Precum multi dintre voi - sunt convins - simt nevoia sa ma opresc un pic in loc si sa admit ca nu au fost chiar putine datile in care am fost foarte dezamagit de reactiile sau, mai degraba, de lipsa reactiilor celor pe care ii numesc sau i-am numit la un moment-dat prieteni. La fel de mult sunt convins ca si eu i-am dezamagit pe cei care ma numesc sau m-au numit vreodata prietenul lor si pentru asta imi cer scuzele de rigoare, bineinteles.
Sunt putine lucruri de care esti convins pana la absolut. Sunt putine lucruri pe care le consideri trainice, de nestramutat sau indestructibile. In mod eronat, evident. Cu totii care am participat la orele de fizica, filozofie sau macar scoala vietii, stim ca tot ce simbolizeaza perfectiunea, absolutul, sunt doar niste concepte abstracte care nu se pot materializa vreodata decat...intr-o lume perfecta...
Eu as spune ca am avut niste iluzii din astea...la fel cum aceste iluzii mi-au fost spulberate. Adica sa ai putini prieteni, dar buni, este o situatie perfect acceptabila. Chiar daca ii numeri pe degetele de la o mana. Dar sa ajungi dupa cativa ani sa numeri fara sa te opresti pana la 1 sau sa ajungi cu chiu, cu vai, la 2...e aproape imposibil sa nu ai instantaneu si o revelatie, oricare ar fi ea si oricat de neclara ar putea fi ea.
Stim cu totii cum sa ne absolvim de vina, stim cu totii ca vina ii apartine celuilalt si ca noi am facut tot posibilul, dar cu toate astea, iata ca prietenii apar, exista si dispar. Unii lasa ceva in urma - amintiri placute, senzatii si sentimente calde - altii nu te lasa decat cu un gust amar care poate duce la pietrificarea celui care a avut de suferit in urma unui asemenea tratament.
Va rog sa nu faceti greseala sa credeti ca aici cant vreo "Oda a prietenului pierdut in lupta cu viata"! Nu stiu ce e acest articol sau daca poate fi catalogat in vreun fel, dar in mod sigur nu e asta. Mai degraba as spune ca este o reflectie asupra vietii mele sociale si a conexiunilor mele de-a lungul timpului. Un fel de...inventar, daca vreti. Adica ceva ce cred eu ca merita sa ajunga pe blog si sa fie citit de...oricine o avea rabdare.
Nu ma lamentez dupa oameni mici sau mari care au trecut prin viata mea. Ma bucur ca i-am cunoscut. Pe fiecare in parte. Sunt amintiri care nu pot fi intinate si pe care mi le voi aminti cu placere pana ce ultima sinapsa va pleca la Doamne-Doamne indiferent ca voi avea cu cine le depana sau nu.
Imi amintesc vag o scena dintr-un film, mai bine spus o parte dintr-o replica pe care am auzit-o odata. Incepea asa "every time........an angel gets his wings". Desi nu e intreaga, as vrea sa o completez si sa o parafrazez in acelasi timp (talking about multitasking, eh?) si sa zic asa: "every time you loose a friend, the world becomes a colder place". Sper sa nu ajungem vreodata sa ne simtim ca si cum am fi exploratori pe o planeta extraterestra, numai ca in loc de apa sau viata, noi sa cautam prietenie. What a world would that be? Not one that I'd like to be in, that's for sure!
Daca aveti prieteni, bucurati-va de ei, atata timp cat ii aveti! Daca reusiti sa ii pastrati pana la adanci batraneti, ati reusit un lucru fabulos pentru lumea de azi! Da, lucrurile cred ca erau mai simple in trecut. Oamenii pretuiau mai mult lucrurile simple decat o fac azi si poate ca asta constituie fundatia oricarei relatii: sa stii sa te bucuri de cel care iti este alaturi, asa cum poate si stie el mai bine, pentru ca asta conteaza cu adevarat.
Si pentru ca am primit "reclamatii" asupra unui fapt recunoscut public, de altfel, de mine chiar pe acest blog, si anume ca articolele mele nu se prea fac demne (cu mici exceptii) de linkul pe care il are, promit solemn sa nu revin cu vreun articol pana nu o sa gasesc ceva...happy despre care sa va povestesc! And...who knows? Maybe that moment's just around the corner...
Cheloo - FUCK is the word ft. Bishop
Asculta mai multe audio Muzica
Sunt putine lucruri de care esti convins pana la absolut. Sunt putine lucruri pe care le consideri trainice, de nestramutat sau indestructibile. In mod eronat, evident. Cu totii care am participat la orele de fizica, filozofie sau macar scoala vietii, stim ca tot ce simbolizeaza perfectiunea, absolutul, sunt doar niste concepte abstracte care nu se pot materializa vreodata decat...intr-o lume perfecta...
Eu as spune ca am avut niste iluzii din astea...la fel cum aceste iluzii mi-au fost spulberate. Adica sa ai putini prieteni, dar buni, este o situatie perfect acceptabila. Chiar daca ii numeri pe degetele de la o mana. Dar sa ajungi dupa cativa ani sa numeri fara sa te opresti pana la 1 sau sa ajungi cu chiu, cu vai, la 2...e aproape imposibil sa nu ai instantaneu si o revelatie, oricare ar fi ea si oricat de neclara ar putea fi ea.
Stim cu totii cum sa ne absolvim de vina, stim cu totii ca vina ii apartine celuilalt si ca noi am facut tot posibilul, dar cu toate astea, iata ca prietenii apar, exista si dispar. Unii lasa ceva in urma - amintiri placute, senzatii si sentimente calde - altii nu te lasa decat cu un gust amar care poate duce la pietrificarea celui care a avut de suferit in urma unui asemenea tratament.
Va rog sa nu faceti greseala sa credeti ca aici cant vreo "Oda a prietenului pierdut in lupta cu viata"! Nu stiu ce e acest articol sau daca poate fi catalogat in vreun fel, dar in mod sigur nu e asta. Mai degraba as spune ca este o reflectie asupra vietii mele sociale si a conexiunilor mele de-a lungul timpului. Un fel de...inventar, daca vreti. Adica ceva ce cred eu ca merita sa ajunga pe blog si sa fie citit de...oricine o avea rabdare.
Nu ma lamentez dupa oameni mici sau mari care au trecut prin viata mea. Ma bucur ca i-am cunoscut. Pe fiecare in parte. Sunt amintiri care nu pot fi intinate si pe care mi le voi aminti cu placere pana ce ultima sinapsa va pleca la Doamne-Doamne indiferent ca voi avea cu cine le depana sau nu.
Imi amintesc vag o scena dintr-un film, mai bine spus o parte dintr-o replica pe care am auzit-o odata. Incepea asa "every time........an angel gets his wings". Desi nu e intreaga, as vrea sa o completez si sa o parafrazez in acelasi timp (talking about multitasking, eh?) si sa zic asa: "every time you loose a friend, the world becomes a colder place". Sper sa nu ajungem vreodata sa ne simtim ca si cum am fi exploratori pe o planeta extraterestra, numai ca in loc de apa sau viata, noi sa cautam prietenie. What a world would that be? Not one that I'd like to be in, that's for sure!
Daca aveti prieteni, bucurati-va de ei, atata timp cat ii aveti! Daca reusiti sa ii pastrati pana la adanci batraneti, ati reusit un lucru fabulos pentru lumea de azi! Da, lucrurile cred ca erau mai simple in trecut. Oamenii pretuiau mai mult lucrurile simple decat o fac azi si poate ca asta constituie fundatia oricarei relatii: sa stii sa te bucuri de cel care iti este alaturi, asa cum poate si stie el mai bine, pentru ca asta conteaza cu adevarat.
Si pentru ca am primit "reclamatii" asupra unui fapt recunoscut public, de altfel, de mine chiar pe acest blog, si anume ca articolele mele nu se prea fac demne (cu mici exceptii) de linkul pe care il are, promit solemn sa nu revin cu vreun articol pana nu o sa gasesc ceva...happy despre care sa va povestesc! And...who knows? Maybe that moment's just around the corner...
Peace out!
Cheloo - FUCK is the word ft. Bishop
Asculta mai multe audio Muzica
No comments:
Post a Comment