti dea ceva. Mintea iti va fi bantuita de gandul “pana cand”, pana cand va trebui sa tot dai ca sa se observe ca ai merita sa si primesti? Mai bine uita gandul ca vrei sau ar trebui sa primesti. Mai bine stai in banca ta, ca un copil cuminte. Nu trebuie sa fii inteles. Trebuie doar sa intelegi. Nu fi absurd! Nimeni nu te poate intelege! Si singurul tau prieten esti tu! Cand tragi linie, cand te uiti in jur, nimeni nu e langa tine, nimeni nu e pentru tine atunci cand ai nevoie si atunci, la ce bun? La ce bun sa mai simti nevoia lor? Nu mai bine te multumesti sa stii ca esti cu adevarat singur si ca vei muri la fel cum te-ai nascut: singur?
Vorbe frumoase spuse, gesturi dragute si incercari de a epata, nimic nu conteaza in momentul in care egoismul din ceilalti ii face sa intoarca sabia impotriva ta pentru ca li se pare ca le-ai gresit cu ceva.
A da este intr-adevar un gest de marinimie, dar nu vine fara nici un pret (in primul rand fata de tine). De fiecare data cand dai, dai o parte din sufletul tau. Iar eu va intreb: daca tot dai din suflet, dar nu primesti inapoi, in cat timp credeti ca se va epuiza aceasta energie atat de pretioasa si rara?
Cel mai bine e sa tii in tine si sa taci. Sa nu ii faci pe ceilalti partasi la durerea ta. Sa urli in tine, dar sa zambesti pe dinafara, pentru ca toti sa creada ca e ok…sa nu te opreasca cu intrebari sau sa incerce sa te ajute pentru ca stii cum functioneaza treaba asta: daca te ajuta ei acum, se vor astepta sa ii ajuti si tu la randul tau cand va veni vremea. Dar tu ai devenit egoist! La ce bun sa ii ajuti? Nu-i de ajuns ca te-au ajutat ei? Nu e suficient ca te-au inteles si ti-au fost alaturi cand ai avut nevoie?
In lumea de azi, in care toti se au in vedere in primul rand pe ei, este un pacat de moarte sa incerci sa privesti intelegator in jur. Sfatul meu este unul: fiti egoisti! Nu aveti cum sa dati gres, asta se si asteapta de la voi!
Iar daca tot nu ati inteles asta, va invit la un pahar de vorba in clubul meu…in tribul meu…cel al oamenilor care vor sa simta ca pot fi intelesi…dar au renuntat la aceasta speranta…e mai usor fara sperante!
Va admir la modul cel mai sincer pe cei care reusiti sa va vedeti atat de clar scopurile facand abstractie de oamenii din jurul vostru! Imi doresc ca intr-o zi sa pot intra si eu in randurile voatre, dar nu voi incerca niciodata sa fiu mai egoist decat sunt.
In final, va spun doar ca e bine sa porti mereu o masca impenetrabila. Nu lasati niciodata garda jos si nu ii lasati pe ceilalti sa vada vreo slabiciune sau vreo lacrima pe obrazul sufletului vostru. Fiti tari si nu va asteptati ca ceilalti sa fie cel putin la fel de tari!
In viata, trebuie sa tii aproape doua feluri de oameni: Those you raise and those you raise Hell with! Pentru cei din a doua categorie, va urez bun venit in tribul meu! Tribul neintelesilor fara speranta!
Pentru toti ceilalti, va urez sa nu va treziti niciodata ca ati ajuns sa fiti considerati ca cei de teapa mea ca sa nu vi se naruiasca toate iluziile! Incercati, totusi, sa va amintiti ca unii oameni cred in oameni si pentru asta fac totul sa ii ajute…chiar si atunci cand ajutorul nu este binevenit! Eu zic sa ii lasati sa va ajute si apoi sa va dati seama daca merita criticati pentru asta sau daca va simtiti capabili sa intoarceti gestul la randul vostru, dar nu refuzati doar pentru ca nu gasiti aceasta putere in voi.
Fiecare om care vine pe lume, cauta toata viata siguranta, vrea sa gaseask un "acasa", ocrotire si caldura. Lipsa de iubire, egoismul, distrug orice sentiment, fac caoamenii sa fie dezradacinati, sa nu fie nicaieri acasa, sa nu fie niciodata multumiti.
Fiti sinceri cu voi insiva si ganditi-va din cand in cand si la ceilalti!
Have a nice life!
PS: Daca totul a iesit bine, inseamna ca ai gresit undeva.
