Toata lumea asteapta cate ceva ba sa li se intample lor, ba sa primeasca de la altii, ba sa fie ascultati de altii. Ei bine, si eu astept multe lucruri. Lucruri care nici de-ale dracu nu vor sa mi se intample manca-mi-ar ce las in toaleta cand trag apa! Si uite ca ale naibii asteptari nu se confirma ca asa e lumea si asa ne invata pe noi viata: marlani. Ne invata ca nici atunci cand vrem sa raspundem asteptarilor tot nu reusim, d-apoi atunci cand nici noi nu stim la nivelul caror asteptari trebuie sa ne ridicam?
Crezi ca e important sa raspunzi la fiecare cerinta si sa te conformezi automat asteptarilor celorlalti? Pai, atunci cum ramane cu echitatea? Cum ramane cu “quid pro quo”? Nu ar trebui ca in momentul in care raspund la toate asteptarile sa primesc in schimb nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce am facut la randul meu?
Pai, in cazul asta, va anunt ca si eu am foarte mari asteptari, dar, mai grav e ca si timpii de asteptare pentru ele cresc exponential si par sa nu ajunga niciodata la termen.
Dar asa suntem noi: nu ne invatam minte niciodata si continuam sa asteptam ca prostii ca ceilalti sa observe ca si noi suntem fiinte umane si ca dorim anumite lucruri de la ei, lucruri pe care nici macar cand le spunem pe fata nu sunt luate in seama sau sunt demontate bucata cu bucata (asta fiind situtia de preferat ca macar vezi ca depune un efort in ceea ce te priveste) si ti se arata ca, de fapt, esti un dobitoc ca astepti asemenea lucruri cand, de fapt, de la tine se asteapta mult mai mult si lucruri care elimina ceea ce iti doresti tu.
Deci, sa recapitulam: credeti ca va datorez o explicatie de fiecare data cand nu am chef sa ma conformez ca un sclav docil in fata unor asteptari mai mult sau mai putin absurde? Ei bine, aflati ca nu! Nu sunt obligat sa raspund fiecarei cereri din moment ce nici mie nu mi se intampla asta la randul meu.
Cel mai bine e sa te inveti sa nu mai astepti nimic, sa nu mai speri, sa nu mai traiesti, sa nu mai visezi, sa nu iti mai faci planuri ci “sa lasi lucrurile sa curga de la sine” in traducere “kill the lights and put it in Neutral” sau, mai pe romaneste sa priceapa si taranul de la oras “las-o ba, ca merge-asa”.
Dar de ce? Daca tot am luat-o pe clisee din astea sau citate ba din melodii, ba din filozofie, de ce sa nu ne legam si de reclame. Si atunci eu propun ca alternativa la sloganele de mai devreme o alta expresie: “gogule, probleme ma?”. De ce sa nu fim mai saritori din fire si sa preintampinam asteptarile celuilalt fara sa ni se para ca facem cine stie ce concesie sau ca pierdem ceva extraordinar de important?
De ce? Simplu! Dau tot eu raspunsul ca sunt sigur ca cine trebuie nu citeste ce trebuie si intelege ce nu trebuie, iar raspunsul sigur nu o sa apara prin vreun comment din moment ce lumea care trece pe aici nu se oboseste sa lase cateva bucati de ganduri pe blogul meu si raman in baza prietenului meu sa ma faca sa ma simt bagat in seama. Pentru ca suntem niste egoisti incurabili! Fiecare dintre noi! Unii mai
mult decat altii, dar asta nu e important acum. Pentru ca avem senzatia ca de fiecare data cand aratam ca suntem cu adevarat oameni si ne pasa de ceea ce isi doresc altii, ne simtim vulnerabili si nu ne dorim asta, dar, sa va spun un alt secret stiut de toti: cand te deschizi in fata cuiva si ii arati ca esti vulnerabil, ii arati, de fapt, cata incredere ai in el (si asta nu e lucru putin si e cu adevarat de apreciat). Intr-adevar, nu noi suntem vinovati ca suntem neincrezatori, dar pana unde o sa mearga paranoia cu "nu vreau sa o patesc din nou"? Pana unde o sa mearga aceasta teama de a iti pune increderea si sperantele alaturi de o alta fiinta umana si sa incerci sa visezi un singur vis alaturi de celalalt? Sa reusesti sa sincronizezi, pe cat posibil, ganduri si sentimente fara teama ca intr-o zi totul se va narui? Sa nu filozofez prea mult ca pe urma va dau idei si cine stie cu ce reprosuri ma mai trezesc! Vorba francezului: "A bon entendeur, salut!"
Ei, toata treaba a fost ca ma oftic sa vad ca nu prea mai conteaza ce cred sau imi doresc eu si ca trebuie sa fiu subjugat dorintelor si asteptarilor altora si sa fiu mereu atent sa nu cumva sa ranesc pe cineva prin atitudinea sau comportamentul meu parca sunt castigat la loz in plic si ca si cum sentimentele mele nu ar conta.
In final, nu o sa pun titlul cu “partea 1”, dar aproape sigur o sa aiba o continuare, poate chiar aici o sa ii dau edit ca sa va scutesc sa cautati celalalt post. Oricum stiu ca nu va obositi, ca v-ati invatat sa vi se aduca tot pe tava si sa vi se dea cu lingura daca se poate. Asa ca…dupa cum spunea Eminem:
“For all the weed that I've smoked - yo this blunt's for you
To all the people I've offended - yeah fuck you too!
To all the friends I used to have - yo I miss my past
But the rest of you assholes can KISS MY ASS!”
Crezi ca e important sa raspunzi la fiecare cerinta si sa te conformezi automat asteptarilor celorlalti? Pai, atunci cum ramane cu echitatea? Cum ramane cu “quid pro quo”? Nu ar trebui ca in momentul in care raspund la toate asteptarile sa primesc in schimb nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce am facut la randul meu?
Pai, in cazul asta, va anunt ca si eu am foarte mari asteptari, dar, mai grav e ca si timpii de asteptare pentru ele cresc exponential si par sa nu ajunga niciodata la termen.
Dar asa suntem noi: nu ne invatam minte niciodata si continuam sa asteptam ca prostii ca ceilalti sa observe ca si noi suntem fiinte umane si ca dorim anumite lucruri de la ei, lucruri pe care nici macar cand le spunem pe fata nu sunt luate in seama sau sunt demontate bucata cu bucata (asta fiind situtia de preferat ca macar vezi ca depune un efort in ceea ce te priveste) si ti se arata ca, de fapt, esti un dobitoc ca astepti asemenea lucruri cand, de fapt, de la tine se asteapta mult mai mult si lucruri care elimina ceea ce iti doresti tu.
Deci, sa recapitulam: credeti ca va datorez o explicatie de fiecare data cand nu am chef sa ma conformez ca un sclav docil in fata unor asteptari mai mult sau mai putin absurde? Ei bine, aflati ca nu! Nu sunt obligat sa raspund fiecarei cereri din moment ce nici mie nu mi se intampla asta la randul meu.
Cel mai bine e sa te inveti sa nu mai astepti nimic, sa nu mai speri, sa nu mai traiesti, sa nu mai visezi, sa nu iti mai faci planuri ci “sa lasi lucrurile sa curga de la sine” in traducere “kill the lights and put it in Neutral” sau, mai pe romaneste sa priceapa si taranul de la oras “las-o ba, ca merge-asa”.
Dar de ce? Daca tot am luat-o pe clisee din astea sau citate ba din melodii, ba din filozofie, de ce sa nu ne legam si de reclame. Si atunci eu propun ca alternativa la sloganele de mai devreme o alta expresie: “gogule, probleme ma?”. De ce sa nu fim mai saritori din fire si sa preintampinam asteptarile celuilalt fara sa ni se para ca facem cine stie ce concesie sau ca pierdem ceva extraordinar de important?
De ce? Simplu! Dau tot eu raspunsul ca sunt sigur ca cine trebuie nu citeste ce trebuie si intelege ce nu trebuie, iar raspunsul sigur nu o sa apara prin vreun comment din moment ce lumea care trece pe aici nu se oboseste sa lase cateva bucati de ganduri pe blogul meu si raman in baza prietenului meu sa ma faca sa ma simt bagat in seama. Pentru ca suntem niste egoisti incurabili! Fiecare dintre noi! Unii mai
mult decat altii, dar asta nu e important acum. Pentru ca avem senzatia ca de fiecare data cand aratam ca suntem cu adevarat oameni si ne pasa de ceea ce isi doresc altii, ne simtim vulnerabili si nu ne dorim asta, dar, sa va spun un alt secret stiut de toti: cand te deschizi in fata cuiva si ii arati ca esti vulnerabil, ii arati, de fapt, cata incredere ai in el (si asta nu e lucru putin si e cu adevarat de apreciat). Intr-adevar, nu noi suntem vinovati ca suntem neincrezatori, dar pana unde o sa mearga paranoia cu "nu vreau sa o patesc din nou"? Pana unde o sa mearga aceasta teama de a iti pune increderea si sperantele alaturi de o alta fiinta umana si sa incerci sa visezi un singur vis alaturi de celalalt? Sa reusesti sa sincronizezi, pe cat posibil, ganduri si sentimente fara teama ca intr-o zi totul se va narui? Sa nu filozofez prea mult ca pe urma va dau idei si cine stie cu ce reprosuri ma mai trezesc! Vorba francezului: "A bon entendeur, salut!"
Ei, toata treaba a fost ca ma oftic sa vad ca nu prea mai conteaza ce cred sau imi doresc eu si ca trebuie sa fiu subjugat dorintelor si asteptarilor altora si sa fiu mereu atent sa nu cumva sa ranesc pe cineva prin atitudinea sau comportamentul meu parca sunt castigat la loz in plic si ca si cum sentimentele mele nu ar conta.
In final, nu o sa pun titlul cu “partea 1”, dar aproape sigur o sa aiba o continuare, poate chiar aici o sa ii dau edit ca sa va scutesc sa cautati celalalt post. Oricum stiu ca nu va obositi, ca v-ati invatat sa vi se aduca tot pe tava si sa vi se dea cu lingura daca se poate. Asa ca…dupa cum spunea Eminem:
“For all the weed that I've smoked - yo this blunt's for you
To all the people I've offended - yeah fuck you too!
To all the friends I used to have - yo I miss my past
But the rest of you assholes can KISS MY ASS!”
2 comments:
Am citit tot postul, si nu pot sa zic decat ca... hmmm... mai dai in pula mea pe unii, macar din cand in cand, ca n-o sa fie sfarsitul lumii. Scuzati cuvantul "unii".
Esti scuzat!
PS: Ei nu!
Post a Comment