Christmas is early this year...

Cu vreo doua zile inainte de mult-asteptatul eveniment, blogul meu primeste o noua infatisare. Uite-asa, tam-nisam. Out of the blue, vorba americanului.

Un pic mai curat (am mai scapat de niste widgeturi si porcarii), un pic restructurat, cu o noua schema de culori si nu in ultimul rand, un sablon nou. Sper sa va placa. Probabil ca voi mai umbla eu pe ici, pe colo sa mai fac niste ajustari in zilele urmatoare, dar pana atunci, enjoy!

Ah, si nu uitati sa imi lasati feedback, daca aveti. Much appreciated!

Iar in caz ca nu mai postez pana de Craciun, sarbatori fericite si multe, multe cadouri tuturor!

Wordpress. De ce "NU"

Pentru ca, fix inainte sa dau click pe butonul buclucas "Creaza cont" baietii au facut o gresela catastrofala: au facut o comparatie intre hostingul lor gratuit si un pachet "promo" unde era evidentiat faptul ca in pachetul platit nu ai reclame. Say what?! Come again? Cum adica nu am reclame? Adica baietii astia destepti si jmecheri fac bani pe traficul (ala putin, dar totusi) meu?!

Da' astia chiar au senzatia ca s-a intalnit hotul cu prostul! Nu e decat o singura cale de a plati pentru blogul meu: sa imi cumpar un domeniu si sa il fac asa cum vrea muschiul meu si nu zambiti, cochetez si cu gandul asta de ceva vreme. Adica, de ce sa ma stresez cu Blogger-ul sau sa ma oftic pe Wordpress si pe nesimtirea lor crasa cand as putea sa le bag in Geneza pe ambele si sa fiu propriul meu stapan, iar designul si toate elementele de pe pagina sa imi apartina si sa fie cat se poate de customizabile, fix pe gustul meu, de parca eu le-as fi facut cu mana mea?

Nu, nu a sosit momentul ala inca. Nici pentru Wordpress (which will most probably NEVER going to happen, fuckin' assholes!), nici pentru un domeniu. Nu renunt la gandul de a parasi Blogger-ul care ma calca pe nervi din ce in ce mai des si mai tare, dar nu a atins pragul critic inca si nici nu pierd timpul sa caut alte solutii, momentan. But be warned...poate o sa il trec in lista mea de "New Year resolution", daca o sa imi mai fac asa ceva.

Oh yeah: and FUCK Wordpress too!

Dedicatie

For my sweet love:

The world I live in...

Acum nu (foarte) multi ani cei care ma ascultau perorand despre Romania, blestemul de a fi roman si cum nu as vrea sa mai vad vreodata tarisoara asta demna de mila strainilor, poate ca mi-ar fi dat dreptate sau m-ar fi numit nebun. La fel de bine, poate ca au fost si destui care mi-au spus ca lucrurile (sau viziunea mea asupra lor) se vor schimba and by God, they were right!

Nu, tot nu am o parere buna despre Romania si despre romani. Don't even get me started on Romanian politics and its rulers, DAR o sa spun ceva total contradictoriu cu parerile mele de atunci: multumesc destinului ca sunt roman si nu un olandez, un american sau vreun nordic, in general, ca nu sunt un a-roman. De ce? Ei bine, pentru ca romanii, oricat de rai si prosti ar fi pe alocuri sau generalizat, au ceva ce le lipseste majoritatii din afara granitelor: acel spirit de camaraderie si prietenie adevarata, deschidere catre socializare si respect pentru alte culturi.

In antiteza cu asta vine ce am vazut eu si ce am cunoscut eu, uitandu-ma un pic in "ograda vecinului" adica la olandezi, americani si alti straini cu care am interactionat si cu care am incercat sa leg prietenii, dar s-a ales mai mult praful. Ce am observat eu din aceste tentative? Ca pentru straini, in general, contezi atat timp cat esti in raza lor vizuala (in principiu la propriu, dar si la figurat). In momentul in care se pierde contactul, nu contezi nici cat o conserva din gaura de cur de elefant.

Sa intru un pic mai in detaliu: nu e vorba ca acesti oameni sunt atat de reci si neprimitori incat sa iti respinga cu brutalitate incercarile de a te apropia de ei, de aceea nu vor refuza sa bea o bere cu tine, sa te ajute cu ceva ore de munca fizica sau intelectuala, ori chiar cu bani, dar sa nu cumva sa iti intre in cap la vreun moment-dat ca il vei putea suna la ceas de noapte sa iti povestesti necazurile/cosmarurile ori sa te intrebe daca ai probleme atunci cand se poate citi pe fata ta ca ceva nu e in regula. Sa nu te astepti ca dupa ce ai pierdut contactul cu el sa te caute pe messenger sau la telefon, incercand aproape disperat sa alfe daca mai traiesti si cum iti merge.

Nu, asta e aproape specific romanilor. Desi nu ii laud, ca nu toti sunt asa si din pacate am avut prieteni din randul celor care se muleaza perfect pe ce am spus in paragraful anterior.

Poate ca ma pacalesc eu si cred ca e vorba de romani sau de faptul ca sunt roman cand, de fapt, e vorba doar ca asa sunt eu. Si ca asa ma astept sa fie si ceilalti din jurul meu. Nu cred ca e chiar un pacat de moarte nici daca stau lucrurile asa. Nu am fost invatat sa fiu asa cum sunt, nu m-am autosugestionat sa devin asa, ci pur si simplu asa e scris in materialul meu genetic: sa fiu cel care doreste si incearca sa pastreze legatura cu cei pe care i-a cunoscut la un moment-dat. Si nu numai atat, dar (si aici incep sa fiu nesigur daca e de bine sau de rau) tind sa fiu deschis si sa ajung sa consider amic sau prieten foarte repede pe cineva atunci cand vad acest potential in persoana respectiva, dar fara sa imi dau seama ca sentimentul nu e reciproc, ca celuilalt ii pot fi oarecum indiferent si ca nu isi doreste neaparat un nou prieten si poate ca si atunci, acel prieten nu as fi eu.

And that fuckin' hurts, I tells ya! Te expui si bagi resurse intr-o relatie de prietenie care nu este impartasita. Suna oarecum stupid sau lame, dar asa cum am mai spus-o, prietenii adevarati ti-i numeri pe degetele de la mana (with room to spare) si nu stiu altii, dar eu sunt deschis ideii de a avea mai multi prieteni si poate ca de asta sunt asa de naiv incat sa cred ca si altii vor acelasi lucru.

Ei bine, din pacate, pot spune ca am un singur prieten adevarat strain, iar restul nu fac decat sa confirme regula. Desi mai cunosc si alte persoane cu care ma bucur sa stau de vorba si cu care ma simt extraordinar atunci cand reusesc sa am conversatii, nu ii pot numi prieteni, oameni carora chiar le pasa de soarta mea si care chiar se dau peste cap sa vada cum o mai duc, asa cum as face eu.

Uneori asta ma inraieste. Atunci decid pe loc ca o sa renunt la a-i mai contacta si ca nici nu ma mai intereseaza de ei. Dar de fiecare data cand vreunul din acesti "prieteni" ma contacteaza imi spun ca am fost nedrept si ma bucur enorm, uitand toate relele si tot ce am spus. Urasc asta. As vrea sa ii reneg complet si sa nu mai am de-a face cu ei. As vrea sa inteleaga odata ca nu asa se comporta un prieten si sa isi vada de drumul lor, daca nu sunt in stare sa respecte si sa intretina o astfel de relatie in alt mod decat un telefon pe an sau o conversatie pe chat in cazuri extreme sau cand are nevoie de ceva.

Dar deja divaghez. Da, sunt multi romani care au apucaturi de "straini", dar sunt mult prea putini straini care sa fie ca mine, mai "romani".

A bon entendeur, salut!

Sunt narcisist sau doar schizofrenic?

Probabil ca multi dintre voi au observat ca imi place sa citez din mine sau, mai precis, din vechile mele articole. Si probabil ca am mentionat de si mai multe ori cat de mult imi face placere sa ma recitesc. Pentru cei care nu au blog sau nu au publicat carti, probabil ca e un pic mai dificil de inteles, dar nu imposibil.

Intrebarea mea ar fi daca dintre cei care sunt in "blogosfera" (hate that word, don't really know why) mai sunt "narcisisti" din astia ca mine.

Nu e vorba ca in momentul in care imi citesc unul dintre vechile articole simt cum ma umple admiratia de sine, incepand de la varful unghiilor de la picioare pana in crestetul capului, dar imi face, cu adevarat, o mare placere sa redescopar ideile sau ineptiile pe care le-am debitat la un anumit moment-dat, pe un anume subiect sau despre nimic.

E narcisism?

O sa continui prin a spune ceva poate un pic ciudat sau de-a dreptul bizar: in momentul in care citesc un articol vechi, sunt absolut constient ca este creatie proprie, neplagiata si neinfluentata, dar in acelasi timp simt exact ca si cum as citi o carte interesanta, a unui autor mai mult sau mai putin cunoscut, pe scurt, a unui strain care scrie exact ce as avea eu de spus, direct din suflet. Ma unge la inima, nu alta.

E schizofrenie?

Poate ca cel putin unii dintre voi se vor grabi sa imi raspunda la dilemele astea existentiale, dar judecand dupa numarul de comentarii de pe blogul asta, oricat de vehemente au fost declaratiile mele, se pare ca nu au starnit sentimente suficient de puternice incat sa ii provoace pe cititori sa bata cu pumnii in tastatura sau sa isi verse oful in vreun comentariu lasat macar la misto.

Anywho. Am spus-o si o sustin in continuare: nu tin blogul asta pentru altii, ci pentru mine. Daca as vedea ca exista persoane care chiar isi dau interesul sa descopere si sa redescopere acest blog, ar fi un bonus si mi-ar face mare placere. Pana atunci, insa, isi va pastra rolul de supapa de refulare, loc de reflectie si meditatie, teren de joaca si mijloc de a contorsiona ideile si viziunile asupra lumii inconjuratoare.

Cheers to all!

We live in a mad, mad world

Pentru cei care nu s-au nascut dupa '89, probabil ca va suna familiar titlul asta. Sper ca majoritatea isi vor aminti de comedia oarecum satirica de prin anii '60 pe care chiar am revazut-o relativ de curand si la care m-a dus cu gandul scena pe care am avut marea neplacere de a o vedea chiar azi, anume:

In Romania anului de criza 2011, oamenii se imbulzesc ca vitele si alte lighioane mult mai netoate, in valuri, sa...ce? Ghiciti? Sa dea bani la intretinere. In prima zi cand au fost afisate listele. Se calca in picioare (la propriu). Nu ai unde sa deschizi usa de ei.

WHAT

THE

FUUUCK?!

Astfel de scapatati m-as astepta sa vad numai la spitalele de glumeti, nu pe strada. Asta asa, ca sa demonstreze inca o data langa ce fel de creaturi convietuim, pentru ca, sa nu uitam, astia ne sunt vecini. Mda. Ma apuca tremuriciul. Diseara pun gratii la yala si ranforsez peretii cu bare de otel inoxidabil, dupa care sap un sant de aparare in jurul apartamentului si il umplu cu acid fluoro-antimonic (yeah, google it!), iar la final trantesc doi saci de nisip in fata usii si ma pun de paza cu shotgunu' (atentie, nu cu shogunu!).

Astia sunt "oamenii" care pe data de 2 ianuarie nu au pace acasa si somn in pat, daca nu se duc sa isi achite impozitele. Si pentru ce?! Pentru vreo sansa la a castiga o calatorie cu caricioplanul pe a 10-a luna a lui Jupiter? Pentru o sedinta de masaj cu nu mai stiu eu ce superstar (wannabe) porno, pardon, vedeta locala? Sau vreun pupic in basel de la mult-supraestimatul si prea putin indragitul Basexu'?

NU. Pentru a fi ei cu constiinta impacata si sa fie siguri ca nu au uitat. Probabil. Nu vreau sa incerc sa ii inteleg sau sa le inteleg motivele. Vorba cantecului de la Vacanta mare (pe vremea cand inca erau amuzanti - trebuie sa recunosc, mi-e dor de ei):

"Umbla vorba despre mine, verde-nrourat
ca sunt mult mai prost ca tine, prost si incuiat
Da ma doare sufletul, verde-nrourat
cand vad cat de prost esti tu, prost si incuiat

Refren : Dar vantu bate, apa trece, eu tot prost raman
E si grea e si nasoala viata de roman

Daca intri-n mintea mea, verde-nrourat
Mergi un an sa dai de ea, prost si incuiat,
Pe creier nu mi se pune, verde-nrourat
Nici o circumvolutiune, prost si incuiat"

Refren : Dar vantu bate, apa trece, eu tot prost raman
E si grea e si nasoala viata de roman"

Sau cam asa ceva. Deci oricum ar fi, as risca sa ma accidentez.

Eu zic asa: chiar daca sufera de Alzheimer, s-au inventat telefoane mobile, laptopuri, PC-uri si alte cele, toate cu remindere si cu tot ce iti trebuie ca sa nu mai uiti vreo zi de nastere a catelului, nelipsita plata a Domnului, sarcina trasata de liderul de partid ori dioptrie a ochelarilor de protectie, deci, la ce bun?!

It's beyond me! Dupa cum am zis: daca ma chinui sa ii inteleg, risc sa imi scrantesc creierul si sa nu mai pot dormi decat in cap. Deocamdata dorm bine si-nfundat pe cate o ureche.

Sper sa se intample vreo doua-trei chestii in urmatorii ani:

- astia pe care vi i-am descris eu aici sa moara inghesuiti in tramvai (sau sub el, mi-e indiferent), in lift sau intr-un spatiu bine determinat si care sa nu faca victime colaterale;

- cei care nu sunt incurabili sa isi dea seama cat de cretini si lobotomizati sunt si sa se schimbe (fat chance, I know);

- sa bage baietii in sistem informatic toata tevatura asta cu intretinerea ca sa pot sa o platesc online, sa nu trebuiasca sa mai vad la ce grade superlative se ridica neghiobia umana.

Vorba indianului: hiro!

PS: daca va intrebati ce cautam eu ca aurolacul pe la asociatie azi, o sa va satisfac curiozitatea si o sa va spun ca vroiam doar sa stiu cat e de plata (sa rezolv o trebusoara stringenta) si sa las citirea la apometre, dar am lasat-o...pe maine.

Pofta de viata

Nu sunt multe momentele astea in viata si nici nu vin la intervale scurte. Ba, mai mult, aproape de fiecare data vin in momente in care nu te astepti si nici nu au o legatura bine definita cu realitatea inconjuratoare. Deci atunci cand apar, singurul lucru care trebuie sa iti vina in minte este sa sarbatoresti in vreun fel, adica sa te bucuri cu adevarat de senzatie sau sentiment, pentru ca cel mai probabil nu te vei mai intalni cu el prea curand.

De unde a mai venit si asta intrebati? Pai, tocmai asta e: asa cum spusei adineaori, nu trebuie sa aiba un motiv. Poate am dormit bine azi-noapte sau poate ca s-a incrucisat luna cu carul mare la zenit si s-au aliniat cu copacul din fata stalpului portii, dar uite ca in dimineata asta mai-mai ca as canta "Wow, I feel good!", dar cred ca o sa ma limitez la a asculta melodia.

In rest, ce sa zic? Good things come to those who wait. Deci am asteptat, au venit, mai astept, sper sa mai vina. Iar asa cum spunea un bun prieten, trebuie sa ma mai si bucur de realizarile mele, ca nemultumit sunt si am fost destul de tot si de toate. Motive sa nu ne bucuram sunt la tot pasul, deci fac si eu ca Bruce Willis in Ultimul samaritean (desi situatiile sunt sensibil diferite) - parafrazand, bineinteles: "daca ies din asta cum sper, o sa dansez o giga". Si daca va intrebati ce e o giga, o sa apreciez gestul ca atunci cand gasiti raspunsul sa il postati si aici, ca sa imi dau seama ce am de facut.

Si ca sa fie tacamul complet, asta descrie perfect starea mea:

Anywho, cam atat am avut de spus despre asta.

Enjoy life!

eRDeeSh almost too good to be true

Mai tine cineva minte cand urlam, disperam, dadeam din picioare si ma dadeam cu fundul de pamant acum cativa anisori pentru ca nu reuseam sub nicio forma sa ma conectez si eu la matrita, sa ma bag in sufletul internetului, sa rup latimea de banda cu downloadul sau sa fac un radio sant cu toti prietenii mei (aia multi)? Daca nu, nevermind, daca da, atunci a sosit momentul sa fac un fel de drept la replica si pentru aceasta firma.

Din nou (ca si in cazul Bloggerului si al Chrome-ului), imi pastrez dreptul sa arunc cu pietre in ei chiar incepand cu acest articol, deci sa nu se inteleaga ca ii iau in brate si ii pup cu foc, adica ma intorc asa, la 180 de grade de parca as fi facand parte din clasa politica.

Deci, asadar si in concluzie, sa incepem. Cu ce? Cu inceputul. Eu avut nevoie conexiune internet. Facut cerere acu' nu mai mult sau mai putin de 2 zile la RDS. Venit baietii si instalat internet + cablu + telefon ieri seara. Am fost prea rapid? Let me say that again: a doua zi dupa ce am facut cererea de conectare, eram conectat. Simt nevoia sa fiu eu surprins in locul vostru si sa zic: "WHAAAAAAT?!!"

Nu, asa ceva nu se poate! Sa dureze aproximativ 36 de ore pana la conectare?! Damn! Cred ca tre sa vad faza asta in reluare, pe canalul de stiri ale cartierului. Si, totusi, este adevarat. De la o firma unde masurai timpul dintre cerere si conectare cu ajutorul planurilor cincinale (sau uneori chiar cu kalendele grecesti - cunoscatorii stiu despre ce vorbesc), s-a ajuns la performanta asta aproape demna de cartea recordurilor?!

De ce "aproape" demna de cartea recordurilor? Pai, din doua motive. Permiteti sa elaborez:
1. pentru ca se putea si mai repede (ideal, chiar imediat sau in aceeasi zi, de ce nu?)
2. pentru ca nu mi-au lasat si toate echipamentele de care aveam nevoie, namely: decodor digital, decodor HD, cilifon fix si dongle USB wi-fi.

Mda, asta e chiar naspa. Not quite there yet. Tot tre sa astept pana da Domnu' sau dracu' sa mai aduca baietii niste decodoare, cilifoane si dongle-uri. Poate nu am fost suficient de clar: that sucks! DAR macar ma pot bucura deja de intre net, (cablu de) telefon si de semnal TV olog. Pardon, analog.

Adevarul ca nu ma conectez la internet, cablu si telefon in fiecare luna, dar daca ar reusi sa imbunatateasca si aprovizionarea cu echipamentul necesar, o sa le mai aloc un articol si nu o sa ii mai laud doar cu jumatate de masura. Promise.

Blog review

I don't know about you, but I think it was high time for a new post. Yes, I've been thinking about writing an article for a while, if not for a better reason, then because I really miss that accomplishment feeling you get once you posted it and it's out there, for everyone or no one to see. So what is this one about, you may ask. Well, not much and everything. I will ramble on about this blog itself. Sort of.

I noticed most people don't really care about my poll. Maybe I haven't advertised it enough or well enough. I mean, com'on, only 3 votes?!! Punaise! That's hardly something to take into account. And I know for a fact that more than 3 people are actually reading this friggin' blog. So let's go people! Hit that poll like there's no tomorrow. Help me make a decision, or at least make it difficult for me to make a decision!

Let's see...what else? I added a couple of songs that I like on the side bar, just to give people a bit of entertainment (as if my articles weren't enough - sigh and rolling eyes) while they read, or give them an idea about what the heck I'm listening to these days, or how Ciutacu would put it: "what the genius likes" (I'm not that egocentric...but I like to think I could be). No feedback, no comments, no suggestions. Nothing!

So far, no complaints about the eMAG banners. Not that many clickthroughs either, not a single purchase. Too bad. I'll keep them...at least for a while.

Hope you appreciate the revolver map. I know I do! Looking forward to the day I will land on the blog page and see that globe swarmed with hits, but I will not post any porn movies just to get there so I think I might have to wait for a while...

No people brave enough to register as my friends on the blog. Guess that one is one step out the door...I give it to the end of the year and then it's gone baby, gone.

Oh, yeah, almost forgot: if you missed this one too, then you'll be surprised to find out that I have recently decided that I am proud to represent this nice (but mostly poor) region of the country. After all, I am now a citizen (no, not Kane), so no reason not to show it off.

And that's about that. Fresh post, just for you. OK, OK, for me too...but don't tell anyone I said that.

Peace and light! (heard that's what Ashton Kutcher is using these days on Twitter - good thing you can't see me rolling on the floor laughing)

It's only fair...

Dupa ce mi-am varsat nervii cu prisosinta pe Blogger (asta asa, ca sa citez din mine, cum mi-a atras atentia cineva...) pentru ca refuza sa coopereze cu mine la publicarea unui articol in forma pe care mi-o doream, am descoperit ca furia mea a fost "un pic" prost directionata, pentru ca vinovatul nu era chiar el.

Desi nu o sa ma grabesc sa il scot basma curata pentru ca are destule hibe de care m-am lovit cu capul si cu alte parti moi sau tari si de care sunt convins ca s-ar putea scapa destul de repede si usor, daca ar exista vointa, ei bine, vinovatul, de data asta, era chiar sub nasul meu, desi mi-as fi dorit sa fie in alta parte, in timp ce eu as fi fost intelectual...de toaleta.

Dar, sa nu divagam. Idee e ca atunci cand am intampinat eu problemele de formatare ale articolului respectiv, nu se datorau neaparat Blogger-ului, ci mai degraba faptului ca am folosit Chrome-ul ca sa imi public articolul pe care mi-l aranjasem eu frumos in pagina si mi-l cosmetizasem just the way I like it.

Asa ca, fara prea multe menajamente, o sa va rog sa imi scuzati franceza cand o sa spun:

FUCK Chrome! That worthless, toothless, inbred step brother of Firefox. And fuck Chrome with all its fans saying it's like the 9th wonder of the world! Let's face it: none of these God damned browsers are worthy of so much praise.

FUCK Chrome for not getting along with Blogger although they are both Google owned or orientated. Fuck Chrome for having that half-ass Speed dial and for being overly simplified!

OK, m-am racorit. Sa zicem ca asta a fost dreptul la replica al platformei Blogger. Dar nu va pacaliti singuri (daca ar fi sa traduc mot-a-mot o expresie americana, which I just did), asta nu inseamna ca daca as fi un pic mai putin lenes, mi-as cauta o platforma mai breaza si mi-as muta tot calabalacul acolo.

Si cam atat am avut de spus despre asta...

This just in:

I rest my case...

PS: si pentru ca tot vorbeam de Blogger being insanely stupid...bineinteles ca dupa ce am scris articolul si am schimbat font-ul, tot textul meu s-a adunat intr-un paragraf imens. Asa ca da-i cu copy/paste-ul prin zece editoare de text, neamule!!! Oh, yeah, and FUCK Blogger too!

Lectie de filozofie de toaleta - Part 2

O sa incep prin a ma declara surprins si aproape socat pentru ca, in cazul in care Alzheimer-ul nu s-a metastazat la mine in cerebaur (o forma primitiva a cerebelului), acesta este primul articol care are "extensia" part 2! Aplauze, va rog!

Pentru cei care au avut ghinionul sa aterizeze in gaura asta neagra a blogurilor de mai multe ori, poate ca ati realizat ca am avut mai multe tentative de "seriale" unde am folosit cuvintele "part 1", dar, ca un Mel Brooks al articolelor de pe internet, la mine nu a mai existat "part 2".

OK, ce-i drept, si cu articolul asta a fost faza cu "nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste", adica daca o sa aveti curiozitatea (bizara) de a vedea articolul initial o sa observati ca nu are "part 1" in coada. Adica nu m-am gandit la momentul respectiv ca o sa revin asupra gandului ce mi-a excitat mie neuronii (ce pervers suna, nu?) si i-a lasat cu buza umflata. Si nici nu m-am dus fuga sa i-l schimb in momentul in care m-a traznit inspiratia sa scriu o continuare.

Anywho, sa trecem la lucruri concrete. In dimineata aceasta a anului de gratie 2011, am citit cu interes vadit acest articol. Nu o sa ma obosesc sa fac copy/paste aici si sa mentionez sursa asa ca o sa va rog sa binevoiti a da un click acolo, sa se bucure oamenii ca au avut 2.3 clickuri de pe un blog amarat.

Eu o sa imi permit indrazneala sa ii contrazic (nu chiar punctual) pe domnii oameni de stiinta care cauta cancerul prin coaja de paine, cartofi prajiti sau mai stiu eu ce tam-tam-uri zburatoare si sa le spun ca acele "materii fecale invizibile" sunt o inventie pentru ca eu nu obisnuiesc sa ma sterg cu cartile la fund, oricat de putin mi-ar placea. Iar cei de la Mythbusters au facut mai multe teste si au dovedit ca o periuta de dinti lasata in apropierea toaletei (unde sa nu uitam ca se trage apa si sar stropi, uneori) nu are o flora bacteriana mult mai dezvoltata decat cele care stau cumintele pe marginea chiuvetei.

In ce priveste hepatita...ei bine, daca ai hepatita, probabil ca stii. Si atunci te pazesti tu la multe lucruri ca sa nu se raspandeasca. Plus de asta, eu sunt egoist si posesiv din fire, deci nu prea imi impart cartile cu nimeni. (poate si pentru ca ceilalti nu suporta sa citeasca aceleasi lucruri ca mine, dar asta e mai putin important sau asa imi place mie sa cred ca sa dorm linistit cu deshtu'-n gura)

Iar in ultimul rand, cui ii pasa de hartia de ziar si cea de carte, caiet, ceaslov legat in piele sau papirus calcat in picioare si lasat sa putrezeasca sub vreo piramida? Repet: lumea, in general, nu le foloseste nici sa se stearga cu ele la fund, nici in alta parte, nici nu le manevreaza imediat dupa ce au executat o asemenea operatiune dificila, delicata si, de ce nu, desueta (asta si pentru ca mi-as dori sa se inventeze o alternativa mai buna, corespunzatoare gradului de tehnologie la care am ajuns - poate ceva gen cele 3 cochilii, ca in Demolatorul lui Sylvester Stallone - dar si pentru ca mi s-a nazarit mie sa folosesc un al treilea cuvant care incepe tot cu "de").

Cred ca o sa inchei pe aici inainte sa o iau de tot pe aratura si sa aberez despre timpi petrecuti pe toaleta si cautarea timpului pierdut...pe toaleta. Vedeti? Deja se intampla!

O sa concluzionez ca eu raman un intelectual de toaleta, pe cat posibil si in masura intrunirii conditiilor propice, cu resursele necesare. Asa ca imi voi continua activitatile de gandire, lectura si contemplare dincolo de bariera reprezentata de usa de la baie, daca nu dintr-un motiv mai bun, atunci macar ca sa le fac in ciuda celor pentru care baia inseamna ca in sfarsit pot sa isi relaxeze muschiul gri si sa dea frau liber valorilor maro pe care le poseda.

Hiro!

Si cand ti-e lumea mai draga...

Mesaj de interes (oarecum) public: postul care urmeaza e bazat pe fapte si persoane cat se poate de reale...iar actiunea (si inclusiv primele doua randuri ale articolului) a inceput acum vreun an...sau doi. Din motivele acestea mai mult sau mai putin stupide, inaugurez si o noua categorie: De la naftalina - pentru a marca posturile incepute pe vremea cand vulcanul Krakatau era un amarat vulcan noroios si care isi gasesc finalitatea pe blog dupa o perioada echivalenta cu de doua ori varsta Universului...cunoscut omului. Si cam atat. Sa-i dam drumul! La vale...

...se mai trezeste cate o fierotanie din asta sa iti faca figuri..gura mamii ei! Acum ceva timp a plecat "pa" cilindrul de la pomba hidraulica a cutiei de viteze, la aproape fix un an dupa, ghiceste cineva ce s-a intamplat? Ei bine, masinuta mea a absolvit cursurile si a trecut la chestii mai serioase: nu s-a bulit cilindrul de la pompa hidraulica (asteptati deznodamantul pentru dezvaluiri incendiare!), ci "doar" ambreiajul.

Sa va explic cum e treaba cu ambreiajul: e o chestie rotunda, de marimea aproximativa a unei farfurii (mai mult sau mai putin zburatoare) si e pe undeva printre motor (chestia care face zgomot cand e masina pornita) si cutia de viteze (aia care e conectata la facaletul dintre scaune unde amesteca soferul in motorina, sa nu se prinda de rezervor).

Dar credeti ca lucrurile sunt asa de simple? Ati vrea voi! Sau poate ca nu, ca pe aici s-ar termina si articolul. Asa ca, pentru masochisti, sa dam citireeeee! Dupa cum ziceam, there's more to it, than meets the eye.

Si se facea, ca intr-un service ca-n povesti, cu mecanici ce discutau numai in ecuatii quantice de gradul 200 Celsius si se bateau in trafic pe site-urile si forumurile deschise, printre picaturi, mai desurubau o piulita, mai aruncau cat colo o planetara, o bucata de roata si descopereau ca farfuria zburatoare trebuie neaparat si musai insotita si de placa de presiune. Sa va mai explic ce e placa de presiune?

Pai e treaba aia care arata ca o placa si face presiune. Lamurit? Bun. Mergem mai departe.

Dar la un moment-dat se pune intrebarea: uleiul din cutie ce tip e? Pai...o fi. Tipul AB negativ, poate. Sau o fi tipul pe invers. Da' nu e bun? Raspunsul a fost mai mult decat prompt: nu-i bun. E rau. E rau ca trebuie schimbat. Bun, tras inca o linie pe raboj.

Si cum nu mai puteam eu de fericire si nu-mi incapeam in piele de bucurie, o voce aproape angelica imi spune ca e copt si rulmentul de presiune (a nu se confunda cu placa aia care face presiune - asta are si rulment, dar tot presiune face; in concluzie, motorul si cutia fac presiune si uite-asa se deplaseaza obiectul motric - da, stiu si greaca veche, unul din multele mele talente absconse)...

Party at my plaaaace! Apa de la robinet e din partea casei! Bineinteles ca partea cea mai buna vine la urma: oh, dar vai! Ce comoara! Volanta are un pic de joc si daca se joaca prea mult, o sa orbeasca. Mai prost e ca o sa ia cu ea si jumatate de cutie, carcasa, poate o sa rada un pic si motorul si o sa sara fix prin capota, pe orbita capului soferului pe care il va nauci intr-un mod ametitor de halucinant pana la aberatie. Oh, yeah! Jackpot! Asta face mai mult decat toate celelalte la un loc, plus manopera!

Sa va explic asa, frumos, cum stiu eu mai bine si cum e treaba cu manopera? Cand o mana se apuca de opera, atunci e manopera. Si Doamne, ce frumoasa mai e! E asa de frumoasa ca nu te poti opri sa nu versi o lacrima...si sa-ti faci cruce cand te gandesti cati bani (NU) mai ai pe card.

Peste astea, capac, fara numar si cu dedicatie speciala, aruncam un simering (un fel de ring din ala ca-n filme dar din care nu iese nicio creatura de grozavenie care sa isi dea parul din ochi numai ca sa se holbeze la tine si sa ti se faca greata de mori - la propriu), vreo 5 litri de lichid de frana (pun pariu ca nu stiati ca poti sa bagi atata intr-o instalatie, dar mama ce mandru sunt eu de instalatia mea - cred ca am un pic de lichid de frana si in rezervor, putin sub scaun si chiar in cotiera de la bancheta din spate), si...si......SIIIIIIIII.....daaaaaaaaaaaaaaaaaaa (extaz in forma cea mai pura!), pompa hidraulica! Cu care pompez hidre pe unde pot cu ambreiajul meu de legenda!

Nu vreti sa stiti costul final. Sau chiar daca vreti, eu nu vreau. Inca am palpitatii. Si tre sa ma palpez ca sa nu palmez portofelul si sa o iau la fuga in directia opusa.

Anywho, aceasta e o poveste "to be continued". De-abia ce am mai trecut printr-o "near death experience". Dar despre asta, intr-unul din episoadele urmatoare.

Stay tuned!

1 2 3 Treaba cu blogul...

Prin februarie (daca va vine sa credeti) am inceput articolul asta. Ma rog, i-am pus titlul ca sa nu uit ideea si faptul ca vroiam sa scriu ceva. Din pacate a trecut atat de mult timp si eu mai-mai ca am uitat sa il si finalizez, ba chiar am uitat ideea de la care am pornit.

Dar chiar azi explicam unui prieten care e treaba cu blogul. Pai, lucrurile stau cam asa: atunci cand evenimentele din viata ta te impiedica sau par ca te impiedica sa scrii, intri intr-un fel de letargie. Subiectele par inabordabile, nu sunt demne de blog, ba chiar dai vina pe lipsa de inspiratie. Iti spui si recunosti ca nu ai chef si tot asa. Intri intr-un cerc vicios care are doar efecte negative asupra blogului si psihicului.

Pe de alta parte, daca scrii in fuga un articol, chiar si dupa o perioada mai indelungata de inactivitate (asa, ca mine), parca ti se deschide apetitul. Si ca sa mentin analogia cu gastronomia, e exact ca in vorba aia: pofta vine mancand. Din ce scrii, din aia gasesti mai multe subiecte si mai multa vointa/dorinta de a scrie. Parca te-ai intalni cu cineva si incepi sa ii spui bancuri. Cu cat spui mai multe, cu atat iti amintesti mai multe. And so on, and so forth...ma rog, ati prins deja ideea.

Deci treaba cu blogul? Eu descriu blogul meu cu un singur cuvant: terapie. Asta e pentru mine. Fie ca sunt mahnit, deprimat, nervos, siderat, socat sau pus pe glume, de fiecare data ma pot baza ca ma voi simti bine sa scriu pe blog. Nu cred ca am terminat de postat un articol vreodata si sa fiu dezamagit sau suparat pe rezultat.

Am pornit acest blog la indemnurile lui Dorian si ii multumesc pe aceasta cale. Mi-a oferit posibilitatea de a-mi da frau liber creativitatii si imaginatiei deopotriva, precum si o foarte binevenita supapa de refulare a tuturor gandurilor, viselor si frustrarilor care s-ar fi acumulat si poate ca m-ar fi doborat la un moment-dat.

In concluzie, recomand oricui care are o idee si putin timp liber sa isi porneasca propriul "jurnal public" pe care sa scrie de cate ori au chef si de cate ori il paleste inspiratia.

Spor la scris!

Should I...or shouldn't I?

Here I am, once again...tempted.

Apple you sneaky bastard! Da, eu, self-proclaimed "Nokia man" (nu o data, ci de mai multe ori), am inceput sa consider si posibilitatea de a ma pricopsi cu un iPhone 4S. E de bine, e de rau...timpul va spune daca a innebunit lupul sau a fost doar o faza prin care am trecut.

Nu stiu cati dintre voi isi amintesc dar eu am "posedat" un iPhone 3GS 32GB acum vreo 2 ani. Trebuie sa o spun raspicat ca nu am fost impresionat. Nici pozitiv, nici negativ de super device-ul raposatului Steve Jobs. So...what changed?

Pai, pentru inceput, s-a schimbat design-ul. Stiu ca e aproximativ acelasi cu cel de la iPhone 4, dar combinatia design/soft imbunatatit, camera mai buna (desi nu imi mai doresc de mult asa ceva pe telefon - da, stiu, ma contrazic, dar nu pot evita asta) si intrigantul Siri, ma fac sa inclin din nou spre ceva in afara ariei mele de comfort Nokia si sa arunc un ochi si in ograda vecinului sa vaza irisul meu what the fuss is all about.

Da, si eu, ca multi altii de altfel, am fost foarte dezamagit ca nu am vazut un nou iPhone, generatia a 5-a, ci doar un izotop (wow, stiu chemeserie din asta!) al iPhone 4, dar vad intr-adevar potentialul din iPhone 4S si inteleg si "teoria conspiratiei" de marketing pe care am citit-o intr-un articol pe net, cum ca oamenii de la Apple mai intarzie lansarea lui iPhone 5 ca sa iasa cei cu iPhone 4 din contractele pe 2 ani si sa aiba un model mult imbunatatit spre care sa tinda si sa reinnoiasca acele contracte sau sa le dea naibii pe garla si sa isi faca altele numai ca sa posede "bijuteria". In sfarsit, daca v-am facut curiosi, puteti da un serci pe Gugal si o sa vedeti despre ce vorbesc.

Si totusi...what gives?! Nici nu stiu daca as putea scrie pagini pe langa subiect (si sunt sigur ca multi dintre voi nici nu isi doresc asta), dar ca sa nu o lungesc aiurea, raspunsul simplu ar fi "don't know. It's beyond me." Are acel je ne sais quoi.

Hai, o ultima incercare: poate o fi faptul ca nu mi-am mai schimbat cilifonul sau nu am mai achizitionat unul nou de vreo doi anisori asa, iar ca un "inrait" al telecomunicatiilor mobile ce ma aflu (a se citi "care este") probabil ca mai am un pic si intru in sevraj?

Ma opresc aici. Si-asa cred ca am spus prea mult...Daca vreti sa dati o mana de ajutor sau daca vreti sa imi sporiti starea de confuzie, puteti vota in sondajul pe care l-am postat pe sidebar-ul din stanga (il gasiti daca vreti cu adevarat). No hurry, there's still time to vote...right up to the end of the year. Nu o sa mai intru in detaliile motivelor, dar daca raspunsul final (oare o sa imi ceara drepturi de autor Virgil Iantu? Bah, who cares?) va fi "da", fapta-n sine se va petrece probabil prin februarie. Dar eu nu mi-as tine respiratia asteptand, in locul vostru...

PS: numiti-ma sentimental si ramolit, dar eu cred ca "S"-ul din iPhone 4S vine de la "Steve". Rest in peace, mate! Make sure to say "hi" to the other Steve I wish I had comemorated in one of my posts.

FUCK Blogger

FUCK Blogger!


Fuck their stupid-ass edit mode and their stupid-ass interface! Fuck them with their fuckin' editing hiccups and their idiotic text toolbar. It doesn't work for shit!


Time to consider moving my blog to another platform...


Oh, yeah, and FUCK Blogger!

Rock Day

Moto: And God said: "Let there be Rock!"

And he saw that it was gooood...

I officially proclaim this day to be the Rock Day. At least on my blog. Hence, I will mercilessly add some videos/links of songs that I listen to bright and early today. So, without further ado, I bring to you:

Short introduction: Linkin Park, meet reader. Reader, meet Linkin Park.

Si ca sa nu aliniez aici toata discografia lor, o sa inchei cu:

Sa nu aveti impresia ca asta e tot rock-ul pe care il "stiu", nu ca as fi eu nu stiu ce rocker inrait, dar mai am piese favorite si de la Disturbed, System of a Down ori Godsmack, numai ca nu astea mi-au venit in minte atunci cand am simtit nevoia sa ma/va rockuiesc un pic.

Puteti considera asta un preambul la ce o sa postez in "playlist-ul" de pe sidebar cand o sa am un pic de timp si chef. Sper sa va placa selectia...

Epilog

Multi dintre voi probabil ca ati auzit-o deja. Si eu am ascultat-o pentru prima oara acum ceva timp. Numai ca din motive neelucidate inca, a cazut in ceata uitarii, cat pe ce sa-si rupa gatul si de atunci nici nu i-am mai dat atentie. Asta pana acum vreo saptamana doua cand mi-a intrat din nou in timpan si nu am putut sa o mai scot nici cu patentul de era sa-i chem pe astia de la SMURD sa o extraga cu "clestele vietii".

Eu consider ca a cam venit vremea sa va mai blagoslovesc cu inca o melodie si de asta m-am decis sa o trantesc si pe asta in categoria Media si sa vad daca are curaj careva sa o ridice de acolo:

Cine stie? Cu putin noroc si cu multa dibacie, poate o sa reusesc sa creez o sectiune cu melodiile care imi gadila timpanele intr-o anumita perioada, special pentru cei care imi impartasesc gusturile si au chef sa asculte ceva in timp ce se tavalesc (sau nu) de ras citind ineptiile si aberatiile pe care le debitez cu viteza...gandului.

Enjoy! (sper)

Raspuns la Proba de microfon...

Mic check: Testicle, 1, 2, testicle, 1, 2!

First of all I would like to thank whatever identity crisis, boredom crisis or whatever force guided you back to blogging. Yes, I'm talking about you, my lazy friend...Dorian.

Second of all, I would like to give you a hint regarding your last article as I think it's my turn to shout "Jos cenzura!": if you are waiting for someone to comment your last post, please REACTIVATE the comments!

Now that we got that out of the way...let's see what your mic check foretells.

Cheers and Nike (just do it!)!

Scenariu

Pe fundal se aude melodia asta:

Soarele arzator deasupra, atmosfera incinsa si tensionata.

Adversarii se studiaza reciproc cu ura nemarginita. Stau fata in fata prinsi intr-un duel al privirilor ce pare interminabil. Nimic nu ii opreste sa se arunce unul asupra celuilalt fara mila si sa incerce sa il nimiceasca pe celalalt ca si cum nici nu ar fi existat pe fata pamantului, dar ei continua sa se priveasca fara incetare. Nicio vorba spusa, niciun sunet macar.

Distanta dintre cei doi pare sa fi disparut complet si totusi nu se ating. Doar privirile lor incrancenate te fac sa iti dai seama ca nu s-au prefacut in statui, ci sunt inca vii, desi este mai mult decat evident ca fiecare isi doreste ca celalalt sa fi incetat sa respire demult.

Insusi peisajul dezolant din jurul lor pare ca isi doreste sa vada deznodamantul ce se anunta tragic, dar parca nu indrazneste sa ii deranjeze din concentrarea ce pare deja sa capete substanta, e aproape vizbila de acum.

Deodata, un curent ce apare din senin pare sa ii trezeasca pe cei doi din starea aproape catatonica si, se hotarasc pe loc sa actioneze. Fara avertisment, ambele muste isi iau zborul si se duc in cele 4 zari sa gaseasca un alt rahat pentru care sa se certe…

Zi end