Lectie de filozofie de toaleta - Part 2

O sa incep prin a ma declara surprins si aproape socat pentru ca, in cazul in care Alzheimer-ul nu s-a metastazat la mine in cerebaur (o forma primitiva a cerebelului), acesta este primul articol care are "extensia" part 2! Aplauze, va rog!

Pentru cei care au avut ghinionul sa aterizeze in gaura asta neagra a blogurilor de mai multe ori, poate ca ati realizat ca am avut mai multe tentative de "seriale" unde am folosit cuvintele "part 1", dar, ca un Mel Brooks al articolelor de pe internet, la mine nu a mai existat "part 2".

OK, ce-i drept, si cu articolul asta a fost faza cu "nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste", adica daca o sa aveti curiozitatea (bizara) de a vedea articolul initial o sa observati ca nu are "part 1" in coada. Adica nu m-am gandit la momentul respectiv ca o sa revin asupra gandului ce mi-a excitat mie neuronii (ce pervers suna, nu?) si i-a lasat cu buza umflata. Si nici nu m-am dus fuga sa i-l schimb in momentul in care m-a traznit inspiratia sa scriu o continuare.

Anywho, sa trecem la lucruri concrete. In dimineata aceasta a anului de gratie 2011, am citit cu interes vadit acest articol. Nu o sa ma obosesc sa fac copy/paste aici si sa mentionez sursa asa ca o sa va rog sa binevoiti a da un click acolo, sa se bucure oamenii ca au avut 2.3 clickuri de pe un blog amarat.

Eu o sa imi permit indrazneala sa ii contrazic (nu chiar punctual) pe domnii oameni de stiinta care cauta cancerul prin coaja de paine, cartofi prajiti sau mai stiu eu ce tam-tam-uri zburatoare si sa le spun ca acele "materii fecale invizibile" sunt o inventie pentru ca eu nu obisnuiesc sa ma sterg cu cartile la fund, oricat de putin mi-ar placea. Iar cei de la Mythbusters au facut mai multe teste si au dovedit ca o periuta de dinti lasata in apropierea toaletei (unde sa nu uitam ca se trage apa si sar stropi, uneori) nu are o flora bacteriana mult mai dezvoltata decat cele care stau cumintele pe marginea chiuvetei.

In ce priveste hepatita...ei bine, daca ai hepatita, probabil ca stii. Si atunci te pazesti tu la multe lucruri ca sa nu se raspandeasca. Plus de asta, eu sunt egoist si posesiv din fire, deci nu prea imi impart cartile cu nimeni. (poate si pentru ca ceilalti nu suporta sa citeasca aceleasi lucruri ca mine, dar asta e mai putin important sau asa imi place mie sa cred ca sa dorm linistit cu deshtu'-n gura)

Iar in ultimul rand, cui ii pasa de hartia de ziar si cea de carte, caiet, ceaslov legat in piele sau papirus calcat in picioare si lasat sa putrezeasca sub vreo piramida? Repet: lumea, in general, nu le foloseste nici sa se stearga cu ele la fund, nici in alta parte, nici nu le manevreaza imediat dupa ce au executat o asemenea operatiune dificila, delicata si, de ce nu, desueta (asta si pentru ca mi-as dori sa se inventeze o alternativa mai buna, corespunzatoare gradului de tehnologie la care am ajuns - poate ceva gen cele 3 cochilii, ca in Demolatorul lui Sylvester Stallone - dar si pentru ca mi s-a nazarit mie sa folosesc un al treilea cuvant care incepe tot cu "de").

Cred ca o sa inchei pe aici inainte sa o iau de tot pe aratura si sa aberez despre timpi petrecuti pe toaleta si cautarea timpului pierdut...pe toaleta. Vedeti? Deja se intampla!

O sa concluzionez ca eu raman un intelectual de toaleta, pe cat posibil si in masura intrunirii conditiilor propice, cu resursele necesare. Asa ca imi voi continua activitatile de gandire, lectura si contemplare dincolo de bariera reprezentata de usa de la baie, daca nu dintr-un motiv mai bun, atunci macar ca sa le fac in ciuda celor pentru care baia inseamna ca in sfarsit pot sa isi relaxeze muschiul gri si sa dea frau liber valorilor maro pe care le poseda.

Hiro!