My happy place

Nu stiu daca o sa am timp sa termin acest articol din prima, dar o sa incerc. Daca nu, probabil ca se va observa o schimbare de ton la un moment-dat (cand il voi continua), dar asta nu e problema voastra pana la urma, nu?

Desi sunt multi care spun ca locul lor fericit este mai mult o stare de spirit, eu subscriu numai partial. De ce? Pentru ca eu chiar vad acel happy place de care tot incerc sa va vorbesc de cand am infiintat acest blog (vezi adresa blogului in caz ca nu ai observat pana acum n.a.). Ce-i drept, vizualizarea acestui loc imi da si starea de spirit corespunzatoare subiectului pe care tocmai il tratez, dar imaginea este cea care mi-o provoaca, nu starea de spirit este cea care imi construieste imaginea.

Cum zice americanul, "let's cut to the chase"! Locul meu fericit este acolo unde am apartamentul meu (chiar si garsoniera mea, proprie si inalienabila), pe care o locuiesc impreuna cu "consoarta". Mobilat finut si cu gust (probabil tot de pereche ca oricum ele se pricep mai bine), dar in primul rand...al nostru. Nu al parintilor (si aici nu ma refer la actul de proprietate, ci la prezenta lor), nu al vecinilor sau altor rude, ci al nostru.

Nu am mentionat un oras, pentru ca, sincer, nu imi pasa prea tare si este vorba mai degraba de excluderea unor orase decat o lista cu prioritati pentru destinatii favorite. Prin mentiunile "al meu", "al nostru", nu am vrut neaparat sa ma refer la un act de proprietate asupra lui, ci ma multumesc si cu o chirie rezonabila, de fapt, pentru inceput, poate chiar as prefera asta. Mintea ramane deschisa oricarei posibilitati, inclusiv cea a parasirii teritoriului tarii, cu atat mai mult relocarea in tara si chiria ar face acest lucru mult mai usor de realizat. Oricum, sa zicem ca nu sunt foarte decis in privinta acestui aspect, importante fiind existenta apartamentului (inchiriat sau nu), a partenerei (inchiriate sau in leasing) si a bunei intelegeri intre noi atat in privinta decorarii acestui vis, cat si in viata de zi cu zi.

Daca as putea, aceste 3 lucruri le-as pune pe lista pentru Mos Craciun, dar, din moment ce am ajuns la o varsta se presupune ca nu mai cred in povestile astea de adormit copiii. Ei bine, eu vreau sa cred altceva: ca noi putem fi proprii nostri Mosi Craciuni si suntem singurele piedici in calea acestor vise tocmai pentru ca le consideram inabordabile - o logica paguboasa daca ma intrebati pe mine pentru ca toate lucrurile au fost mai intai concepute sub forma de vise, iar apoi se metamorfozeaza in dorinte, pentru ca mai apoi sa fie stabilite ca scopuri, obiective bine structurate si, intr-un final apoteotic, devin...reale! Sa nu uitati aceasta finalitate: devin reale! Oricat de lung si sinuos pare drumul pana la acest final, sa nu uitati ca este si a fost dintotdeauna posibil pentru cei cu adevarat determinati sa obtina ceea ce si-au propus.

Ei, oricum, visul meu (vreau sa cred) ca nu este prea departe. Pentru aceasta deja ma gandesc la modalitati de a obtine toate aceste lucruri si ma simt relativ aproape de unele dintre ele (aici includ si visele pe care nu le-am mentionat in acest articol, dar sigur isi vor gasi locul intr-un post viitor pe aceasta tema cu care sper sa va tin la curent).

Pe final, as vrea sa va spun ca din aceste 3 dorinte, momentan am 2 principale si care se apropie din ce in ce mai mult de "maturitate" ca sa folosesc un termen din domeniul politelor de asigurare. Lucru care nu poate decat sa ma bucure, bineinteles si sa imi dea sperante ca pot sa imi fac si alte vise pe care sa le trec pe lista mea catre Mos Craciun - eu/ea.

Va doresc vise placute ( nu dintr-acelea pe care le ai numai cand dormi, ci acelea care au dus omul pe Luna si, prin 2021 o sa il duca pe Marte - acele vise care acum 30 de ani erau de domeniul stiintifico-fantastic si tot s-au realizat!)! Gestionati-va bine aceste vise si ganditi-va bine la cum le puteti transforma in realitate!

Si...nu uitati: nu risti, nu castigi!