We live in a mad, mad world

Pentru cei care nu s-au nascut dupa '89, probabil ca va suna familiar titlul asta. Sper ca majoritatea isi vor aminti de comedia oarecum satirica de prin anii '60 pe care chiar am revazut-o relativ de curand si la care m-a dus cu gandul scena pe care am avut marea neplacere de a o vedea chiar azi, anume:

In Romania anului de criza 2011, oamenii se imbulzesc ca vitele si alte lighioane mult mai netoate, in valuri, sa...ce? Ghiciti? Sa dea bani la intretinere. In prima zi cand au fost afisate listele. Se calca in picioare (la propriu). Nu ai unde sa deschizi usa de ei.

WHAT

THE

FUUUCK?!

Astfel de scapatati m-as astepta sa vad numai la spitalele de glumeti, nu pe strada. Asta asa, ca sa demonstreze inca o data langa ce fel de creaturi convietuim, pentru ca, sa nu uitam, astia ne sunt vecini. Mda. Ma apuca tremuriciul. Diseara pun gratii la yala si ranforsez peretii cu bare de otel inoxidabil, dupa care sap un sant de aparare in jurul apartamentului si il umplu cu acid fluoro-antimonic (yeah, google it!), iar la final trantesc doi saci de nisip in fata usii si ma pun de paza cu shotgunu' (atentie, nu cu shogunu!).

Astia sunt "oamenii" care pe data de 2 ianuarie nu au pace acasa si somn in pat, daca nu se duc sa isi achite impozitele. Si pentru ce?! Pentru vreo sansa la a castiga o calatorie cu caricioplanul pe a 10-a luna a lui Jupiter? Pentru o sedinta de masaj cu nu mai stiu eu ce superstar (wannabe) porno, pardon, vedeta locala? Sau vreun pupic in basel de la mult-supraestimatul si prea putin indragitul Basexu'?

NU. Pentru a fi ei cu constiinta impacata si sa fie siguri ca nu au uitat. Probabil. Nu vreau sa incerc sa ii inteleg sau sa le inteleg motivele. Vorba cantecului de la Vacanta mare (pe vremea cand inca erau amuzanti - trebuie sa recunosc, mi-e dor de ei):

"Umbla vorba despre mine, verde-nrourat
ca sunt mult mai prost ca tine, prost si incuiat
Da ma doare sufletul, verde-nrourat
cand vad cat de prost esti tu, prost si incuiat

Refren : Dar vantu bate, apa trece, eu tot prost raman
E si grea e si nasoala viata de roman

Daca intri-n mintea mea, verde-nrourat
Mergi un an sa dai de ea, prost si incuiat,
Pe creier nu mi se pune, verde-nrourat
Nici o circumvolutiune, prost si incuiat"

Refren : Dar vantu bate, apa trece, eu tot prost raman
E si grea e si nasoala viata de roman"

Sau cam asa ceva. Deci oricum ar fi, as risca sa ma accidentez.

Eu zic asa: chiar daca sufera de Alzheimer, s-au inventat telefoane mobile, laptopuri, PC-uri si alte cele, toate cu remindere si cu tot ce iti trebuie ca sa nu mai uiti vreo zi de nastere a catelului, nelipsita plata a Domnului, sarcina trasata de liderul de partid ori dioptrie a ochelarilor de protectie, deci, la ce bun?!

It's beyond me! Dupa cum am zis: daca ma chinui sa ii inteleg, risc sa imi scrantesc creierul si sa nu mai pot dormi decat in cap. Deocamdata dorm bine si-nfundat pe cate o ureche.

Sper sa se intample vreo doua-trei chestii in urmatorii ani:

- astia pe care vi i-am descris eu aici sa moara inghesuiti in tramvai (sau sub el, mi-e indiferent), in lift sau intr-un spatiu bine determinat si care sa nu faca victime colaterale;

- cei care nu sunt incurabili sa isi dea seama cat de cretini si lobotomizati sunt si sa se schimbe (fat chance, I know);

- sa bage baietii in sistem informatic toata tevatura asta cu intretinerea ca sa pot sa o platesc online, sa nu trebuiasca sa mai vad la ce grade superlative se ridica neghiobia umana.

Vorba indianului: hiro!

PS: daca va intrebati ce cautam eu ca aurolacul pe la asociatie azi, o sa va satisfac curiozitatea si o sa va spun ca vroiam doar sa stiu cat e de plata (sa rezolv o trebusoara stringenta) si sa las citirea la apometre, dar am lasat-o...pe maine.