Thanksgiving dinner

I don't know how many of you non-American readers have had the chance to celebrate Thanksgiving day with an American family and American recipes. Hence, I can't know how many of you ever tried sweet mashed potatoes, turkey stuffing or, by far my personal favorite, pecan pie.

Therefore, I will have to tell you all about it in one of my future posts... Just kidding! No, I will tell you my first impression of a Thanksgiving dinner right here, in these lines, because I was there and I have to share it with the world!

First of all, for those of you who are about to say that Thanksgiving is not due until 2 days from now, I just want to say that because this year it's on Thursday and people also have jobs to go to, we celebrated it earlier, so that's why we had ours last Sunday. Well, not exactly ours, but our friends', who were kind enough to share it with us.

Most Romanians (if not all) know that during a feast, you end up having at least 3-4 dishes served in a certain sequence which can last for hours and hours (just think of a wedding, is that tiresome or what?). Not here. Not with Thanksgiving dinner! All the dishes come out on the table at the same time and you end up staring at a table full of plates and bowls and trays of food! It's quite a site, I tell ya!

Then, also part of an unwritten rule (at least I think it's unwritten) after saying grace (of course) you grab the first platter in front of you, get as much food as you think you can eat and fit onto your plate, then pass it on to your left or right (you have to remember which way and stick to it in order to avoid accidents). This "pass it on" game goes on until you had some of everything and/or you can't fit anymore on your plate. And don't laugh, but your plate (even though it's big) tends to get full pretty fast!

So what did I have? Well, sweet mashed potatoes (didn't expect them to be orange), broccoli with some sort of bread crumb and cheese topping (if I understood and remembered correctly), an apple, grapes, caramelized pecan and...erm I forgot what the other fruit or vegetable was, covered in mayo salad, cranberry sauce, mashed potatoes (one of, if not the best I've ever had so far), gravy and, of course, turkey and turkey stuffing. Almost all of them new dishes with a whole lot of new flavors to process and enjoy!

For dessert, we had pecan pie, which is, from now on, one of my favorite desserts in the whole world! I could also add that I found the cranberry sauce (which you're suppose to have along with the turkey - I think) is also a nice dessert, but that's just me!

All this food was "seasoned" with very pleasant conversations and laughter, the way any dinner amongst friends should be. All in all, we had a great time and we enjoyed very much trying new things and discovering new recipes and dishes that we like or love.

I really recommend you all to try it sometime, not just American food, but any type of food that someone is willing and kind enough to share with you! My guess is that you won't regret it! Even if it might not be to your liking, at least you will have that in your "database" and know whether you should recommend it to someone else or not.

To any American person reading this post and who hasn't had his or her Thanksgiving dinner yet, or to any other person, regardless of their nationality, planning on having a Thanksgiving dinner, I wish to you:

Happy Thanksgiving day!

Romania, te meriti!

Moto: Romania este o tara minunata, imbelsugata si cu forme de relief din cele mai variante, pacat ca este locuita.

Asa cum am mai mentionat-o in vreo doua articole pana acum (in care dadeam cu sete in presedintele - fara "domnul" - Basexu') nu am si nu cred ca as reusi vreodata sa am culoare politica. Daca cineva alege sa creada altceva, il invit sa aleaga heroina si sa traga tare in siringa pana la supradoza.

Realizez ca supararea si furia mea erau nejustificat indreptate spre un simplu obiect al adulatiei lobotomizatilor si oamenilor cu mari deficiente mentale. Se pare ca in Romania, fiinta asta demna de rolul lui Gollum (aka Smeagol din Lord of the Rings) este...mi-e foarte greu sa o gandesc, daramite sa o spun...iubita de cei care cred ca personajul asta este salvatorul rasei umane, mantuitorul clasei muncitoare de rautatea parlamentarilor care nu vor sa imparta ciolanul cu masele.

Cu greu mi-am stapanit furia aseara cand am aflat ca presedintele Partescu are mari sanse sa castige un al doilea mandat. Aproape la fel de greu mi-a fost sa aflu ca pe locul doi se afla Geoana. De unde a mai aparut si papitoiul asta care face "dezacoarde" si face plecaciuni prin piete in timp ce-si ia flegme cu duiumul? Zau, stiam ca exista, stiam ca se straduie sa se bage in seama, dar mai multe sanse i-as fi dat lui Nati Meihr (despre care am aflat cu stupoare ca cica ar fi ungur?!?) decat demagogului asta cu pretentii de poliglot, dar care nu ar reusi sa faca mai mult decat rahatul praf daca o sa ajunga presedinte.

Ma vad din nou in situatia extrem de dezamagitoare de la ultimele alegeri prezidentiale, atunci cand nu puteam macar aplica binecunoscuta regula a votului negativ (votez cu asta, ca e mai putin rau decat celalalt sau nu votez cu asta ci cu oricine altcineva). Dintre un ingamfat si un prost sadea (la vremea respectiva), al naibii daca vedeam care ar fi ala mai putin rau sau care e ala rau pe care sa nu il votez.

"Apa trece, pietrele raman." Si cum apa a trecut, prostul a castigat si si-a facut mendrele cu legile, poporul si politica din Romania, ba si-a intins "antenele" chiar si prin Parlamentul European ca, vorba aia, nu o sa le poata tine pe "pitipoancele lui tata" in brate pana la adanci batraneti (de ochii publicului, nu de alta - bani sunt suficienti, flota sta bine in contul lui).

Iar acum? Pai cu cine sa votezi? Cu asta, pentru care mai degraba as alege sa imi scot ochii decat sa il mai vad un minut la teveu sau cu alalalt care a fost o fooooaaaarte mare bucata de timp in cardasie, dar, intr-un "acces de corectitudine" s-a "distantat" de "ticalosiile basesciene" si s-a hotarat in mod subit sa puna capat dominatiei dictatoriale ale unui om cu putin par si cu si mai putini neuroni, dar cu un tupeu fantastic si inconjurat de oameni care sfideaza pe oricine si orice exista in tara asta, precum si legile naturii?!

Nu ma intereseaza daca a "furat" cineva votul. Nu ma intereseaza care din ce partid vine. Sunt toti o apa si-un pamant, din privinta asta. Am incercat sa ma uit la calitatile omului, la persoana si sa incerc sa ghicesc ce se ascunde sub masca - invariabil - ipocrita a politicianului.

Probabil ca ati observat ca nici nu am mentionat aici partide. Motivul e simplu: nu le cunosc, nu ma intereseaza, iar mai mult decat atat, si-au pierdut de mult orice principii sau doctrine in favoarea intereselor personale si/sau financiare.

Te uiti pe "scena politica" si vezi ca actorii isi joaca foarte bine rolurile in continuare: prostesc poporul, fura cat pot, iar cand se lasa cortina, striga "ceilalti sunt de vina" si pleaca in vacanta pe meleaguri indepartate, unde au acces mai usor si rapid la conturile grase din paradisurile bancare.

Trecand peste animalele astea de prada care fac ce stiu mai bine, ajung la adevaratul motiv pentru care cred ca Romania merita mult mai rau decat ce a primit pana acum (si vad ca sunt sanse foarte mari sa se si intample): poporul.

Da, poporul este cauza si poporul este principalul vinovat pentru ceea ce i se intampla. Cat de prost trebuie sa fii sa crezi ca iti este bine cand toata lumea se plange? Cat de orb trebuie sa fii sa nu vezi ce se intampla in jurul tau? Cat de oligofren trebuie sa fii sa crezi ca Basescu iti vrea tie binele cand spune sa reduca numarul parlamentarilor prin trecerea la unicameral?

Am spus-o aseara, o mai spun o data, cu aceeasi obida: romanii sunt niste vite si nu merita tara in care traiesc! Nu vreau si nu pot crede ca un om inteligent poate comite greseli ca astea. Ma intrebam cum s-a putut ca americanii sa aleaga de doua ori un cretinoid involuat ca Bush. Ei bine, as putea spune ca i-am facut la faza asta. Ba, am ajuns sa ma tem ca Basescu poate castiga chiar si a treia oara. Iar pentru sceleratii care vor sari cu gura ca nu are dreptul, am atat sa le spun: nici mandatul de presedinte nu era de 5 ani inainte sa vina marineru' la conducere. Iar drumul spre dictatura e mai scurt decat credeti, dragii mei cretinei!

Azi iti prelungesti mandatul cu un an, maine zici ca ai voie la 3 mandate, poimaine federalizezi tara si obtii sprijinul maghiarilor, iar raspoimaine spui ca Fidel Castro e un model demn de urmat, la fel ca si Cezar, acum vreo 2.000 de ani. Ce simplu, nu? Toate astea in mai putin timp decat i-a luat teoriei creationiste sa se infiripe in mintile slabe ale grobienilor! Tre' sa fie ceva record!

Nu imi pasa pe cine jignesc cu acest articol, pentru ca daca se simte cineva jignit, inseamna ca o merita cu varf si indesat, ba chiar imi pare rau ca nu am fost si mai acid. Pentru voi si cei pe care i-ati votat, ii las pe baietii astia sa va spuna ceva:

Parazitii - Vreau sa va doara
Asculta mai multe audio Muzica

Cand eram eu mic si prost, prin liceu, ziceam ca vreau sa fug cat mai repede si cat mai departe de tara in care m-am nascut si ca atunci cand voi trece granita, imi imaginam ca ma voi opri si voi contribui la oxidarea semnului pe care scrie Romania...

Trecand de puerilitatea gestului si de faptul ca nu mai apucam sa fac multi pasi ca aterizam direct in vreo celula, acum regret ca nu am facut exact asta atunci cand am pasit dincolo de vama. Dar asta nu ma opreste sa scuip pe Romania si ce a ajuns ea in mainile unor netrebnici.

M-am saturat sa dau vina pe conducatori. Sa fim seriosi! Cine i-a pus acolo pe acei conducatori nedemni? Nu s-au nascut direct in scaunul de parlamentar, presedinte sau prim-ministru si sa nu imi spuna nimeni ca nu se poate face nimic in legatura cu asta acum.

UNDE E POPORUL CARE L-A RASTURNAT PE CEAUSESCU?!?!?!!!?

Ah, ma scuzati ca tip, v-am deranjat somnul? Lasa, ca o sa aveti destul timp sa va odihniti la aia cu trei turle, dar pana atunci, luati de-aici intoarcerea mortilor vii si traiti-va viata ca si cum ati fi niste zombie, visand la intoarcerea Mantuitorului, Harap-Alb si a politicianului incoruptibil si corect!

Daca nu as fi asa de dezgustat de prostia umana, mi-ar fi mila de ce se intampla in tarisoara noastra. Din pacate in loc de lacrimi in ochi, nu am decat ura si senzatia de greata pe care o ai la vazul unui cacat.

Politicienii trec, prostii raman!

Iar in loc de incheiere...

Making fun is always fun

Daca tot m-am apucat sa trag cu ochiul prin YouTube, ia uitati peste ce am dat astazi, in anul Domnului 2009, ziua a 19-a din luna a 11-a:

Take that Google!

Ma intreb voi ce ati face daca ati avea un partener ca asta? Dar, poate mai interesant ar fi sa aflu care era rolul lui Slim ala? In afara de a incerca sa ii distraga atentia grasului si sa il streseze peste limitele umane, sau, ma rog, a blobului?

No brain, lots of pain

V-ati intrebat vreodata ce ati fi dispusi sa faceti pentru 100 de Euro? Dar pentru 1.000? Sau, ca sa fie cu adevarat interesant, pentru 1.000.000 de coco?

Poate ca nu conteaza atat de mult ce ati dispusi sa faceti, ci cat de mult sau (in cele mai multe cazuri) cat de putin creier aveti. E usor sa pui pariu cand esti mai mult decat sigur ca il vei castiga, ajutat de anumite abilitati pe care majoritatea nu le poseda sau cunostinte pe care ceilalti nu s-au obosit sa le retina.

In peregrinarile mele pe net, am dat peste filmuletul aista:

Filmuletul in sine e cat se poate de amuzant. Genial chiar. Dar daca va ganditi ca asa ceva nu exista sau nu poate exista in realitatea, nu v-ati putea insela mai rau. Incercati sa cautati pe YouTube sau pe Gugle si o sa vedeti ca am dreptate. Si nu numai in privinta becului, ci chiar pariuri mult mai nebune, pe sume poate mult mai mici.

Voi v-ati mutila cu buna stiinta daca vi s-ar oferi sansa unui potential castig consistent (sau care macar vi se pare voua consistent), dar asumandu-va riscuri foarte mari?

Adica, ce ati raspunde daca cineva v-ar oferi 10.000 de Euro sa fortati trecerea la o bariera de cale ferata, atunci cand trenul (intercity, bineinteles) e la mai putin de 10 metri (cu plecare de pe loc)? V-ati risca?

Cazul A: sunteti un pusti teribilist care tocmai a pus mana pe permis si cheile de la Dacia lu' bunicu' din '70 si va sclipesc ochii numai cand auziti 10.000, daramite sa vi-i imaginati in buzunar. Raspunsul e "Da" hotarat, certificatul de deces e deja in buzunar.

Cazul B: sunteti un smecheras cu multi bani caruia i-a cumparat taticu' (senatoru', deputatu' sau magnatu') o "masinuta" cu cel putin 300 de cai putere si nu numai o data ati testat acele 5 secunde pana la suta de kilometri. In cazul asta, ati spune tot "Da", iar asa cum ar spune americanul "it's money in the bank".

Diferenta dintre cele doua cazuri ar fi ca intr-unul va aruncati orbeste in ceva despre care nu va dati seama cat de periculos poate fi si ce sanse mari sunt sa patiti ceva cat se poate de grav, iar in cazul B, va asumati un risc minim si sansele mari sunt doar sa nu aveti pe ce cheltui banii, ca, vorba aia, aveti de toate.

"Politica" mea este sa nu imi asum riscuri de niciun fel atunci cand vine vorba de pariuri. Mai bine stau linistit, in banca mea, imi pastrez banii in buzunar, sanatatea si viata, ca de astea o sa am mereu nevoie si ma vor ajuta sa castig prin munca cinstita orice poate castiga unul sau altul la un pariu de care poate depinde totul.

Va sfatuiesc sa radeti cat puteti la filmuletul de mai sus si sa luati aminte, sa nu va prind cu becu-n gura!

Am visat odata...un cosmar!

Cine ar mai fi putut spera vreodata? Cine ar mai fi crezut ca va veni ziua aceea?

Stau un pic, ma frec la ochi si tot nu sunt convins ca e realitate!

Cum adica? Am scapat de troli? Am scapat de orci si celelalte creaturi demne de dispret si dezgust?

Pot asculta muzica asa cum imi place? Fara sa "dau basul un pic mai incet" cand de-abia se aude melodia?!

Nu trebuie sa mai stau in miros de tigara in casa? Hainele mele nu mai put a mancare, iar in casa nu mai miroase ca si cum cineva tocmai ar fi prajit o lada de ceapa?

Nu mai aud zgomote ciudate de oale dimineata si nu se mai apuca nimeni sa faca mancare la 11 jumatate noaptea, tocand de zor de se aude prin pereti pana la etaj? Nu mai porneste nimeni masina de spalat la 11 noaptea sau la 8 dimineata in weekend?! Nu se mai aud gafaituri, gemete si pat scartaind in miez de noapte de deasupra?!!

Adica de acum incolo ce punem in frigider nu va fi mancat de altcineva decat de noi, ba chiar ramane neatins? Deci nu mai trebuie sa ies pana afara de fiecare data cand am chef de-o bere?!

Hartia igienica pe care am cumparat-o din banii nostri e acum numai a noastra?! Dusul va fi de acum "hair free"? Baia nu va mai fi folosita pe post de garderoba?!

Sa-nteleg ca de acum incolo nu vom mai sta in curent si, prin urmare, nu vom mai tusi sau raci spontan?

Pot sta, in sfarsit, si eu, ca omul, la birou si sa scriu articolul, nu pe genunchi, in pat, ca un cartof?

Ar fi bine sa cred, pentru ca da, este realitate!

Deci, sa ne luam un binemeritat "adio si n-am cuvinte" (in ordinea aparitiei din acest articol) de la: troli, slo-vaci, orci, cenzura sonorului, miasme, zgomote, virginici, hoti de mancare, iesiri nocturne dupa bere sau inghetata, disparitii inexplicabile ale hartiei igienice, aparitii total nedorite ale parului in dus, sederi prelungite ale hainelor in baie, tuse si dureri de spate, lenevit in pat in pozitii inconfortabile si toate acele lucruri minunate la care NU viseaza vreun copil vreodata!

Goodbye and good riddance!

Nu stranuta, porcule!

Pentru cei care s-au obosit sa petreaca mai mult de 10 secunde pe blogul asta si sa vada ce mai e pus pe bara de pe margine, au observat un citat care incepe cu "Why does the dog wag it's tail?..." Pentru cei cu adevarat temerari si mai curiosi din fire (dar, atentie!, nu exagerat de curiosi) care au stat chiar sa descopere de unde vin replicile astea "stupide", au descoperit sursa aici. Si poate chiar au rupt o ora jumate din programul lor aglomerat si le-au auzit rostite. Dar, mai important, au vazut niste lucruri care, daca au macar un pic de creier, le-au dat de gandit.

Uite-asa stau eu ca prostul si ma gandesc la gripa asta...mexicana, porcina, AH1N1...si toate denumirile de pe fata Pamantului date unei chestii invizibile si de a carei existenta ma indoiesc. Daca vor fi oameni jigniti de afirmatia mea, inseamna ori ca ei, personal, cunosc o ruda sau un prieten infectat, ori sunt niste fiinte lipsite de capacitati cognitive complexe.

Hai sa va pun alta intrebare: cati dintre voi au cunoscut personal pe cineva infectat de gripa aviara? Cati dintre voi ati fost infectati cu asa ceva? Aud? Pun pariu ca articolul asta o sa aiba o GROAZA de comentarii...NOT! Oameni care vor sa sari sa raspunda la intrebarile mele afirmativ si care ma vor infiera ca un "nihilist" si un "insensibil la suferinta si drama umana"...BULL-SHIT!

Cum reuseau marii "magicieni" numere care lasau publicul cu gura cascata? The oldest trick in the book: iti aratau mana stanga, iar cu dreapta se faceau "minunile". V-a trecut vreodata prin mintea aia seaca ce implica o chestie din asta, la scara globala?

Hai sa gandim un pic rational si sa vedem care sunt explicatiile (mai mult sau mai putin logice):

- cineva s-a gandit ca armele biologice nu sunt bune la nimic daca nu sunt mai intai testate, asa ca..."lumea este laboratorul meu" spunea cineva odata;

- cineva (poate acelasi cineva) a facut un calcul simplu si si-a spus: populatia creste, resursele se imputineaza, trebuie sa echilibram cumva balanta, iar metoda...ei bine, vezi prima ipoteza;

- altcineva poate s-a gandit "frate, de data asta am comis-o rau de tot. Cand va afla lumea ce am facut, se vor rascula si vor cadea multe capete, inclusiv al meu. Deci, sa le dam noi, mai bine, alt subiect de discutie! Hapciu! Hmmm...buna idee!";

- cu totii stim ca pe lumea asta exista niste giganti...niste corporatii care se hranesc din banii nostri, uneori pe seama noastra. Cum ar fi firmele producatoare de tigari si produse din tutun sau cele de armament, iar, in cazul nostru, marile firme de produse farmaceutice. Think about it! Noi dam drumul la virus, noi vindem antidotul. Buna afacere! Toata lumea castiga...mai putin cei care sufera de pe urma virusului;

- gripa exista. E reala. DAR, din motive pe care nici nu incep sa le banuiesc, cineva a ales sa exacerbeze toata treaba asta si sa o ridice la rang de panica globala, ba, mai rau, nici macar nu a existat intentia asta, dar Media, in vanatoarea ei de senzational si stiri care sa faca audienta, a intoxicat populatia creand psihoza numita "gripa porcina".

Astea sunt doar cateva idei, pareri umile. Daca simtiti ca nu am acoperit tot spectrul, cel mai probabil aveti dreptate. Asa ca, va rog, daca doriti, sa ma completati. Dar, va mai rog un lucru: nu participati la isteria asta mai mult sau mai putin fondata. Asa cum spunea si Badea, ce se poate intampla? In cel mai rau caz crapi, mori si aleluia. Sau sunteti asa de egocentristi si grandomani incat sa credeti ca lumea asta se va sfarsi fara voi?

Un autre samouraï

I know I haven't done this in a while and, trust me, I don't plan to make a habit out of it, but last night I remembered this song that I truly love and used to listen about a year ago and I just HAVE to share it with the world!

So, for your entertainment, here it is:

Maybe, if you like it and if I get the urge to listen to an "oldie" again, I will post some more, but make no mistake about it: I don't plan to have a lot of these videos laying around here, just so that I have something to publish!

I will not surrender to the "commercial" side of blogging, where idiots try their best to post as much garbage as possible, just to get some traffic and/or to earn some money by selling their creation through Google AdSense which, by the way, I still think it's bullshit!

But let's not turn this into a Rage post and let's just try to enjoy together some (pretty rare) quality French rap (or hip-hop, call it what you want)!

Best of luck!

Fabuloasa lume a imobiliarelor

Sa ridice manutele, picioarele, copitele sau, ma rog, ce puteti voi sau ce aveti disponibil, cei care s-au nascut, crescut si vietuit in acelasi imobil pe care aveti si acte de proprietate de cand vi s-a emis certificatul de nastere! Ehm? Nimeni?

In cazul asta presupun ca ati stat la un moment-dat in chirie. Sau ca v-ati cautat sa cumparati o casuta a voastra...cuibusor de nebunii...sau de nebuni, dupa caz. Si daca nu ati fost destul de norocosi sa cautati un astfel de loc exact cand un prieten se muta la mai bine sau mai rau ori vreo ruda tocmai va lasa prin testament o garsoniera prin vreun lan de porumb, ori sa nimeriti fix anuntul din ziar care e facut chiar de propretar, nu de agentia care si-a pus numarul de telefon pe mai bine de jumatate din anunturi, inseamna ca ati ajuns chiar la "vulturii" astia care iti iau banii fara sa clipeasca pentru ca tu nu ai fost in stare sa citesti mai bine ziarul si sa vezi exact ce iti oferea omul, nu firma.

Cand esti mai mult pe strada decat la casa ta, bineinteles ca te apuci sa dai bani pe maculatura si sa incingi telefonul mai ceva decat daca ai fi sunat la 89-89... doar-doar oi gasi un loc unde sa iti inghesui acareturile si sa zici ca e "la tine acasa". Sau daca incepi sa crezi cu destula convingere ca in casa ta traiesc fantome (altfel de ce ai auzi gafaituri si gemete din camera de deasupra, unde locuieste propretara) ori masina de spalat e posedata si incepe uneori sa functioneze pe la 8 dimineata in weekend, ba chiar (si aici sigur e lucru necurat) si pe la 11 noaptea in cursul saptamanii....Ce sa mai zic cand iti vine sa tamaiezi prin casa pentru ca ti se strecoara pe sub usa un miros de mancare pe care probabil ca nu ai manca-o nici daca alternativa ar fi sa iti tai o mana si sa o gatesti singur? Sau poate ca v-ar parea mai bine daca dintr-odata te trezesti cu doi troli in casa si aparitii fantasmagorice care au ca unic scop sa lase dezordine peste tot si sa te calce pe nervi in mod constant?

Well...nu prea ai de ales, nu? Zici: ia d-aici agentule, du-ma departe si salveaza-mi putinele sanatati mintale care mi-au mai ramas! Si agentul se da peste cap de trei ori, face un backflip si o pirueta si te trezesti in You got served...

Nu, serios acum, agentul nu zice nimic. Agentul stie ca are de-a face cu un nataflet. E un al saselea simt. E ceva pentru care s-a pregatit in scoala de agenti imobiliari, aflata pe o insula ale carei nume sau pozitie geografica nu pot fi divulgate (e undeva intre Insula Serpilor Chiori si Insula Pastelui Ma-sii). Si atunci agentul, ca un James Bond al imobiliarelor incepe sa caute, sa cerceteze, mai ceva decat un Sharlatan Holmes prin ziare si vede anuntul si te suna ca ti-a gasit ceva. Si te pune si semnezi un contract (nu cumva sa ii vina idei natafletului si sa incerce un double-cross cu surub pe stanga si sa se inteleaga cu propretarul, lasand banii agentului la "posta").

Si te duci si vezi apartamentul pentru prima oara (cum o face si agentul, de fapt) si acesta are, in sfarsit, sansa sa isi demonstreze calitatile paranormale si extrasenzoriale de minunate de nebanuite si incepe sa iti prezinte:

- bucataria, spatioasa (are 2 metri patrati, daca inchizi usa si sugi burta), utilata complet (chiriasii dinainte au uitat un cutit intr-unul din sertare, dar spilul e ca sertarul a ramas intepenit de la ultima razie a politiei, pentru ca, in caz ca nu ti-ai dat seama, acolo a fost laborator de producere a stupefiantelor), iar daca doresti, poti chiar sa o transformi intr-un mic bar (bar adica sa pui o masa si sa ceri bani ca sa servesti strainilor bauturi alcoolice cu urme vagi de CO-OH - traiasca cine a instalat chiuveta intr-un loc asa convenabil...bucataria! - si sa speri ca nu vei fi injunghiat cu cutitul din sertarul care s-a "destepenit" de cand a cazut ultimul client cu capul de bufet);

- dormitorul, cu vedere la ocean (trece un parau prin fata atunci cand ploua), cu mobilier nou, complet (daca vrei sa schimbi carpeta de pe jos ca pute rau a urina de - speri tu - pisica) si cu acces pe terasa (ai grija ca usa aia nu duce nicaieri, balconul a cazut cu ceva vreme in urma, de cand a bubuit butelia pe care, din lipsa de spatiu in bar, pardon, bucatarie, o tii langa pat, fix la capul tau dar, hei, beneficiul este ca adormi mult mai usor in susurul cristalin de gaz scapat pe langa furtun);

- si, in fine, baia, o capodopera a epocii de piatra, orice grobian si-ar dori ca grota lui sa puta la fel de frumos si sa fie decorata cu tigla misto pe pereti, gauri convenabile de aerisire peste tot, tevi inutile (de apa calda...ce amintire neplacuta!) si ciment racoros pe jos!

- daca vrei curent, tot ce trebuie sa faci este sa lasi usa de la intrare deschisa, ca oricum nu ai geamuri.

- apartamentul este situat convenabil, in apropierea mijloacelor de transport in comun (este fix in mijlocul pustiului, intr-un lan de porumb, cu planuri de dezvoltare urbana sa se construiasca o poteca in urmatorii cinci ani) si cu parcare subterana (intr-un sant din apropiere, ramas de cand a explodat un obuz ramas de la al doilea razboi mondial);

- paza este asigurata de o firma de incredere (al carui nume nu poate fi pronuntat si consta in vreo doua haite de caini, mai mult sau mai putin prietenosi - adica turbati - care se bat aproape in fiecare noapte pe la ora 2, deci ii poti folosi si ca serviciu de desteptare, scutind costuri suplimentare la compania de telefonie mobila care oricum nu are acoperire acolo, la Cucuietii din deal);

Ce ziceti? Nu sunteti convins inca?! Pacat! Propretarul doreste raspunsul imediat. Intrand in criza de timp si de nervi, va dati acordul. Iar ca pachetul sa fie complet, agentul include si o clauza prin care donati un ficat (si-asa aveti vreo 3) peste chiria pe o luna pe care o incaseaza fara nici un drept.

Eu m-am convins! Cand ma fac mare...vreau sa fiu agent imobiliar si sa il fac de ras pe Bond!

Here I come!

Marketing dus la extrem, dus la penibil

Ma uitam la tembelizor aseara (stiu, ar trebui sa ma las) si ce vad? Reclama! Bineinteles, e greu sa "ratezi" asa ceva...80% din timpul de emisie al unor posturi e compus din publicitate. Dar ce reclama vede irisul meu?

Cica pasta de dinti...cu extract de perle! Hait! I-auzi, fratele meu, unde a ajuns tehnica asta! Moama, ce mic si nestiutor ma simt! Tu-ti dai seama?! Se apuca astia sa stoarca/dizolve/macine/topeasca perle?! Wow! Cum de nu m-am gandit si eu la asta pana acum?!?

Sa recapitulam: pasta de dinti...cu extract de perle...ca sa...chiar asa! Ca sa ce? Nu eram constient ca perlele au proprietati de inalbire a dintilor! Ba, stai asa! Nu stiam ca perlele sunt asa de renumite ca ar fi albe! Din cate stiu eu, ele pot avea aproape orice culoare, inclusiv negru!

Ce sa mai zic de expresia asta cu "extract"?...Eram deja obisnuit sa aud de nu stiu ce sampon sau balsam cu "extract de...." multe. Dar extract de perle? Deja baietii astia o iau pe aratura rau de tot! Nu sunt specialist. Bineinteles ca ma pot insela. Dar ce treaba are extractia cu perlele si ce treaba au perlele cu albitul dintilor?!

Si ca sa va dau si un exemplu de logica viciata, in reclama respectiva vad ca imi arata niste perle peste care curge un lichid (probabil extractul...tot de perle) si, din galbuie, perla capata un alb "stralucitor" (asa cum le place lor sa spuna)! Minune! Plecati-va cu totii capetele si inchinati-va la noul vostru zeu: Blend-a-med cu extract de perle!

Simt nevoia sa recitesc si sa analizez ceea ce tocmai am spus. Deci gigeii imi arata ca extractul de perle albeste perle?! I'm confused! Parca noi vorbeam de pasta de dinti aici. Stiu ca unii o folosesc pentru curatatul bijuteriilor de argint (chiar si eu am facut asta si recunosc calitatile ei in aceasta privinta), dar acum ar trebui sa cumpar pasta asta de dinti ca sa imi curat bijuteriile cu perle? Atunci nu mai bine economisesc eu o groaza de bani si ma spal direct cu sare gronjoasa sau cu vreo crenguta din lemn mai moale?

Capete de para, daca vreti ca oamenii sa va cumpere produsul, demonstrati ca functioneaza pe dinti (chiar daca tot mi se pare aberant ca se face publicitate unui extract de perle), nu tot pe perle! Sunteti penibili si nu aveti nici o treaba cu marketingul!

Iar aluia care a conceput minunatia asta de reclama, o sa il citez pe unu' care zicea intr-o piesa de pe compilatia Casa de la B.U.G. Mafia (daca imi amintesc bine): "Esti varza! Du-te acasa!"

Cele mai bune produse care nu au fost vandute vreodata (Guest post)

De curand mi-am adus aminte de interviul unui director al diviziei sportive a unei companii de motociclete care in perioada respective spunea ca firma are planuri pe viitorii 25 de ani. In perioada respectiva firma era pe val insa de curand rezultatele au inceput sa dispara si apare logic intrebarea “De ce nu sari vreo 3-4 ani din cei planificati pentru a ajunge la un nivel tehnic foarte competitiv?”

Raspunsurile pot fi mai multe: nivelul tehnicii la ora actuala, bugetele si altele. Totusi nimic nu mi se pare mai grav ca schimbarea regulamentului. Ce se intampla cu toate inovatiile care au devenit inutile deoarece nu se mai permite folosirea unui anumit tip de motor? Din nefericire cred ca dispar fara ca cineva sa aiba ocazia sa vada cat de bune erau.

Va intrebati ce legatura are asta cu produsele noastre? (Evident aici nu vorbesc despre produsele de baza, ci doar cele de lux care ar putea incorpora noi tehnologii) As putea sa va intreb cate modele de telefoane “clasice” nu au mai fost produse pentru ca acum sunt la moda cele de tip PDA cu touch? Cati dintre producatori aveau pe piata acum un an cel mai bun telefon care il puteau produce (de tip clasic)?

Poate ar trebui sa abordam altfel problema. Un articol din 2005 spunea ca in 2006 compania Intel va face primele teste cu un procesor cu 80 de nuclee (NU este o greseala) Ce se intampla azi la 3-4 ani distanta? Cel mai evoluat procesor al companiei are 4 nuclee, iar anul viitor apar cele cu 6. Unde e diferenta de 74 la 4 ani distanta? Ar mai fi problema frecventei. De foarte multi ani procesam in jurul valorii de 3Ghz indiferent de cate nuclee avem. Am inteles ca nucleele aditionale asigura puterea de procesare echivalenta unei cresteri de frecventa insa micsorarea tehnologiei de producere ar trebui sa faca posibila cresterea frecventei.

Aici nu vad decat “progresul” servit cu lingurita. Situatia fiind aproape de monopol compania isi permite luxul esalonarii inventiilor pe o perioada foarte mare. Insa situatia nu e singulara. Ma intreb daca Nokia sau alt producator pentru pietele europene sau americane a avut vreodata in plan un model similar cu Panasonic P906i (un model aparut in 2007) si asta in perioada anterioara PDA-urilor touch. Practic azi un model similar cu P906i ar fi neviabil din punctul de vedere al telefoanelor. Acest model de telefon insa este aproape de perfectiune (avand TV tuner, fiind consola de jocuri si avand un ecran cu un contrast static de 2000:1).

E posibil ca multi producatori sa fi avut propriul model P906i insa existenta lui pe o piata a PDA-urilor si touch-urilor nu e justificata. Apare intrebarea “Cati alti producatori nu au pus in vanzare cel mai avansat produs pe care il aveau datorita esalonarii tehnologiei pe o anumita perioada?”. Probabil destul de multi.

Ar mai fi intrebarea care producatori au pus in vazare astfel de produse si cum le putem gasi? In principal aceastea sunt produsele care in perioada de inceput sunt vandute cu pierderi pentru companie sau care isi dovedesc calitatile in timp.

Printre ele am putea gasi cateva modele auto ale producatorului Toyota din anii ’80 precum AE-86 sau Supra o masina care frecvent este modificata pentru a produce 750 cai din motorul standard de 276 cai putere, mai rar pot fi intalnite modele care produc si 1200 cai putere. Continuand lista putem adauga Honda NSX dezvoltata impreuna cu masina de Formula 1 din acea perioada si care nu a suferit nici o modificare in ultimii 20 de ani, masina despre care cel care a proiectat McLaren F1 (o masina-etalon a sportivitatii anilor ‘90) spunea ca este esenta care a incercat sa o incorporeze in masina lui. Am mai putea adauga consola Playstation 3 de la Sony lansata in 2006 si care are un procesor cu 8 nuclee (probabil speriati de perspectiva celor 80 de la Intel) care si astazi e de aproximativ 5 ori mai rapid decat cele mai puternice procesoare disponibile pietii.

Daca sunteti curiosi, puteti sa va delectati uitandu-va putin la o Supra "la lucru":

Chiar daca deseori aceste produse sunt controversate si uneori puse intr-o lumina mai putin favorabila de competitori ele sunt apogeul unei tehnologii in perioada in care sunt lansate si reprezinta efortul maxim al companiei pentru acel produs.

Cate companii au trecut o “Supra” pe linie moarta pentru ca situatia financiara sau evolutia pietii nu o facea viabila? Este o intrebare deschisa care astepta o lista de companii si produse.

by X

To be continued

Sa fim "trendy"

Unii il folosesc ca sa isi arate statutul. Altii il vad ca pe un accesoriu care trebuie in permanenta asortat la vestimentatie si mediu incojurator. Poate ca unii il vad ca pe un rau necesar, iar altii ca un mijloc de a-si atinge scopurile. Specialistii spun ca e moartea portabila, iar melancolicii spun ca e ceea ce te rupe de lume.

Daca tot nu v-ati dat seama despre ce vorbesc, va spun eu: vorbim de telefonul portabil, celularul, mobilul sau "molecularul" cum i se mai spune in gluma. Acest obiect de cele mai multe ori de mici dimensiuni care pentru multi a devenit o necesitate, iar pentru poate si mai multi un nou "moft" a intrat in vietile noastre foarte rapid si a ajuns curand peste tot: de la varstnici din mediul rural, pana la copii de gimnaziu de la oras si uneori chiar si la cei de gradinita.

Nu o sa intru aici in dezbaterea "e bun sau e rau". Asa cum se intampla cu lucrurile foarte comune, vor exista intotdeauna sustinatori si atacatori de ambele parti ale baricadei, iar eu, din moment ce sunt un utilizator, imi voi pastra telefonul chiar daca mi se spune din toate partile ca o sa ma trezesc cu o tumoare intr-o dimineata.

In schimb o sa comentez un pic in mainile cui a ajuns celularul si ce mi-as dori eu sa vad la un asemenea aparat.

Sa incepem cu inceputul, cum spune o vorba de duh din popor. Am zis ca mobilul a ajuns sa fie un simbol al statutului pentru unii. Exemplu: acum un an sau doi s-a scris prin ziare ca Mutu (da, marele Mutu...drogatul..."briliantul") si-a pierdut telefonul (probabil un Vertu) de nu stiu cate mii de euro...Pe urma a fost gasit, bla, bla, total neinteresant (mai interesant faptul ca de obiei stirile astea sunt incadrate la categoria "Sport" which is bullshit if you ask me). Ideea pe care as vrea eu sa o subliniez aici, de fapt, este: who the fuck needs a 10.000 Euro phone?!?!?

Hai sa fim seriosi! Voi ati auzit de Vertu sau ati vazut vreodata un telefon din asta? Eu am fost destul de "norocos" sa vad unul, ba chiar doua, daca stau sa ma gandesc. Vreti sa stiti cum arata? Hai sa o spun asa: daca ai avea vreo 2-3 sute de mii din "minunatiile" astea, ti-ai putea construi o casa frumusica. Iar acum carcotasii vor striga in cor: "da, dar probabil ca are niste dotari pe care le-ati vazut numai la NASA". Yeah, right! Din cate stiu eu, la momentul respectiv, porcariile astea de telefoane nu aveau nici o durata de stand by iesita din comun, nu stiu nici macar daca aveau Bluetooth, daramite conectivitate la WiFi sau chestii de genul...So, cam pica si varianta asta.

Trecand peste starurile care au telefoane din astea placate cu aur, platina, diamante si alte tam-tam-uri zburatoare doar asa, ca sa vada lumea ce de bani au ei (dar cand vine vorba de o amenda de peste 10 milioane de dolari caca chilotii si fug mancand pamantul de Fisc), ajungem la persoanele (de obicei de sex feminin, nu ca as fi misogin, dar asta e adevarul) care tin mortis sa se asorteze, dom'le, cilifonul la posetuta, lenjeria intima sau la culoarea pe care i-a dat-o catelusului nelipsit pe care il au in brate dar de care are grija menajera ca ele "e" prea ocupate. Si, uite-asa, daca fata are costumas roz (ca place la pitipoance), hop si cilifonul roz. Daca afara e innorat si fata are gecuta maro, bineinteles ca telefonul nu poate fi altfel decat...bronze (ha! credeati ca zic maro, dar vezi, dom'ne, trebe sa ne emancipam si noi...culorile evolueaza, ca si oamenii). And so on, and so forth, de iti vine sa crezi ca unii au propriul magazin de telefoane mobile acasa sau ca ar putea sa isi deschida unul. La ce bun atatea telefoane? Ca sa pierzi in fiecare zi timp scotand si punand cartele? Here's a piece of advice for you fancy pieces of shit: get a black one! It goes with everything! Or so they tell me...you know...all the gay fashion designers...

Bineinteles ca nu e exclus sa vezi tancul (a se citi "tzancul" ca sa nu existe confuzii) de clasa a doua cu ultima generatie de Samsung sau vreun iPhone 3GSXX (incerc si eu sa ghicesc cum se va numi urmatoarea generatie, so give me some credit), iar motivatiile parintilor sunt multiple: sa pot sa il verific, sa ma poata suna in caz de urgenta, sa nu ramana in urma cu tehnologia, sa nu se simta prost fata de ceilalti copii din clasa care au deja sau pur si simplu "ca si l-a dorit mult, mititelu, manca-l-ar mama! Uite ce cumintel sta el si butoneaza mesaje cu gagica lui care e in grupa mare la gradinita!", nu ca ar putea sa il foloseasca si la altceva, cum ar fi sa copie la lucrari, sa tina legatura cu dealerul lui personal sau sa navigheze pe site-uri porno in timpul orei de matematica, ori, si mai bine, sa se filmeze in timp ce colega de banca se joaca pe la el prin pantaloni ori colega (poate aceeasi) se paruieste de mama focului cu alta colega (care, la randul ei, a fost filmata jucandu-se tot pe la el prin pantaloni). Am I getting warm?

Poate mai pe la urma vin si utilizatorii "normali". Au obectul muncii si il folosesc cat pot mai bine: vorbesc ore intregi (pentru ca asta presupune locul lor de munca - sa zicem ca sunt agenti de vanzari - ori pur si simplu pentru ca asa pot tine legatura cu cei dragi, prieteni sau rude), ocazional trimit mesaje scrise sau intra pe internet pentru a verifica anumite stiri, cotatii la bursa sau oferte. Business menii care folosesc 80-100% din functiile telefonului si utilizatorii "peste medie" care stiu ce face si cand si sunt tot undeva peste 60%, oamenii care folosesc functiile de baza si nu au pretentia sa aiba telefoane mai performante sau ca ar fi mari asi in ale tehnicii.

Pe urma sunt batraneii care stiu sa apese pe "Raspunde" si "Inchide", stiu ce inseamna "Battery low" si unde trebuie bagata mufa de incarcare. Ei sunt poate cei mai "curati" utilizatori de telefonie mobila. Nu le trebuie sofisticaturi, nu le trebuie nu stiu ce camera cu milioane de pixeli si cu ecran sensibil la atingere ori acceleratoare gravitationale care sa le intoarca imaginea in functie de cum tin telefonul.

Cu adevarat penibili, insa, mi se par toti dobitocii cu pretentii (cu telefoane de zeci de mii de euro sau cu Nokia 1100) care se dau mari si tari, dar care nu stiu sa utilizeze macar jumatate din functiile telefonului pe care il au, ba, mai mult, atunci cand vorbesc la el acopera partea superioara a aparatului, un lucru cat se poate de clar specificat in orice manual de utilizare (iar acum pun pariu ca multi fac spume acum strigand "cine papucii mei se oboseste sa citeasca hartogaraia aia"). News flash for all you wannabes out there: in momentul in care acoperi partea superioara unde (surpriza!) se afla antena incorporata a telefonului, acesta incearca sa compenseze ecranarea prin marirea puterii trimise catre acea componenta, rezultand in si mai multe radiatii pe care creierul e mai mult decat fericit sa le absoarba. Poate va bazati pe faptul ca la voi nu prea exista materialul cenusiu care sa se ocupe de treaba asta...iar eu nu pot sa va contrazic...

La fel de demni de a gasi o gura de canal fara capac mi se par manelistii care umbla pe strada cu telefonul in mana sau prins de blugi si cu muzica lor de rahat data la maxim pe difuzor, ca sa aiba "entertainmentul" oriunde s-ar duce. De parca intereseaza pe cineva ce rahat asculta el si nu ar putea sa dea 10 lei sa isi ia o amarata de pereche de casti ca sa fie si el civilizat. Stai asa...revizuim un pic textul...deci, am zis "manelist" si am zis "civilizat". Corectam: stergem cuvantul civilizat si aruncam doua imprecatii gen "mori in bezna" si "vede-te-as inecat cu gramatica ta de incult".

Si, pe final, (o sa incerc sa fiu succint) sa va spun ce imi doresc eu sa vad la viitorul meu telefon mobil:

1. design placut (aici includ si dimensiunile care nu vreau sa ii dea aspect de caramida) - monobloc, nu slide, nu dual slide, nu side slide sau water slide; nu clapita, claputa, clam sau clam soupe; flip clam sau flip flop ori mai stiu eu ce dracovenie;
2. meniu accesibil, usor inteligibil, intuitiv;
3. display bun - sa aiba rezolutie buna, culori vii, luminozitate ok sa nu trebuiasca sa te chinui pe o zi insorita sa iti citesti emailurile;
4. acumulator durabil - stand by REAL de peste 10 zile in conditii de utilizare normala (vorbit 1 ora maxim pe zi, putina navigare prin wifi, ceva sms-uri, nu mult, ca sa nu te doara degetele)
5. conectivitate bluetooth, wifi, poate chiar si infrarosu, dar nu tin neaparat.

There! Is that too much to ask?!

Din pacate cerintele pietei sunt cu totul altele in ziua de azi si asta se reflecta in oferta pe care o vad la magazine: display-uri imense (nu zic ca e rau, dar unde se duce durata de stand by? in jos, bineinteles, iar dimensiunile aparatului? aud? bineinteles, in sus!), ba chiar si sensibile la atingere (adica "touch", neamule), cu doua milioane de megapixeli si blitz plus autofocus, la care se adauga mii de functii pe care nimeni nu se oboseste sa le observe pentru ca nu au avut interesul sa citeasca manualul.

De-a lungul timpului au fost si idei bune, care au vandut telefoane. Nu stiu ce credeti voi, dar eu am impresia ca nu s-a concentrat nici un producator pe ideile respectivelor modele si sa se multumeasca precum Boeing (ma refer la 747) sa le upgradeze cu ultima tehnologie si sa nu se oboseasca prea tare sa includa noi gadget-uri si functii inutile pentru majoritatea (pe alea n-au decat sa le puna in modele noi, in alte game). Sunteti, bineinteles, liberi sa ma contraziceti. I look forward to it!

Until then, I'll be waiting...

PS: sa fie asta viitorul? Damn, that's one ugly, stupid phone! Nu fugiti la magazin sa il cautati, deocamdata e doar concept, din cate stiu eu!

Intamplari bizare

Pana azi nu credeam in fantome. Pe bune. Fantomele sunt in acelasi rand cu Mos Craciun, Zana maseluta, Iepurasul de Paste, Iisus si Dumnezeu: personaje imaginare. Dar mi s-a dovedit recent ca ma insel amarnic.

Acum nici 10 minute, o intamplare demna de Poltergeist s-a petrecut chiar la mine in casa! Cum stateam eu fericit si scriam baliverne pe bloage si "ma" conversam cu lumea pi mesanger, m-au cuprins frisoanele cand am auzit zgomote puternice venind de la parter, zgomote de chestii spargandu-se si cioburi zburand in toate directiile!

Intrigat, ca in orice film horror, nu am putut face altceva decat sa ma duc la locul faptei sa aflu ce s-a intamplat. Cand ajung la scari, pisica hasaie la mine si fuge ca ghiuleaua in sus pe langa mine (cred ca vazuse fantoma, vorba aia, nu sunt prost: am vazut si eu Ghost). Cand ajung pe la jumatatea scarilor (ma grabeam, sa nu se termine si sa cad) aud o voce, nicidecum divina, strigand "I hope you won't kill me!" (what the fuck? nu numai ca exista fantome, dar acum mai aud si voci? Must seek help...professional help! At once!) "It wasn't anything of yours!"

Atunci m-am linistit. Mi-am dat seama ca nu poate fi decat trolul care locuieste cu noi in casa si care a comis-o...din nou...

Epilog: I still don't believe in Jesus, Jeebus or God!

Trust me! I would never lie to you!

Here we are, a new post, so, as promised, it shall be funny! Although, I have to say, since nothing funny came to mind, I've resorted to a little ruse. Here below you will find a very good joke I read a while ago:

"One day, Pete complained to his friend, "My elbow really hurts. I guess I should see a doctor."

His friend said, "Don't do that. There's a computer at the drug store that can diagnose anything quicker and cheaper than a doctor.

Simply put in a sample of your urine, and the computer will diagnose your problem and tell you what you can do about and it will only costs you $10.00."

Pete figured he had nothing to lose, so he filled a jar with a urine sample and went to the drug store. Finding the computer, he poured in the sample and deposited the $10.00.

The computer started making some noise and various lights started flashing. After a brief pause, out popped a small slip of paper which read:

1. You have tennis elbow.
2. Soak your arm in warm water, avoid heavy labor.
3. It will be better in two weeks.......

That evening while thinking how amazing this new technology was and how it would change medical science forever, he began to wonder if this computer could be fooled.

He decided to give it a try. He mixed together some tap water, a stool sample from his dog, and urine samples from his wife and daughter. To top it off, he masturbated into the concoction.

He went back to the drug store, located the computer, poured in the sample and deposited the $10.00. The machine again made the usual noises, flashed its alights, and printed out the following analysis:

1. Your tap water is too hard.
2. Get a water softener.
3. Your dog has ringworm.
4. Bathe him with anti-fungal shampoo.
5. Your daughter is using cocaine.
6. Put her in a rehabilitation clinic.
7. Your wife is pregnant ....... twin girls. They aren't yours. Get a lawyer.
8. And if you don't stop masturbating, your elbow will never get better."

Like that? Good! Now I can go on with my life and write about what "really grinds my gears". Beware!

Conditia umana

Precum multi dintre voi - sunt convins - simt nevoia sa ma opresc un pic in loc si sa admit ca nu au fost chiar putine datile in care am fost foarte dezamagit de reactiile sau, mai degraba, de lipsa reactiilor celor pe care ii numesc sau i-am numit la un moment-dat prieteni. La fel de mult sunt convins ca si eu i-am dezamagit pe cei care ma numesc sau m-au numit vreodata prietenul lor si pentru asta imi cer scuzele de rigoare, bineinteles.

Sunt putine lucruri de care esti convins pana la absolut. Sunt putine lucruri pe care le consideri trainice, de nestramutat sau indestructibile. In mod eronat, evident. Cu totii care am participat la orele de fizica, filozofie sau macar scoala vietii, stim ca tot ce simbolizeaza perfectiunea, absolutul, sunt doar niste concepte abstracte care nu se pot materializa vreodata decat...intr-o lume perfecta...

Eu as spune ca am avut niste iluzii din astea...la fel cum aceste iluzii mi-au fost spulberate. Adica sa ai putini prieteni, dar buni, este o situatie perfect acceptabila. Chiar daca ii numeri pe degetele de la o mana. Dar sa ajungi dupa cativa ani sa numeri fara sa te opresti pana la 1 sau sa ajungi cu chiu, cu vai, la 2...e aproape imposibil sa nu ai instantaneu si o revelatie, oricare ar fi ea si oricat de neclara ar putea fi ea.

Stim cu totii cum sa ne absolvim de vina, stim cu totii ca vina ii apartine celuilalt si ca noi am facut tot posibilul, dar cu toate astea, iata ca prietenii apar, exista si dispar. Unii lasa ceva in urma - amintiri placute, senzatii si sentimente calde - altii nu te lasa decat cu un gust amar care poate duce la pietrificarea celui care a avut de suferit in urma unui asemenea tratament.

Va rog sa nu faceti greseala sa credeti ca aici cant vreo "Oda a prietenului pierdut in lupta cu viata"! Nu stiu ce e acest articol sau daca poate fi catalogat in vreun fel, dar in mod sigur nu e asta. Mai degraba as spune ca este o reflectie asupra vietii mele sociale si a conexiunilor mele de-a lungul timpului. Un fel de...inventar, daca vreti. Adica ceva ce cred eu ca merita sa ajunga pe blog si sa fie citit de...oricine o avea rabdare.

Nu ma lamentez dupa oameni mici sau mari care au trecut prin viata mea. Ma bucur ca i-am cunoscut. Pe fiecare in parte. Sunt amintiri care nu pot fi intinate si pe care mi le voi aminti cu placere pana ce ultima sinapsa va pleca la Doamne-Doamne indiferent ca voi avea cu cine le depana sau nu.

Imi amintesc vag o scena dintr-un film, mai bine spus o parte dintr-o replica pe care am auzit-o odata. Incepea asa "every time........an angel gets his wings". Desi nu e intreaga, as vrea sa o completez si sa o parafrazez in acelasi timp (talking about multitasking, eh?) si sa zic asa: "every time you loose a friend, the world becomes a colder place". Sper sa nu ajungem vreodata sa ne simtim ca si cum am fi exploratori pe o planeta extraterestra, numai ca in loc de apa sau viata, noi sa cautam prietenie. What a world would that be? Not one that I'd like to be in, that's for sure!

Daca aveti prieteni, bucurati-va de ei, atata timp cat ii aveti! Daca reusiti sa ii pastrati pana la adanci batraneti, ati reusit un lucru fabulos pentru lumea de azi! Da, lucrurile cred ca erau mai simple in trecut. Oamenii pretuiau mai mult lucrurile simple decat o fac azi si poate ca asta constituie fundatia oricarei relatii: sa stii sa te bucuri de cel care iti este alaturi, asa cum poate si stie el mai bine, pentru ca asta conteaza cu adevarat.

Si pentru ca am primit "reclamatii" asupra unui fapt recunoscut public, de altfel, de mine chiar pe acest blog, si anume ca articolele mele nu se prea fac demne (cu mici exceptii) de linkul pe care il are, promit solemn sa nu revin cu vreun articol pana nu o sa gasesc ceva...happy despre care sa va povestesc! And...who knows? Maybe that moment's just around the corner...

Peace out!

Cheloo - FUCK is the word ft. Bishop
Asculta mai multe audio Muzica

Stay off the road!!!

Acest articol este dedicat tuturor tampitilor lobotomizati care poseda permis de conducere auto si care ar trebui sa se afle in fata volanului doar inainte de a plonja cu tot cu autovehicul in vreun lac sau apa curgatoare, chiar si o balta, la o adica, singura conditie fiind ca apa sa depaseasca nivelul plafonului.

Poate va intrebati ce m-a apucat asa, deodata, sa ma iau de cei pe care cu totii i-am intalnit sau vazut pe sosea, de obicei cu masini scumpe, dar nu numai, conducand ca si cum s-ar afla intr-un joc video sau ca si cum s-ar afla pe alta sosea, unde se aplica alte reguli, in lumea lor sau oriunde, numai nu pe acelasi drum pe care va aflati si voi.

Ei bine, tre sa spun ca rabdarea mea a atins limita. Una e sa mergi in spatele unuia care se poticneste la fiecare semn de "cedeaza trecerea" sau forteaza intrarea in intersectie si cu totul altceva cand il vezi pe prost ca se baga cam aiurea in rond, iar cand sa iesi si tu sa te duci in treaba ta, dobitocul se trezeste sa puna frana si sa se gandeasca daca nu cumva trebuia sa paraseasca si el rondul, parasi-l-ar de tot cu centura de siguranta prinsa-n portbagaj, neamu' si rasa lui de specie involuata! Si asta a fost doar acum, dar hai sa va mai dau niste exemple, mai mult sau mai putin personale.

Cum i-ati zice voi cretinului care vine din spate, pe ultima banda (pentru cei care nu au citit foarte bine codul rutier, adica banda de langa axul drumului) in timp ce voi treceti pe langa o alta masina aflata pe banda din dreapta, iar grobianul din spate (cu MLu' manca-tz-ash sau X5u') incepe sa iti dea flash-uri insistente sa te dai, vere, ca nu mai are loc sa treaca da tine si il incomodezi la apendicita cu trotineta ta, cu cine te-a pus sa te aventurezi pe banda lui - da, banda lui, CA CAnd era el mic, i-a zis lui ta-su ca din mosi stramosi, de cand era pamantu' pa care s-a construit drumu' ala albie de rau, banda aia e a lui de fapt si de drept?

Asta mi s-a intamplat nu o data, ci de foarte multe ori pe soselele din RoManeaua unde tot prostu' cu ceva bani poate sa isi cumpere un permis si o masina "shukara" si sa mearga cu 180 prin localitate, doar-doar s-or uita pitzipoancele la el pe soseaua de centura.

Facand o trecere rapida de la patru la doua roti, sa nu-i uitam nici pe iubitii "parteneri de trafic", foarte laudatii motociclisti. Acum fac si eu ca Badea: nu toti, ci doar cei pe care ii recunoasteti din descriere. Motociclistii neam de cretinoizi care depasesc pe dreapta, printre tine si bordura, motociclistii care fac slalom prin trafic la 160 la ora si care nu se obosesc macar sa semnalizeze, da, motociclistii care vor sa depaseasca bariera sunetului si "zboara" pe langa tine, disparand in departare in mai putin de 10 secunde. Acestia sunt adevaratii "donatori de organe", mai prost e ca de obicei nu "pleaca" singuri. Mai iau si vreun inconstient care a comis imprudenta de a se urca pe "motor" sau schilodesc vreun trecator ori vreun amarat de sofer care "nu a acordat prioritate". Va spun un lucru: e greu sa acorzi prioritate cuiva pe care nici nu apuci sa il vezi.

Trecand peste cazurile teribiliste de mai sus, nu o sa ii uit nici pe cei care iti pot pune viata in pericol sau doar sanatatea (daca stai prost cu tensiunea) incurcand pur si simplu traficul deoarece sunt excesiv (si asta e inca putin spus) de "prudenti". Poate va intrebati cum e posibil, dar multi dintre voi stiu ca nu e usor sa stai in urma unei masini condusa de vreun babalac sau vreo "don'soara" care mai bine ar merge pe jos sau ar ruga pe cineva sa ii conduca acolo unde au nevoie decat sa iasa cu masina pe strada.

Raspundeti-mi la o intrebare: care ar putea fi motivul sa pui frana cu 100 de metri inainte de intersectie si sa opresti la fiecare "cedeaza trecerea" indiferent ca ai vizibilitate sau nu? Care e motivul sa circuli in localitate cu 20km/h in linie dreapta? Nu e suficient ca mergem cu 40-50km/h? Nu e rezonabil? Nu e sofat prudent? De ce simt unii/unele nevoia sa vorbeasca la telefon si sa conduca atunci cand in mod cat se poate de clar nu sunt in stare nici sa respire si sa mestece guma in acelasi timp?

Cine le da permis crizatilor care stau la volan mai ceva decat daca ar fi bagati in gips de la pelvis in sus? Stiti despre cine vorbesc: persoanele care stau tot timpul cu ambele maini pe volan de parca ar cadea din masina si care incearca sa "protejeze" spatarul scaunului prin faptul ca nici macar nu il ating de cele mai multe ori? Acesti oameni sunt mai periculosi la 60km/h in afara localitatii decat altii la 90-100km/h pentru ca sunt asa de "concentrati" sa nu piarda controlul incat la primul semn de probleme in trafic se panicheaza si ii vezi "dansand" pe contrasens sau facand "jeté-uri" prin canal si pe camp.

Nu e suficient sa stii sa conduci. Nu e suficient sa cunosti comenzile la bord si sa reusesti sa te deplasezi din punctul A in punctul B respectand semnele si regulile de circulatie, trebuie sa ai si o atitudine corespunzatoare la volan si in trafic, sa respecti ceilalti participanti la trafic si sa ai o anumita naturalete care sa te ajute sa nu pari batut in cuie si apretat atunci cand conduci.

Sa nu fim, totusi, absurzi! E perfect normal ca un incepator care de-abia si-a luat permisul sa fie un pic mai crispat la volan si sa il cam treaca toate transpiratiile la primele drumuri ce nu depasesc kilometrul. Cu totii am fost asa la inceput, dar nu e nici pe departe normal, ba chiar e cat se poate de penibil si tragicomic sa conduci ani intregi intr-o stare permanenta de semipanica pentru ca nu reusesti sa vezi botul masinii si de aia faci gatul ca de girafa si privesti in lungul nasului, avand iluzia ca asta iti confera un punct de vedere mai bun asupra soselei.

Poate ca ar trebui sa se mai dea un test la...6 luni de la eliberarea permisului. Daca in timpul asta soferul/soferita nu a reusit sa devina mai calm/a si sa aiba o postura corecta la volan si in trafic, atunci, mamaie, invata sa dai cu biciul si sa tragi de hamuri, ca soferia nu-i de tine! Stai pe camp, pe trotuar sau in casa, dar stai departe de masina si stai departe de mine!

Iar celor care se simt jigniti sau ofensati de aceste randuri (presupunand ca "ma" citeste cineva) n-au decat sa comenteze, ca de-aia e libertate de exprimare!

Ura si la gara!

Reaching out

A new masterpiece caught my attention today. I was just fuckin' around on YouTube, pissing my neighbours off with Jay-Z's D.O.A. which I've been listening quite a lot to lately and this...this thing hits me like a freight train, square between...two beats of my heart...

Who would have thought that Eminem is capable of such miraculous things? I admit I was pretty surprised when he came up with Hailie's Song and Sing for the moment, but this is taking it at least one step further.

Maybe it's just me, maybe it's just me now, but this song is great and that's not the half of it. It's good...It's very good! And using that piece from Paul Rodgers Reaching out...sheer genius! Now I feel like I'm reaching out to touch people, people's hearts and minds...If only I could do it...

Maybe unrelated...just maybe, picture this scenario: you tell one of the guys you call "friend" in the true meaning of the word that you're shipping off to a completely different country and all he has to say is a measly: "Congrats!"...what the FUCK do you make of it?

Fuck it! I'm not going to answer that for you...

Fuckin' disabled embed...screw this guy!

The unthinkable happened

Toti cei care ma cunosc, iar acum si cei care nu ma cunosc stiu ca sunt un fel de nokia fan. Ba, m-am autointitulat de mai multe ori "nokia man". Adevarul ca am schimbat destule telefoane (sigur mai multe decat media, poate nu asa de multe ca altii) si am incercat diferite branduri, incepand de la Motorola, continuand cu Ericsson (pe vremea cand inca erau Ericsson si aveau unele din cele mai sigure telefoane) si cu Alcatel, cochetand un pic cu Samsung (poate am avut si ghinion sa nimeresc unul cu probleme de soft), incheind cu Sony Ericsson si un dual sim Tecno care mi-a pus capac.

Asa ca, dupa ce am incercat de mai multe ori sa vad ce e si in curtea altora, fara sa vreau, am ajuns de fiecare data inapoi la aceeasi concluzie: Nokia is the best! In total cred ca am avut vreo...ba nu, va zic exact 9 telefoane de la brandul finlandez, inclusiv ultima achizitie.

De fiecare data am fost mai mult decat multumit si le-am laudat si le-am recomandat tuturor celor care vroiau sa ma asculte. Meniul mi se pare relativ intuitiv, poate cu vreo doua imbunatatiri nu ar mai avea nevoie nici de calificativul "relativ", dar oricum, net superior altor branduri. Softul e de incredere* (aici o sa revin un pic mai jos) iar calitatea materialelor si a finisajului nu m-a dezamagit niciodata.

Ce sa mai? Baietii stiu ce fac si nu degeaba sunt lider mondial cu o cota de piata de peste 40% din cate stiu eu.

Nu doresc sa fac aici vreun review sau sa ii laud ca si cum m-ar fi platit sau mi-ar fi dat vreun telefon moca, tocmai de aceea o sa trec, in sfarsit, la subiect.

Dupa ce v-am spus atatea lucruri frumoase si v-am impartasit parerea mea (pe care o mentin) despre Nokia, imaginati-va ca nu mica mi-a fost surpriza si cu atat mai mare dezamagirea, cand am descoperit ca ceea ce credeam perfect si singurul lucru absolut in lumea asta, nu e atat de perfect pe cat credeam!

Da, baieti si fete, am descoperit o problema care nu are atat de-a face cu "nu mai merge, vere", ci cu acele mici detalii care fac diferenta intre "perfect" si "las-o ba, ca merge-asa". Sa dau exemplul concret: 

- Modelul telefonului: E71

- Data achizitiei: acu' doua saptamani

- Problema in cauza: dupa un update de firmware, screensaver-ul default (o bara ce indica ora, data si numele profilului) se blocheaza. Nu uneori, ci de fiecare data. 

De ce?! Cum s-a putut intampla una ca asta? Uite-asa mi s-au spulberat iluziile puerile ca am o bucata de perfectiune in buzunar si am fost adus abrupt cu picioarele pe pamant.

To make matters worse, am dat un serci pe gugal si am gasit un thread fix pe forum la Nokia (nu se putea sa fiu singurul ghinionist) in care un baietas se plangea de aceeasi problema...dar ce sa vezi? Versiunea de firmware pe care o avea si pe care o acuza era cel putin cu doua versiuni mai vechi decat ce aveam eu!

Say what?! De doua versiuni se stie ca firmware-ul asta are un bug si nu s-a facut nimic?!? Asa ceva mi s-a parut de-a dreptul inadmisibil! Asa ca le-am scris si eu un mail celor de la Nokia support intrebandu-i cand e urmatorul release si daca o sa includa si un "fix" la problema mai sus-mentionata. Bineinteles ca am primit imediat un email automat cum ca au luat la cunostinta de mesajul meu si ca ma vor contacta in 48 de ore...Asta se intampla joi...azi e sambata...

Nu ma consider snob si cred ca veti fi cu totii de acord cu urmatorul rationament: cand va cumparati un telefon Nokia 1100 si dati, sa zicem, 10 euro pe el, dupa care descoperiti ca nu ii functioneaza cum trebuie ceasul, ziceti "fuckin' piece of shit phone" si nici nu va mai uitati la marca sau unde e fabricat; ori il aruncati, ori cumparati altul. Dar ce te faci cand ai dat de vreo 30 de ori mai multi bnai pe un Nokia E71 si vezi ca are probleme de genul? Si cand vezi ca nici macar nu se obosesc oamenii sa scoata ceva rapid ca sa rezolve bug-ul?

Nu stiu care e raspunsul vostru...Al meu e: scrii un articol pe blog (bine ca am asa ceva), inghiti in sec si astepti sa apara un nou firmware...si te risti din nou, sperand ca nu o sa aiba si ala vreo hiba.

Din pacate sau din fericire, ma incapatanez sa cred in continuare ca Nokia este cel mai tare producator de telefoane mobile si sper sa aiba in continuare destula concurenta ca sa nu se lase pe tanjeala si sa vezi ca ajungi cu probleme de soft in service de doua ori intr-o luna cum mi s-a intamplat mie cu un "piece of crap" SonyEricsson W810i (primul si ultimul SE pe care l-am avut).

Luat per total, ca un intreg, sunt foarte multumit de faptul ca pot naviga pe internet prin wifi, la viteze bune, ca pot sa imi instalez ce aplicatii ma taie pe mine capul si ca pot sa imi citesc emailurile de pe telefon, plus zecile de optiuni pe care le folosesc mai mult sau mai putin si durata de viata a bateriei. Astept cu nerabdare sa tin in mana un E72, sa vad daca are cu adevarat ceva nou de zis.

Pana atunci e clar ca am fost si raman..."Nokia man".