Wow! Un an?! Deja?! Holly crap! Cine ar fi crezut? Eu sigur nu! Adica, nu ma intelegeti gresit, mi-am dorit ca treaba asta...cu blogul sa dureze mai mult de cateva luni, dar nu ma asteptam sa ajung la "varsta" de un an. Plus de asta, sincer, voi v-ati dat seama ce repede a trecut anul...cum sa-i spun?...trecut?

It wasn't really lightning fast, dar totusi a trecut rapid prin viata mea. Si, spre deosebire de alti ani, am realizat cate ceva anul asta, si anume:

1. am ajuns intr-un oras mare, cu multe posibilitati (si nu o luati cu sensul negativ);

2. am reusit, intr-un final, alaturi de perechea mea;

3. primul loc de munca adevarat (stiti voi, carte de munca, salariu, the whole bullshit);

4. am obtinut o relativa independenta financiara (FINALLY!!!);

5. sunt alaturi de majoritatea celor pe care ii pot numi prieteni (desi nu vreau sa dezvalui numarul lor, va voi lasa sa credeti ca e mai mult de unul si sper chiar sa fie adevarat).

O idee de-a dreptul intriganta am vazut pe la americanii astia de la care deja importam cam multe traditii si cutume, dar, dupa cum spuneam, nu stiu daca sa imi placa au ba si anume: la trecerea dintre ani, isi fac doua liste: una cu ceea ce au de realizat anul viitor (New Year resolutions) si una cu ce au reusit deja sa realizeze in anul care tocmai a trecut.

Hai sa incerc sa vad ce iese. Ce imi doresc eu sa realizez la anul?

1. sa imi cumpar, in sfarsit, masina (sper eu, chiar masina pe care mi-o doresc, dar ramane de vazut daca va fi VREO masina);

2. sa fiu mai bun. Aici simt nevoia sa fac niste precizari: sa fiu mai bun nu in vreun domeniu specific, ci in tot ceea ce fac si, mai mult decat orice, sa fiu o persoana mai buna decat am fost pana acum;

3. sa imi fac mai multi prieteni. Aici, a dracu' daca stiu cum voi reusi asta, pentru ca in ziua de azi oamenii parca devin din ce in ce mai rai si ghidati doar de scopurile si interesele lor meschine...ce sa mai zic? Devin creaturi meschine, carora nu merita sa le dai trup si suflet.

4. sa imi fac cumva timp liber pe care sa il petrec impreuna cu cei dragi si sa incep sa vad si eu mai mult din tarisoara asta, ca sunt oameni care vin din toate colturile lumii sa o vada asa ca ar fi o mare rusine ca eu, bastinas, sa nu o cunosc mai indeaproape;

5. imi doresc ca, la anul, daca voi mai scrie vreun articol pe acest blog in ultima zi din cele 365, sa o fac din fata laptopului sau calculatorului, dar din afara tarii, adica, asa cum face tot omul, sa plec si eu in “tari mai calde” sa vad cum petrec oamenii pe acolo.

Nu stiu eu exact cum functioneaza treaba asta, dar hai sa vedem daca reusesc. Acest articol, desi nu a fost de la inceput intentionat asa, m-am hotarat sa il transform intr-o leapsa, pentru ca, zic eu ca asta chiar ar merita.

Drept urmare (fara aluzie la o piesa pe care cunoscatorii de hip-hop o pot recunoaste), dau mai departe leapsa asta lui "Dorian" (apropo, cat mai vrei sa mentii..."suspansul"?), domnului doctor Ciuhodaru si lui Paul.

De asemenea, daca cineva mai crede ca e o idee buna leapsa asta, n-au decat sa o dea mai departe si sa vada ce iese.

Pana la anul, v-am pupat pe portofel si va urez:

"La multi ANI!"

AdSense – sau cum se prostitueaza bloggerii

Da, a sosit din nou momentul sa ma mai iau de ceva/cineva. Din pacate, observ cu tristete ca tot mai multi fraieri, pardon, bloggeri, se prostitueaza pe net. Cum au ceva trafic, cum isi baga prostia asta...AdSense. Nu am incercat-o niciodata, dar am „mirosit-o” de la distanta si am avut destul bun simt incat sa realizez ca nu este sub nici o forma compatibila cu nevoile sau placerile mele.

De ce toate lucrurile frumoase si facute din pur hedonism trebuie sa fie stricate si transformate in cacat de aceste „mici” optiuni pe care unii nu se pot abtine sau se vad chiar nevoiti sa le adopte? Ba, mai mult, chiar sa le apere?

Am spus-o si o mai zic: singura reclama pe blog, va fi cea a mintii mele bolnave si a spiritului meu civic muribund. Nu vad de ce m-as complica sa pun nu stiu ce reclame pentru cativa bistari, de parca as fi cu adevarat din acea tara saraca si vai de viata si populatia ei, Romanica.

Macar pe blog sa ma simt si eu...out of this world. Oamenii sunt niste fiinte meschine. Tot ce fac, trebuie sa aiba un profit. Nu pot concepe ideea ca, daca le face placere, e de ajuns, iar daca, din greseala, le iese in cale posibilitatea de a face bani din ceea ce a pornit ca o relaxare, hohoooo, cum sa nu!!!

Sarantoci rupti in coate si murdari la cur! Asta sunteti! Vindeti-va organele genitale pe 26 de bani, sa fiu sigur ca nu vor mai fi ca voi!

Vedeti ca a aparut o campanie non-profit impotriva fumatului. Aleia nu-i faceti reclama? Ehm? Sunt campanii anti-SIDA, anti violenta in familie, anti abandonarea copiilor sau anti Basexu, oricare din ele merita promovate fara nici un sfant, dar voi alegeti sa faceti reclama pentru niste verzisori, ca, deh, romanul tre sa scoata profit si din wc (vezi soarta toaletelor – foste gratuite – publice)!

Hai ca ma pornesc prea tare si dupa aia nu voi mai putea publica articolul! Sunteti jalnici. Daca nu ati realizat asta inca.

This was supposed to be for fun, not for profit, you sorry excuses for human beings!

Holidays are comin'

Maybe some of you haven’t noticed, but Christmas is almost here and the New Year is just around the freakin’ corner, so you should (if not have already) think about these up-coming holidays and...be amazed of the shit that’s going through your brain.

For example, I’m thinking that if last year I was writing about all the kids, adolescents and minors (and I mean under 21) getting shit-fazed with tons of alcohol and millions of cigarettes they intoxicate themselves with, will that change now?

Neah, no way! It’s a brat’s dream to get away from the watchful eye of their parents and party long and hard (sometimes very hard) with booze and tobacco and, why not, sex.

Ah, yes, people tend to forget that nowadays kids have access to a whole lot more knowledge than about 20 years ago. I mean, take a look at movies: even the ones that aren’t “Rated R” have at least some scenes that make you think they're some sort of documentaries.

We live in a funny world! And just to prove it, try to ask a 12-year-old what’s the title of the last book he/she read. All you will get is a confused look upon their face. But ask them what they know about the human anatomy of the other gender and they will blush and stutter. Now you tell me: does that mean they already have the picture in their head or that they never even discovered that girls don’t have a “pee-pee”?

Yeah, that’s what I thought!

Now another thing that crossed my mind last year was all the bad TV shows and programs, music and stupid broadcasts that run during this “event” (I still refuse to accept it as a real milestone in my life as it’s just another night like all the other 364, but someone, sometime, just decided they had to have a biiiiiig party and get everybody drunk or at least half way there, so they called it New Year and started handing out fliers).

Actually, that brings me to something that’s really troubling me: why the fuck do we have to celebrate the passing of the old year and the coming of the new one? Tell me! Why? What’s so special about the New Year that deserves such commemoration? Or should I say commiseration?!

Let’s all think about it for a sec! Do we celebrate some special event? No, not really. Jesus wasn’t born that day, nor Allah, nor Buddha or any other prophet or God. It wasn’t the day when all the problems of the third world countries were solved, or the day when peace was signed with all countries and there were no more wars. So, one more time: what in the hell are you fuckin’ celebrating?

That we got old? That we made it to enjoy another year? What the fuck? Don’t we do that on our birthdays???

I’m telling you: people are God damn stupid, that’s what! It’s a very good example of wasted time, resources and imagination. All on account of the 365 days that passed or that are about to come?

Why should I celebrate the New Year? Maybe I will die next year. Ever thought of that? Would you still be so happy? Would you still want to celebrate? “You have to live life to the fullest, man”. No, really? What? Are you high? You must be! Either that, or you're one cherry away from a fruit cake.

Every stupid dumb-ass that’s gonna read this article will have something to say like: if you don’t like it, don’t do it! How about this: if I don’t like you, cease to exist!

Let’s be honest: I’m not the only one that has no idea why people are so delighted to throw money and spend a lot of time on this one particular night and I’m definitely not the only one that is forced into this every motherfuckin’ year.

Why? Well, for those of you that ask yourselves that (it means for all the morons and brain dead idiots out there) here is the simple one-on-one logics: everybody does it (and I mean all 6 billion inhabitants of this planet) so if you try to fight it, then you are a pariah, a persona non grata, the one that tries to feed shit to the system. So thanks, but no thanks! I don't want to create a new wave, nor a new religion (by the way, I think there are too many already, but I won't be getting into that just now). I don't want to be a martyr, nor to be an outcast.

One thing is for sure: I enjoy the bank holidays for this “event” and it gives me an opportunity to go out or to get involved into pleasurable activities with my friends and family. And that’s a pretty good reason for me to act like all the other idiots out there. It doesn’t make me special, but it sure makes me feel that way.

To all of you that celebrate Christmas or Hanukkah or, whatever you celebrate (except the New Year), have a Merry…………(you fill the dots)! Don’t overdue it on the cookies, alcohol and food and remember to send a nice thought to your loved ones (a little gift won’t hurt).

And if I’m amongst those people you know and cherish, then you MUST be out of your puny little mind, but I appreciate it non the less! Have a good one, everybody!

PS: for those of you that wonder why I write in English and not my native Romanian, I have two words: “FUCK OFF”!
PPS: Not the last post for this year (I think), so just bare with me.

Proiectul „Toaca”

Desi nu sunt un ascultator fervent (sau frecvent) de radio, cu sau fara voia mea, am ajuns sa fac parte din cei care fac audienta diferitelor posturi ce emit in eter. Fix in dimineata asta, asa…dis-da-morning, in drum spre munca, am auzit o idee foarte buna de la…hmmm…cum il chema? Daniel Buzdugan sau Mihai Morar, oricum, unul din ei, care si-ar dori sa puna bazele unui site numit www.toaca.ro.

Sa va explic care e ideea din spatele ideii, daca imi permiteti exprimarea de-a dreptul circulara. Omul a zis asa: cand cineva era suparat pe unul care i-a facut rau, se ducea la biserica si ii scria numele pe toaca si, atunci, ar fi o idee buna sa se infiinteze un site pe care romanii sa scrie numele celor care ii streseaza/oftica/deranjeaza/detesta, etc. si motivul pentru care au ajuns sa nutreasca astfel de sentimente paterne si demne de un bun crestin.

De ce va spun de aceasta idee? Pentru ca o consider una super tare. Nu ca ar rezolva ceva sau ca ar pune pe cineva pe jar, dar ar fi extraordinar de amuzant sa vezi cate nume se perinda pe acolo sau de cate ori se repeta numele vreunei persoane publice. De aici rezulta ca ar trebui neaparat sa existe „poll”-uri, adica sondaje pe romaneste, unde sa se vada clar si fara echivoc procentajele pe care le obtin toti cei pe care o tara intreaga ii injura, suduie, blesteama sau carora le doresc...tot binele din lume, in cele mai colorate moduri posibile.

Hai sa ducem ideea asta la nivelul urmator. Sunteti perfect constienti ca exista anumite nume care inevitabil se vor repeta intr-un ritm de-a dreptul ametitor asa ca ele ar trebui sa aiba propriile sub-domenii.

Aici as enumera pe: partzsedintele RoManiei, domnul „nu-te-uita-unde-ma-uit-eu-ca-te-vei-alege-cu-entorsa-la-ambii-ochi”, ati ghicit – TrOian Basexu’; al doilea candidat la onoarea de a-si consulta propria pagina cu imprecatii si invective ar fi parDon-ul echipei ceausiste, ciobanul dintre ciobani, domnul „am-bani-ce-mi-mai-trebuie-cultura-sau-logica”, din nou, indubitabil – Jiji BerBecali (apropo, aici, o barfa de ultima ora, cica s-ar putea ca cei doi sa se inrudeasca prin alianta in curand – may God have mercy on all of us); un al treilea (poate la egalitate cu primul numit ca doar asta isi si doreste) ar fi domnul „sunt-mai-mare-(dobitoc)-si-mai-tare-decat-Basescu-si-am-kilogramele-si-milioanele-care-dovedesc-asta”, baronul „national” si (cel mai probabil) papusa ale carei sfori sunt trase de grupurile financiare de interes, cine altul, daca nu CTP (adica Ce te priveste? n.a.), Calit Prostescu Tartareanu, bikerul care nu da doi bani pe sinistrati si ii batjocoreste cand le arde buza mai tare (vezi aici episodul cu „da’ ce vreti? Sa va cazam la hotel de 4 stele?” in conditiile in care oamenii locuiau in containere sau sub cerul liber); lista ar putea continua cu domnul „am-cap-si-functie-de-ministru-ce-mi-mai-trebuie-minte”, ministrul care, daca ar gestiona finantele, ar fi nevoie de o trepanatie si 3 Xanax-uri ca sa va calmati, dar care din NEfericire este ministrul Sanatatii, the one and only, Eujen NicoClaurescu (despre care stiu din surse sigure ca daca l-ar intalni un anumit grup de pensionari probabil ca nu ne-am mai face griji pe ce alt doctor foarte competent va mai INCERCA sa destituie din functii de conducere, decizie luata pe criterii strict politice – o parte din episodul sus-numit o gasiti aici); etc, etc, etc.

Sunt mult prea multi ca sa ii enumar eu, plus ca risc sa mi se atribuie vreo culoare politica sau sa fiu jignit ca tin partea vreunei echipe de fotbal sau alta, lucruri foarte departe de realitate si pe care refuz sa le accept.

Si acum, in loc de incheiere, daca nu ati incercat deja sa intrati pe linkul ideii de site, lasati-ma sa va anunt cu parere de rau, ca acest site este deja inregistrat, si, daca vreti ciudatenia ciudateniilor, desi este un domeniu „.ro” si se adreseaza (zic eu) romanilor, este scris in limba engleza si nu am gasit nici o optiune sa il convertesc in romana. Lucru cu cap, va zic eu! Nu ca nu as sti engleza, dar sincer, nu vad logica! Deci daca gaseste cineva acea optiune sau imi poate da vreun motiv, va rog, faceti-va mila de un biet suflet si spuneti-mi si mie, ca sa nu mor prost. Nu de alta, dar eu n-am avut rabdare sa mai caut pentru ca, asa cum am mai spus-o o data, I HATE stupidity!

Daca va place ideea site-ului, poate punem mana de la mana si luam pe datorie un alt domeniu (astept sugestii de nume alternative) si il cream, numai asa...la misto, sa vedem daca ne bate SPP-ul la usa si ne scrie vreun ministru cerand dreptul la replica.

Hai, nu mai fiti lenesi, puneti-va mintea la contributie si dati-va cu parerea de pamant daca e o idee buna au ba!

Genius has limitations; stupidity is boundless!

Moto: "Artificial intelligence is no match for natural stupidity." - Anonymous

Don’t like stupid people? Well, I God damn HATE them!

Nu stiu daca am mai spus-o, dar o spun acum: oamenii se impart in mai multe categorii:
- genii
- oameni inteligenti
- oameni destepti
- oameni normali
- oameni mai „inceti“
- oameni prosti
- idioti
- cretini
- retardati
...
…
…
- români

De ce credeti voi ca ma iau acum de majoritatea populatiei din tara in care (din pacate) m-am nascut?

Pentru ca nu inceteaza sub nici o forma sa ma uimeasca cu exemple de tampenie de origine de-a dreptul nepamanteana sau care ar sta mai bine unor animale lipsite de orice urma de inteligenta decat speciei care se considera la capatul lantului trofic.

Exemplul numarul 1 care coroboreaza teoria mea, si anume aceea ca romanii sunt o specie aparte de om tampit de prost (exemplu petrecut chiar in dimineata acestei minunate zile, dar la fel de bine se intampla de cel putin 1000 de ori pe zi numai in urbea in care locuiesc):

intr-un maxi (aglomerat, bineinteles, ca altfel nu s-ar mai numi maxi), se mai urca trei cetateni. Desi este loc garla in spatele autovehicolului, o minte (creata) de femeie, se opreste in dreptul primului rand de scaune, urmata de inca o minte (tot creata, si tot mintea, nu femeia), iar al treilea personaj (care chiar nu are nici o relevanta ca era barbat – aici nu e vorba de sex, ci de prostia care se intinde fara discriminari asupra romanilor, in general) nu are altceva de facut decat sa se propteasca in usa, din moment ce cele 2 capre urcate mai devreme, impreuna cu o a treia care isi ocupase deja locul in spatele soferului ca, vorba aia, de cand nu s-a mai vazut (de ieri) cu prietenele ei, trebuie neaparat sa ramana langa ele si sa converseze. In tot timpul acesta, tineti minte ca in spate (acolo unde ma aflam eu) nu eram decat 3 persoane, tot in picioare, dar numai ca aveam loc sa ne trimitem unul altuia avioane din hartie sau sa punem, eventual, o masa de ping-pong si sa ii dam vreo doua seturi ca sa ne incalzim inainte de munca.

De ce au procedat cele 2-3 personaje asa? Simplu: pentru ca nimeni nu sta sa se gandeasca 2 secunde ca daca mai inainteaza un pas, are mai mult loc, sta mai lejer, iar jumatate din populatia orasului (care se chinuie sa se urce in acelasi maxi si care nu mai are loc sa respire langa sofer) i-ar fi profund recunoscatoare daca le-ar lasa loc sa respire macar cu un plaman. Nici nu va mai zic ca soferul ar constata cu uimire ca nu e nevoie sa dea coate la 3 pasageri numai ca sa aprinda semnalizarea sau ca de scaunul lui nu se mai agata cu disperare vreo batranica draguta, care in timp ce il injura si ii aminteste ca nu cara saci cu cartofi il molesteaza cu bastonul si cu poseta.

Exemplul numarul 2 – care, trebuie sa recunosc, are o destul de mare legatura cu primul:

pe strada (oricare, ca stiti bine ca lucrurile astea se petrec oriunde), pe un trotuar, la un moment-dat, se executa anumite lucrari (ce vreti voi: renovarea unei cladiri, vreun transeu in pregatirea statului pentru Revolutia industriala si economica ce urmeaza cat de curand…adica ori mileniul viitor ori candva intre doua sarbatori – Pastele Cailor si Sfantul Asteapta n.a.). Daca se vor intalni doua sau, Doamne fereste, mai multe persoane, unde credeti ca se vor opri ca sa converseze si sa isi povesteasca viata de cand au iesit din ou (ca nu pot crede ca sunt mamifere oricat ati incerca sa ma convingeti) si pana au ajuns sa blocheze traficul pe cele mai late trotuare si, cu putina ambitie, poate chiar si pe autostrazi? Hai, ghiceste cineva? Sau trebuie sa va desenez? Bineinteles ca se vor opri EXACT unde este locul mai stramt! Nu de alta, dar una este sa vorbesti cu cineva si cu totul alta sa vezi cum oamenii sar in fata masinilor, se arunca peste garduri si se fac una cu pamantul, ori cauta guri de canal ca rute ocolitoare pentru a ii evita pe cei 2 sau mai multi idioti care s-au oprit in mijlocul (nu ca ar exista alta cale libera in punctul respectiv decat mijlocul) strazii sa isi impartaseasca viata de-a fir a par desi nu s-au mai vazut de maxim doua zile.

Si credeti ca asta e tot? Va rog, uitati-va la viata voastra de zi cu zi si numarati cam cu cati oameni de genul asta aveti contact in fiecare zi? O firma de telefonie mobila cu reguli ce par a fi mai mult glume dar care sunt intarite prin formula “politica firmei” de fiecare data cand va vine sa radeti; o alta firma, nu stiu, sa zicem provider de internet care ridica din umeri si o scalda timp de 5 luni pana nu te apuci sa dai spagi in stanga si in dreapta si sa le rezolvi toate inconvenientele, in timp ce ei nici nu realizeaza ca existi; prosti, idioti, cretini si tampiti (ori toate intr-un singur mare conglomerat), astia sunt romanii, firmele lor de rahat si regulile lor stupide, oameni fara creier si prea putina vointa de a deveni demni de specia pe care (fara nici o scuza) o reprezinta.

As vrea sa cred ca cei pe care i-am descris sau enumerat mai sus nu ajung sa imi citeasca blogul (ar fi o mare performanta negativa, daca imi permiteti exprimarea), dar daca totusi, vreunul dintre voi s-a ratacit pe aici, sper sa fie si ultima oara cand va aventurati in locuri din astea unde mintea voastra vede prea multe si pricepe prea putine, dar daca aveti de gand sa va mai „luminati”...puteti incerca si...terapia asta soc.

Pentru ceilalti, va rog sa luati aminte la situatiile pe care le-am intalnit si sa imi spuneti ca nu vi s-a intamplat MACAR o data asa ceva, iar daca da, pun pariu ca ati simtit ceva asemanator cu mine si exprimat prin urmatoarea fraza: „da-v-ati foc si arunca-v-ati de la etajul 99 in timp ce va spanzurati de calorifer dobitoci retarzi cu cine v-a facut prosti pe fata pamantului ca sa incurcati oamenii”...ma rog...ceva asemanator...nu am pretentia ca toata lumea e asa psihopata ca mine, dar ar fi amuzant sa fie toti, nu?

In aceasta nota (discordanta), o sa imi doresc de Craciun ca de la anul, prostia sa doara. Sa vedeti atunci ce o sa urle sirenele de la ambulante de Revelion si cum nu vor mai face fata spitalele pline de „traumatisme” din astea!

People! Smarten up!!!

My Christmas tree or "stay away from the stupid section"

Moto: I went to a bookstore and asked the saleswoman, "Where's the self-help section? " She said if she told me, it would defeat the purpose. - George Carlin

“- Bradul asta e de vanzare?
- Nu.
- Perfect! Il iau!”

Desi lucrurile nu au mers chiar asa, haideti sa vedeti ca prostia se plateste...chiar si in Romanica.

Ati observat ceva ciudat la orasul vostru in ultima vreme? Eu stiu?...Poate niste becuri in plus pe strada (si nu ma refer la stalpii de iluminat public)...? Hai ca stiti cu totii, nu va mai prefaceti! Vine Craciunul si pregatirile, atat publice cat si individuale, incep sa intre in ceea ce numim cotidian. Incepand de la stabilirea programului de SarbaUtori si terminand cu ghirlandele si tinuta pentru ReBelion.

Ei bine, ca tot romanul, m-am gandit sa incep si eu din timp ca sa nu ma trezesc in noaptea de Ajun ca nu am in ce sa agat un glob. Si, atunci, intr-un moment de inspiratie divina, am decis ca este o oferta foarte tentanta de brazi artificiali (nu sariti cu gura ca nu sunt la fel ca aia naturali ca stiti prea bine ca in lume se taie destui copaci si fara sa fie vorba de vreo sarbatoare, mai rau o sa fie cand o sa stati cu butelia de oxigen dupa voi si o sa va rugati sa mai vedeti zapada) la unul din Supermarketurile (sa-i spun numele, sa nu i-l spun…ma mai gandesc) din oras.

Ajuns la locul faptei, incerc sa ma orientez in spatiu: o groaza de preturi, o groaza de oferte, trei brazi expusi (trei, Doamne, si toti trei). “Noroc” de un angajat care aranja ceva in raft vreo 2 pasi langa mine. Asa ca ma decid sa cer ajutor “profesionist” si o rog sa traga liniile ce unesc bradul de pretul corect (nu ala cu Florian Nistor – parca asa il chema, nu?). Dupa vreo 15 minute in care si angajata incerca sa se dumireasca pe a cata planeta de la Soare locuieste, imi declara ferm ca bradul expus la raft si pe care il vreau eu nu este la oferta si nici nu va fi la oferta, dar este intr-una din cutiile din apropiere.

Convins ca don’soara stie despre ce vorbeste, adica, vezi tu, nu dau astia ecusoane cu nume oricarui…terchea-berchea – imi imaginam chiar ca ii trimit prin tabere de pregatire cu regim cazon – ma hotarasc sa cumpar bradul respectiv, nu inainte de a mai insista de vreo doua ori cu intrebarea: sigur modelul asta se afla in cutia asta? Avand in vedere ca raspunsul a venit prompt si clar ca fara dubiu acel brad se afla in cutia din cosul meu de cumparaturi, m-am indreptat spre casa si am achitat suma, fericit ca am facut o achizitie in “deplina cunostinta de cauza”.

Dar…bineinteles ca trebuia sa fie un “dar”, altfel nu mai exista articolul asta, ajuns acasa…stupoare: bineinteles ca nu era modelul acela de brad pe care mi-l doream: nici prea inalt, nici prea scund, nici chel, dar nici pachetul “padure intr-un brad”. In schimb era alt model, mai pricajit si de-a dreptul nesuferit pe care am specificat ca nu mi-l doresc.

“Stimati cumparatori, se mai intampla sa vreti sa schimbati un produs. Nici o problema! La noi puteti face acest lucru pe baza bonului de casa…”

Pe baza acestui mesaj care imi suna in urechi in fiecare weekend in care ma duc sa imi fac cumparaturile in acel supermarket (nu ca nu as fi constient si de cateva din drepturile mele in calitate de consumator) am impachetat totul frumos si, cu bonul in buzunar, m-am indreptat, din nou, spre magazin.

Ajuns din nou, la locul faptei, o rog pe domnisoara de la biroul de informatii sa imi schimbe produsul cu cel pe care mi-l doresc. Intr-adevar nici o problema…so far. O cheama pe angajata responsabila de raionul de unde l-am achizitionat (aceeasi cu care discutasem si eu pentru a lua marea decizie) si o roaga sa se ocupe de problema mea.

Don’soara intelege problema si se duce sa imi aduca alt brad, la fel cu cel expus, de data asta. Numai ca…ghinion, Iliescu! Vine cu alta cutie, o desface...si, foarte nedumerita, descopera ca si acolo era alt model de brad (care era si el expus, dar care nu corespundea cu dorintele mele).

De data aceasta nu mai las totul la voia intamplarii si o insotesc la raft. Dupa o noua repriza de orientare in spatiu printre cutii, etichete, preturi si brazi expusi, don’soara imi spune foarte dezinvolta ca se pare ca acel brad nu mai este pe stoc si daca vreau, imi da banii inapoi.

No can do, missy! Daca vroiam bani, nu mai plecam de acasa, problema mea era ca vroiam brad. ACEL brad! Am rugat-o politicos sa imi dea un brad ca acela pe care il vad expus si pe care l-am platit deja. “Nu se poate, ala este de decor!”

I-am spus atunci foarte serios ca eu imi doresc acel model de brad pe care m-a asigurat ca se afla in cutie, iar daca nu este pe stoc, nu ma deranjeaza sa mi-l dea chiar pe cel impodobit si expus la raft.

“- Dar ce vreti acuma? Sa stau sa va dau jos globurile si sa vi-l impachetez?!”
“- Da!”, a venit raspunsul meu sec si ferm.
“- Nu se poate asa ceva! Va dam banii inapoi.”

“Ai vrea tu!” Mi-am spus in gand. Hotarat sa nu plec fara bradul pe care mi-l doream. Din nou, i-am explicat don’soarei ca daca nu plec cu acel model de brad, il voi lua pe cel care nu corespunde cu modelul expus si ma opresc direct la Oficiul pentru Protectia Consumatorului.

Crezand ca ma poate, totusi convinge, don’soara imi spune ca nu este ea de vina si ca eu vreau sa ii fac probleme. Bineinteles ca nu a tinut nici trucul asta si am rugat-o sa vorbesc cu unul din superiorii ei.

Destul de uimita, se lasa “convinsa” si o insotesc la biroul de informatii de unde isi suna superiorul…probabil. Dupa conversatia telefonica, imi spune ca nu e nimic de facut decat sa imi dea banii inapoi. Ca seful de raion nu este la birou si ca vine dupa-amiaza (a se nota ca era ora 1 jumatate – doua). “Gata! Am scapat!”, probabil ca asta a gandit in momentele alea personajul…

Dar nu a avut norocul asta! Am insistat ca vreau sa vorbesc personal cu un sef, din moment ce eu nu stiu exact pe cine a apelat ea, adica, din punctul meu de vedere poate a dat telefon la Informatii CFR.

Bineinteles ca aici a fost momentul de “rupere”. “Da’ cine vreti sa vina sa vorbeasca cu dumneavoastra? Presedintele?”

That’s it! No more mister nice guy!

“Don’soara, ati auzit de reclama falsa? Aveti pe raft un produs cu un pret, iar in cutie este altceva! Stiti ca pot si va voi da in judecata pentru asta? Nu ma luati pe mine peste picior si, ca sa va raspund la intrebare, da, sa vina presedintele sa vorbeasca cu mine daca e nevoie! Nu vi se pare normal ca cineva din conducere sa stea de vorba cu mine, clientul?” Am sarit peste faza cu OPC-ul pentru ca nesimtirea ei m-a facut sa imi pierd rabdarea.

Vazand ca m-am aprins asa tare, inrosita toata (ca sa fie la unison cu culoarea uniformei), don’soara bate in retragere. “Pai cum sa nu va zic asa daca ma luati asa tare?”

Neavand ce face, mai da un telefon si imi spune ca vine seful ei sa vorbeasca cu mine.

Nici prin gand nu mi-a trecut, in momentul cand am vazut ca se indreapta spre mine un tip in trening si geaca de blugi, stiti voi, uniforma de “baietas de carter”, ca voi sta de vorba cu seful de raion.

Fara prea multe vorbe sau timp irosit pe politeturi, merg din nou la raft insotit de omul asta. Bineinteles ca descopera nu numai ca acel brad nu exista in niciuna dintre cutii, dar ca pretul lui era pus si in dreptul altui brad expus (cel mai pricajit si pe care NU mi-l doream, dar pe care l-am gasit in cutia cumparata).

A incercat sa ma convinga ca acel brad este mostra, dar argumentul lui a fost rapid demontat cand i-am spus ca acest lucru trebuia mentionat explicit pe o placuta de genul “Produsul expus are titlu informativ”. Urmatoarea tentativa a fost sa imi ofere banii inapoi, dar bineinteles ca a esuat lamentabil fiind intarita de o noua amenintare cu OPC-ul si proces pentru reclama falsa.

Apreciind gravitatea situatiei si realizand ca este, totusi, o greseala din partea firmei, omul a comandat sec sa fie dat jos bradul expus, despodobit si impachetat, urmand ca diferenta de pret (dupa aprecierea mea fiind cel putin dublu pretul pe care l-am platit) sa fie suportata de angajatul care a pus etichetele gresit.

Acu, stau sa ma intreb daca nu cumva chiar don’soara era cea care a pus etichetele. Dar, pana la urma, asta e! Prostia doare!

Nu va mai spun socul don’soarei care era de fata, ca s-a ajuns la ceea ce se temea mai mult (vezi mai sus partea cu “Da’ ce vreti sa vi-l dau pe acela…”). Dar nu a avut ce face si mi-a impachetat frumos bradul pe care il voi impodobi imediat ce imi cumpar globuri, ghirlande si instalatie electrica.

Acu stau in dubiu: pe astea...de unde sa le cumpar?

eRDeeSh - Final Chapter?

Ah, intr-adevar: am uitat sa mentionez ca serialul meu, subiectul pentru care am creat chiar o sectiune separata, a ajuns la un bun sfarsit.

Daca nu v-ati dat deja seama, e vorba de povestea mea de dragoste cu nabadai cu nemaivazutul si nemaiauzitul…the one and only…THE eRDeeSH.

Yeah, folks, de vreo…hmm…luna sau aproape doua luni am si eu conexiune la Internet din confortul caminului meu, nemaifiind obligat sa apelez la tot felul de metode neortodoxe ca sa nu vada seful cand navighez cu nesimtire pe site-uri in interes pur personal.

Nici nu mai stiu exact cum s-a terminat. Stiu doar ca a mai fost nevoie de vreo doua intalniri cu nea…directorul de la RDS si inca niste portii de nervi si certuri pana cand, cu niste interventii (mai mult sau mai putin divine), intr-o buna zi de vineri, a venit echipa si a montat tot ce mai ramasese de montat, fiind in sfarsit si eu conectat la…matrice.

De atunci a picat de doua ori netul, din cauza unor setari sau niste resetari care trebuiau facute, dar in rest sunt destul de multumit. Si pun pariu ca si eRDeeSh-ul e multumit ca nu mai are de-a face cu de-al de mine.

Important e ca am net. That’s it! End of story…for now…

Boys and their toys

“Man, sa iti spun ce configuratie bazata mi-am tras: 4GB DDRAM2, procesor AMD Quad si placa video de 1GB GDRAM4…belea!!!”

Pentru multi poate parea ca un informatician pe care l-a luat gura pe dinainte si a inceput sa vorbeasca in limbaj de programare, pentru cei care au macar mici tangente cu calculatorul (PC-ul, “comp-ul” sau, una din cele mai hilare pe care am auzit-o: “calculetz-ul”) si cu ceea ce se afla sub “capota” acestor masini de calcul, toate datele astea inseamna viteza, performanta si, nu in ultimul rand, o CARUTA de bani.

Adica…sa o luam asa: in momentul in care esti dispus sa dai pe o placa video mai mult decat altii dau pe un sistem (mai mult decat rezonabil de performant), deja ai o mare problema. Nici nu vorbim de situatiile in care dai pe un sistem mai mult decat o garsoniera...deja intri in domeniul ajutorului psihiatric de specialitate.

Nu radeti! Situatia este pe cat de hilara, pe atat de reala! Acum vreo 4 ani am vazut o stire la televizor despre un tip care si-a vandut apartamentul cu 2 camere si si-a cumparat o garsoniera, intr-o zona mai modesta, iar cu diferenta, ghiciti ce a facut! Bineinteles, si-a tras un sistem ultimul racnet (care acum probabil ca este cu putin peste medie, la un pret de 100 de ori mai mic).

Dar totusi, oare ce ne impinge pe noi, pasionatii (atentie, nu maniacii) de calculatoare si tehnica? Sincer, e o intrebare la care si eu as vrea sa aflu un raspuns mult mai clar decat anumite supozitii.

Exista, intr-adevar, personaje (asa-numitii “gameri”) care investesc in puteri imense de procesare si calcul pentru a avea o senzatie cat mai apropiata de “realitate”. Apropo de asta, poate cineva ar trebui sa ii anunte ca s-a inventat o chestie de ultima ora…se cheama mediul incojurator si e pe cat de real posibil. Numai ca, trebuie sa recunoastem, de cate ori va avea maniacul sansa sa tina in mana o bazooka cu focoase nucleare si un exoschelet cu armura impenetrabila pe vreo planeta din al nouazecilea sistem solar dintr-o cu totul alta galaxie? Mda. Asa ziceam si eu: putin cam greu si sanse extraordinar de slabe, nu?

Sunt o groaza de utilizatori de PC-uri (Personal Computer, pentru cei carora PC le suna a “Partidul Conservator” si le e lene sa caute pe Google) care au in sistem niste configuratii demne de invidiat, cu multi GB de DDRAM si cu placi video extraordinar de performante, dar care se multumesc sa le foloseasca pentru task-uri de-a dreptul monotone: rulare diferite media (audio, video), creare si gestionare documente si, foarte rar, vreun joc de acum 5-6 ani care necesita nici pe sfert din toata puterea calculatorului.

Nu ma intelegeti gresit, nu ii condamn, dar nici nu ii invidiez. Cu ce ma ajuta sa am 8GB DDRAM2, daca nici macar nu stiu ce inseamna GB sau RAM? Cu absolut nimic! Si atunci de ce sa imi doresc asta?

Sunt sigur ca nici eu nu folosesc macar 50% din trasaturile placii mele de baza care este facuta in asa fel incat sa suporte foarte multe overclock-uri pe RAM si procesor dar pe care eu nu am catadicsit sa le testez vreodata, numai ca, spre deosebire de user-ul care foloseste serverul de la NASA pentru a juca Solitaire, eu sunt, totusi, capabil sa fac distinctia intre un sistem cu 512 MB DDRAM si unul cu 1GB DDRAM2.

Nu ca asta inseamna ca sunt mai destept, ci doar ca sunt...pasionat. Vorba aceea: fiecare cu pasarica lui, desi unii, trebuie sa recunoastem, au cate un stol.

Ma incanta sa vad ca un anumit joc recunoscut a fi cu “cerinte mari” in jargonul gamerilor, ruleaza pe sistemul meu cu toate detaliile posibile fara sa faca macar vreun frame sau cand rulez un joc in timp ce in background ruleaza alte 3-4 aplicatii fara sa simt vreun inconvenient.

Presupun ca la asta se reduce...si poate ar mai fi ceva: stiti cand vine un prieten pe la voi si incepeti sa discutati despre nu stiu ce noua achizitie are el...sa zicem o masina de spalat. Iar voi ii spuneti cu un aer un pic superior “ah, a mea are si....” si, eventual, va faceti autocritica (doar de ochii lumii, ca doar si asta inseamna ca buzunarul vostru e mai adanc decat al prietenului sau ca sunteti dispusi sa va asumati mai multe riscuri decat el) “dar am dat si mai mult cu…”.

Cred ca are si asta o legatura cu pasiunea aceasta si in egala masura are legatura cu faptul ca rareori, daca nu chiar niciodata, nu o sa vedeti o fata pasionata de ceea ce presupune hardware-ul unui calculator. De ce spun asta? Nu pentru ca as fi misogin, desi am fost acuzat de cateva ori, ci pentru ca este un fapt stiut ca baietii, barbatii au un spirit competitiv mult mai dezvoltat decat cel al sexului frumos.

Traducere: in timp ce doi barbati si-ar sparge capul doar ca sa demonstreze care are teasta mai tare, femeile ar chicoti pe langa ei si ar numi toata distractia asta "exces de testosteron".

Dar nu va faceti iluzii fetelor, cum ca ati fi superioare pentru ca asa cum femeile se mandresc cu sanii fermi si mari si fundul lipsit de celulita si cu forme apetisante (vorbesc despre mandria intre ele, nu ca ar recunoaste asa ceva de fata cu vreun mascul), asa ne mandrim si noi cu masini, calculatoare si…cam atat. Nu cred ca am nedreptatit pe nimeni aici. Rezultanta e una singura: barbat sau femeie, patruped (ocazional) sau biped (cu pretentii) cu totii suntem superficiali pana la urma. Si ne mandrim cu ceea ce posedam. Suntem vanitosi. Oricine nu recunoaste asta, ori e preot, ori e rupt de realitate, ori ambele.

Eu incerc sa pastrez echilibrul intre pasiunea mea si ratiunea care imi spune sa nu investesc mai mult decat o fac altii in lucruri mai folositoare. Desi, e un lucru foarte greu. Mai ales cand te ia valul si te cuprinde acea febra a upgrade-ului. Poate intr-o zi voi dispune de resursele financiare care sa imi faca acest upgrade mult mai accesibil si mai putin “dureros” la buzunar, adica sa fie cu nici un fel de sacrificiu, al meu sau al altcuiva.

Pana atunci, ramane sa gasesc echilibrul intre vechea ratiune si noua pasiune.

Le urez si celor cu mai multa pasiune si mai putina ratiune sa deschida ochii si sa vada ca nu in miile de GB ale hard disk-urilor sau in sutele de Watti ale surselor sta fericirea lor, ci alaturi de restul fiintelor care ii inconjoara.

Si, ca sa nu fiu chiar lupul moralist, uneori chiar si eu prefer sa stau in fata calculatorului decat sa port o conversatie, dar incerc sa mentin la minimum aceste intamplari si asa ar fi indicat si pentru restul…pasionatilor.

Pana vom avea cu toti acea tarie de caracter si detasare fata de noile aparitii si a fi in pas cu tehnologia, va zic doar atat: “Let’s game!” Dar aveti grija, ca iata la ce se poate ajunge:

eRDeeSh – The saga continues…

There are some times in life, when you don’t know wheather you should cry or laugh. Intamplarile din viata mondena pot conduce la astfel de situatii. Iar eu m-am regasit intr-una. Cum? Simplu: nu a trebuit decat sa imi doresc sa am Internet. De la cine? De la eRDeeSh. O firma care ar putea cu foarte mare usurinta sa castige premiul de „cea mai dezorganizata firma” care s-a putut infiinta in Romania vreodata. O firma plina de angajati total dezinteresati si lipsiti de initiativa, ba, uneori, de-a dreptul impertinenti si fara pic de inteligenta.

Nu spun ca toti angajatii sunt asa. Dar pot, fara urma de indoiala sa spun ca asa sunt majoritatea. Cel putin cei care stau bine mersi in birouri si nu au altceva de facut decat sa incurce oamenii fara vreo intentie de a-si repara greselile, nu tu atitudine proactiva sau decenta profesionala, ce sa mai? Fara pic de profesionalism!

De ce ma apuc iar sa dau cu oua in firma asta care merita mai mult decat umilele mele „laude”? Pentru ca, dupa ce am tras 3 luni de ei sa ma bage in seama (si in retea, daca se poate), dupa ce am alergat cu hartii in dinti de la Ana la Caiafa si inapoi (unul fiind eRDeeSh-ul, celalat AdminisTartorul), ba, mai mult, dupa ce am fost de acord cu mai mult decat era nevoie numai sa vad ca rezolv odata problema asta, sa vedeti cu ce trebuie sa ma confrunt si sa suport!

De saptamana trecuta am reusit sa depun si ultima hartie pe care nici un angajat eRDeeSh nu s-a obosit sa o duca adminisTartorului sa o semneze pentru ca dosarul sa fie complet, in conditiile in care eu am fost intermediarul care l-a convins pe cel din urma sa isi dea acordul. Acestea fiind spuse si facute, am sperat ca de luni, sa vad agitatie, miscare, orice care sa imi indice ca o echipa de teren se ocupa de instalarea internetului la mine in bloc, eventual, la mine in apartament.

No such luck! Eh, poate totusi echipele sunt ocupate. Poate vor incepe marti. Nu, n-au inceput nici marti. Poate va intrebati „de ce”, ca eu sigur am facut-o. Simplu: hartia completata, semnata si parafata, care mi-a adus dureri de cap instantanee, nu a fost data mai departe, catre cei care trebuiau sa o inregistreze si sa dea unda verde instalarii.

To make a long story short, oamenii de la firma asta din material de culoare maronie, au mai avut si tupeul sa arunce mata in alt departament si sa spuna ca trebuie mers acolo si facuta nu stiu ce modificare, ca sa apara ca exista acordul adminisTartorului si al locatarilor, adica tot ce trebuie pentru a putea (in sfarsit) incepe lucrarile de instalare.

Bineinteles, incoltiti, au facut ei ce mai era necesar, iar acum am ramas cu promisiunea ca intr-o saptamana ar trebui sa postez articolul final din aceasta sectiune a blogului, de la mine de acasa. Desi...cam simt nevoia sa imi spun singur: „don’t hold your breath!”

Parca si ultima oara tot intr-o saptamana trebuia sa se rezolve. Vedeti si voi ce bine a mers treaba aia. Asa ca acum poate intelegeti de ce sunt eu circumspect acum. Ma intreb cine nu ar fi. Dupa toate intamplarile povestite aici, chiar si cei care se gandeau sa faca aceeasi greseala probabil ca se mai gandesc o data inainte de semnarea contractului cu o asemenea firma de o neseriozitate si o nesimtire crasa.

Ramane de vazut daca totusi voi avea motive de bucurie si sa culeg, intr-un final apoteotic, roadele acestor eforturi (care nu au fost depuse solitar – thank God for that – nefiind singura persoana care a avut de tras si suferit din cauza acestei „minunate” firme), peste o saptamana sau nu.

Just...wish me luck! I will surely need it!

To be continued...

Din analele unei firme "out of this world"

Si cand credeam ca am vazut tot si am trait tot, ca sa nu mai vorbesc de auzit…uite ca exista chiar mai multa prostie in Romania decat as fi putut vreodata crede. Si, pana la urma, prostia este ceva natural, involuntar, care se mai intampla si la case mai mari, dar atata prostie si lipsa de logica cu greu mai poti intalni daca nu joci in filme cu prosti.

Asa cum la Caracal s-a rasturnat proverbiala caruta cu prosti, la CosmProste, s-a rasturnat caruta cu reguli care de care mai idioate, strambe si prost gandite, toate avand o singura motivatie, dovada irefutabila a logicii circulare: face parte din politica firmei.

Dar, sa incepem cu inceputul: majoritatea populatiei Romaniei, incepand de la tzancul de-abia scapat de fasa care foloseste mobilul pe post de suzeta si pana la ciobanul din varful muntelui care sperie ursul cu soneria de la telefon, beneficiaza de aceasta minune a tehnicii care faciliteaza comunicarea si chiar viata omului, si anume celularul, molecularul, telefonul mobil.

Bineinteles ca in spatele acestei tehnologii se afla, neaparat, cate o firma, un provider de servicii de telecomunicatii care asigura buna desfasurare a convorbirilor si o acoperire cat mai mare a semnalului.

Pana aici, cred ca s-a inteles. Pana si angajatii CosmProste-ului sunt capabili sa inteleaga asa ceva. Si cred ca nici nu simt nevoie sa puna lucrurile pe care le-am insirat eu acum pe seama politicii firmei lor. Mai interesant, insa, este ceea ce urmeaza.

Fiind un utilizator vechi si invatat sa folosesc din plin minutele acordate de abonament sau cartela (uneori chiar si minutele neacordate, daca ma intelegeti), am apreciat pe deplin oferta curenta a acestui operator de telefonie mobila care incepe sa se afirme din ce in ce mai mult pe piata romaneasca.

Asa ca am facut tot posibilul sa profit si eu de un abonament in conditiile pe care le-am studiat cu ceva timp inainte de a lua aceasta hotarare. Prima surpriza…neplacuta: desi sunt deja utilizator si, chiar mai mult decat atat, am un abonament de vreo 7 luni la aceasta firma de batuti in cap si aruncati pe geamul trenului in timp ce sta in gara si desi orice alt furnizor de servicii de acest tip s-ar multumi in acest caz sa imi ceara un act de identitate valid pentru deschiderea unui nou abonament (eventual plus o garantie), ghiciti ce acte mi s-au cerut cand m-am interesat la CosmoSte?

Ei, daca nu v-ati inchipuit deja, mi s-au cerut fix toate actele ca si la inceput: act de identitate, ultima factura de la utilitati de la adresa de domiciliu si actul de spatiu.

WHY?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!?!

Zau, daca se gaseste cineva cu doua creiere in plus, sa imi explice si mie care e logica? Adresa mea din buletin nu s-a modificat de ultima oara cand am incheiat abonamentul, deci, de ce ar trebui sa mai apar cu un dosar complet in baza lor de date? M-am gandit ca poate au nevoie de hartie. Daca nu, oricum, cu aceasta “politica a firmei” ar putea, totusi, fi confundat cu un centru de reciclare a hartiei la cata hartogaraie trebuie sa se afle in depozitele acestei minuni grecesti pe plaiurile mioritice.

Anywho, asta ar fi cam cea mai mica grija a mea, din moment ce am semnat deja contractul, inseamna ca am reusit sa fac rost de toate hartiile si sa imi pun, cuminte, la punct un nou dosar pentru a beneficia de o oferta, zic eu, foarte buna. Mai nasol ca povestea mea nu se opreste aici.

Oh, no! Trebuia sa mai fie ceva! Nu ar fi meritat un articol pe blogul meu numai pentru atat. So…ce puteau sa mai scorneasca? Sa vedem…

V-ati confruntat vreodata cu situatia sa vreti sa primiti factura in alt loc decat la adresa de domiciliu? Daca da, ce a fost nevoie?

Cel mai probabil sa dati un telefon la Serviciul Clienti sau sa mentionati acest fapt in momentul in care v-ati incheiat contractul. Motivele pentru aceasta schimbare de adresa pot fi foarte simple si variate: sunteti student, locuiti in gazda, camin, chirie; nu vreti sa afle parintii (daca sunteti inca in liceu, poate fi chiar recomandat sa nu afle ca tocmai v-ati facut al 5-lea abonament si ca de el beneficiaza prietenul prietenului tau, ca sa nu mentionam ca este deschis pe numele unuia din parinti); pentru ca (asa cum spunea un prieten de-al meu) un amic foarte binevoitor din Irak, Madagascar sau Australia, s-a oferit, foarte generos, sa va achite factura, etc., etc. Oricare ar fi motivul, intr-un fel sau altul, e o treaba simpla! Ce sa mai? Joaca de copil pentru cineva cu putina experienta in ceea ce inseamna Serviciul Clienti si datele care ti se cer pentru a putea face modificari ale abonamentului.

Joaca de copil…daca nu e vorba de CosmoSte. De ce oare? Pentru ca pentru a efectua o asemenea operatiune “de anvergura” (in primele 6 luni de abonament – va explic eu mai incolo cum e si cu trebusoara asta), trebuie sa aduci act doveditor ca locuiesti la noua adresa de facturare!!!

Wait a minute! Ce intereseaza pe CrosmoSte chestia asta? Deci nu e vorba de o schimbare de domiciliu, nu este vorba ca parintii s-au hotarat, in sfarsit, sa vanda taraboanta de apartament cu 2 camere, semi-decomandat si fara imbunatatiri, ca sa se mute, tot in sfarsit, in acea vila cu 3 etaje de pe Primaverii pe care o tineau drept casa de vacanta, ci pur si simplu pentru ca vrei sa iti vina factuara la alta adresa…pana la urma chiar si la o adresa fictiva! What the fuck do they care?

Poate stau ilegal! Poate nu am contract de inchiriere! Poate ma prostituez cu procurori si ei imi platesc o camera de hotel permanenta unde locuiesc, de voie, de nevoie! CosmProSte nu este statul roman ca sa ma verifice pe mine ce misculatii invart si pe unde. Atata timp cat am o adresa de domiciliu care corespunde cu un act de proprietate sau inchiriere…sanatate maxima si trai in rate! Restul e treaba mea!

Bineinteles ca am facut o reclamatie (corectat in secunda doi de operator “sesizare”, revenit in secunda urmatoare si corectat operator “o sesizare si o plangere”) in legatura cu sistemul lor viciat, ilogic si de-a dreptul cretin pana la absurd de stupid sau, preferata mea, tampit de prost.
Bineinteles ca explicatia oferita pe loc, fara prea multe ocolisuri sau momente de gandire, a fost…”este politica firmei”.

Cam asta puteti sa va asteptati daca intampinati probleme la aceasta firma cu oferte aproape incredibile si cu reguli indubitabil de incredibil de stupide. Nu cred ca am primit vreodata o explicatie pertinenta, logica, la vreuna din “sesizarile” mele vis-à-vis de regulile astea parca scoase dintr-un ospiciu de alienati mintali. Cu atat mai putin nu am primit vreodata o rezolvare la problemele pe care le-am pus in discutie.

Sigur, daca e vorba ca vreau sa aflu ceva banal…sa zicem…numarul meu de telefon, ma pot ajuta, nici o problema. Pentru aproape orice alta cerere ma lovesc de prostia crasa tradusa in reguli ce sfideaza nu numai logica, ci chiar bunul-simt sau acea logica elementara de tip “mintea cocosului” (de unde deduc eu ca aceasta firma este condusa de o gaina sau de cineva care a servit in fiecare zi, in timpul pubertatii, cate o portie de cap de gaina zapacita).

Cireasa de pe tort, este, bineinteles, la final: daca ai deja 6 luni in retea si vrei sa faci aceasta modificare de adresa de facturare, nu este nevoie decat de un simplu telefon la Serviciul Clienti, urmat de confirmarea catorva date personale. Adica asa cum ar fi absolut normal sa se intample lucrurile chiar de la inceput. Aproape ca nici nu mi-a venit sa cred cand am auzit chestia asta de la operator. Deci, pentru cei care inca nu au inteles cum sta treaba (si care nu sunt inca angajati ai CosmProste-ului), treaba sta asa: in primele 6 luni nu au incredere in tine, dar dupa 6 luni inseamna ca esti om de cuvant...sau ceva de genul...dracu stie!

Chestiile de genul asta te fac sa iti doresti sa te tavalesti prin catran, sa iti pui pene si sa alergi in cucu' gol prin Targul Cucu strigand "jos Constitutia, hai prostitutia!"...mai am putin pana acolo...foarte putin...

Acum astept un semn de la ei…cica in 30 de zile tre' sa solutioneze aceasta cerere/sesizare/plangere/reclamatie…In primul rand as fi surprins sa mai aud de la ei ceva, in al doilea rand, daca ma contacteaza vreun superior (asa cum am specificat, din moment ce furnicile astea fara creier sau vointa proprie nu imi satisfac nici cea mai mica urma de curiozitate pe care as avea-o in ceea ce priveste logica regulilor companiei), mira-m-as daca nu voi primi, mai devreme sau mai tarziu, o replica de genul “face parte din politica firmei”. As fi de acord cu aceasta replica…daca firma ar fi de pe Marte…de pe Luna…sau, oricum, de undeva care sa ii justifice si numele, cum ar fi…Cosmos-ul.

De parca politica firmei poate justifica de ce exista foamete in tarile din lumea a treia, de ce Bin Laden nu a fost gasit pana acum sau de ce este Basexu presedintele minunantei si fascinatei Romanii.

In final, un exemplu de logica circulara inspirata de aceasta intamplare de-a dreptul lipsita de orice urma de inteligenta si logica:
- “De ce este aceasta politica firmei?”
- “Pentru ca aceasta este politica firmei…”


PS: as vrea sa precizez ca apreciez firma in ceea ce priveste ofertele ei, dar nu apreciez deloc si chiar condamn regulile acestea care sunt de prisos si imi jignesc inteligenta.

A fost odata...

Un adminisTARTOR. La un bloc. Blocul meu. Blocul unde nu este internet. De la RDS. Stiti voi…eRDeeSh… Si acest adminisTartor s-a decis ca nici nu va fi net. In blocul meu. Unde nu este internet. De la RDS. De ce?

Pentru un motiv foarte bun, logic si pertinent: RDS trebuie sa plateasca o chirie lunara. Modica. Dupa cum spune chiar adminisTartorul. Va intrebati poate (daca aveti macar 2 clase mai mult decat trenul), chirie pentru ce? Ca, vorba aia…curent nu consuma, materialele sunt ale lor…ma rog, toate bune si frumoase. Pai, poate o sa vi se para o nebunie, dar aceasta chirie este pentru peretele pe care vor misuna cablurile. Deci, vi se pare doar ca este o nebunie. Pentru ca nu este. Repet: NU este, doar vi se pare!

Mai nebun a fost cel care a dat si o lege prin care reglementeaza dreptul adminisTartorului de a cere aceasta taxa, chirie, dijma, renta…stiti voi…ca la tara la el, acolo.

Intrebarea mea e alta acum: banii proveniti din aceasta taxa, merg la fondul blocului? HA HA HA!!! Sa fim seriosi! Suma este numai buna de luat vreo doua PET-uri si de servit reci cu garnitura de friptura (de sobolan, daca as fi eu bucatarul lui). Asa ca…nea’ Caisa AdminisTartor o sa bage banutii la cingatoare in timp ce noi o sa fim preocupati sa aprindem lumanari pe la Mitropolie ca a dat Domnul sa avem net. De la RDS.

Si cand ma gandesc ca in tot timpul asta eu dadeam cu tot ce aveam in RDS. Care, pana la urma, au partea lor de vina. In primul rand chiar ar fi intarziat vreo luna-doua, cu tot cu acordul adminisTartorului si fara alte probleme, iar in al doilea rand, aceasta MEGA firma chiar nu isi permite sa ii dea lu’ Nea Caisa bani de o bere daca vad ca nu au cu cine se intelege? Adica, com’ on! Ei scot din blocul meu cam 900-1000 de lei pe luna si nu se pot lipsi de niste maruntis? How cheap is that??

Anywho! Saptamana asta voi cunoaste si finalul a ceea ce pot numi de acum “saga”. Nu de alta, dar deja s-a intins pe vreo 3 luni…cam cat ar fi trebuit sa am eu gratuit prin oferta de la eRDeeSh…imagine that. Nu-i vorba, ca altii au asteptat 5 luni (ati citit bine: CINCI luni!) ca sa le bata la usa echipa de instalare de la acest minunat provider, dar toata povestea asta nu a facut altceva decat sa imi confirme ca la capitolul Servicii, Romania a fost si va fi “leader” in a asigura cea mai proasta calitate posibila!!!

Daca asta ar fi singura problema a tarisoarei asteia…am duce-o bine. Din pacate, mai are si politicieni care stiu sa agraveze toate celelalte probleme cu care ne confruntam. Nu conteaza culoare politica sau convingeri ori apartenenta la grupuri de interes, conteaza doar ca nu fac nimic bun pentru noi si trag numai pentru ei. Si cam atat.

Oricum, nu uitati ca in Romanica, principiul de functionare este cel mentionat de Danny DeVito in Twins:

Money talks and bullshit walks!

.

Viitorul e in fata, ROMANiA e in ceata

Era o pilda care zicea ca pe vremuri, un boier, dorind sa isi gaseasca un logofat istet care sa il ajute (a se citi “inlocui”) la treburile gospodaresti si nu numai, a urzit un test atat de istet incat multi oameni s-au perindat peste pragul lui fara sorti de izbanda. Testul? Nimic mai simplu! Boierul le dadea pretendentilor cate o coala de hartie, pana de scris si calimara, dupa care le spunea: “Scrie, logofete! Scrie!”

Rezolvarea nu o sa v-o dau. Si daca nu o ghiciti, inseamna ca nu sunteti buni de logofeti. Bine ca nu mai exista acest “job” (ca tot ma streseaza toti cu expresia asta, dar ce sa-i faci? E prea mare lenea sa mai spui “loc de munca” sau “post”, ma intreb daca vreodata romanii isi vor face un pustiu de bine si o sa decida ca le e prea lene sa respire) ca altfel ati fi someri. Asta cu exceptia cazului in care sunteti oricum someri. Iar atunci poate cu ocazia asta va dati seama si de ce.

Ca sa nu ma las prada aceleiasi leni si letargii generale ce impinge spre prescurtarea limbajului scris pana la a deveni cretin de stupid (daca imi permiteti expresia, iar daca nu, n-aveti decat sa muriti de ciuda ca eu n-o schimb!) si la niste diminutive/abrevieri ce imi zgarie de-a dreptul timpanele si ma fac sa imi doresc sa ma fi nascut cu degetele in urechi numai sa nu mai fiu martor la schingiuirea saracei limbi romane, m-am decis sa scriu despre acest nou fenomen ce a cuprins tarisoara noastra blagoslovita cu niste conducatori atat de "luminati" ca si intunericul se simte mai alb.

O sa va dau chiar cateva exemple cu care m-am intalnit in viata de zi cu zi. Mai intai, ce mi-a fost dat sa aud: in loc de “gradinita” (la care am fost si eu), am aflat cu stupoare ca noii puradei (adica aia care nu stiu de chestiile alea cu coperti si multe foi, dar iti dau la orice ora lectii despre Playstation 3 si cum sa instalezi windowsul fara tastatura) se duc acum la mandra “gradi”. Vreau sa stiu si eu cat de dobitoc si cat de stupid poate sa sune “gradi”??? Ma intreb oare la ce grad de delir mintal ar fi trebuit sa ajung ca sa scornesc o asemenea ineptie care i-ar face pe cei care au infiintat Academia Romana sa se invarta in mormant cu turatii demne de Formula 1?

Anywho, trecem la urmatorul/urmatoarele exemple, de data asta determinat/e de o crunta lene ce ii doboara pe multi cand au de scris mai mult de 3 litere pentru a forma un cuvant. Aceasta manifestare acuta apare in special pe Yahoo Messenger. Stiti despre ce e vorba. Il folositi. De fiecare data cand nu aveti ceva mai bun de facut sau, mai rau, chiar si atunci. Dar ma lungesc prea mult.

Cateva exemple antologice, cu porniri din legendarul MIrc (sau Murc, cum imi place mie sa ii zic): “cf?”, poate aveti nevoie sa va traduc: “ce faci” sau chiar “ce faceti?”; de fapt, cred ca am exagerat cand am spus ca lenea atinge orice cuvant mai lung de 3 litere, pentru cei mai multi, pana si cele de 2 litere sunt prea lungi si atunci ajung sa prescurteze chiar si prepozitiile astfel incat, in loc de “pe, de, cu" sau expresii ca "ok", te trezesti cu “p, d, q, k” de parca acum inveti alfabetul sau parca ai scrie in alta limba. Nu va trece mult pana voi ajunge sa citesc vreo replica pe messenger de genul “cmfs?nnmmvdm!”, adica “ce mai faci, smechere? Nu ne-am mai vazut de mult!”.

Iar despre semne de punctuatie nici nu prea mai poate fi vorba. De multe ori este nevoie de o revizuire atenta a frazei sau a propozitiei pentru a realiza exact sensul sau ordinea sau chiar limba in care a fost scrisa daca s-a intamplat sa mai lipseasca si litere, si spatii, si, de ce nu, chiar logica exprimarii respective.

Nu radeti! Se poate intampla! Din cate observ eu la (de)generatiile ce ne “calca pe urme” (mult prea impropriu spus) logica este ceva optional. La fel ca si etica. Si morala. And that little thing…how was it called? Ah, yes: speech! (alias chestia care ne deosebeste de animale, ma rog, una dintre ele).

Nu se mai poarta „Andrei!“ „Gigel!“ sau orice alt nume pentru a striga persoana respectiva, ci se ajunge la „Ba!”, „Pst!“ (parca asta era pentru pisici sau se aseamana cel putin), „Asta!“ si alte apelative care te fac sa crezi ca respectivul vrea sa il ia la bataie pe celalalt, nicidecum sa il salute sau sa ii atraga atentia.

God damned kids! Cum spunea un personaj dintr-un film sau desen animat, ca am uitat. Da, copiii astia care nu numai ca au crescut cu televizorul si PSP-ul la discretie, dar au uitat de ceea ce inseamna o carte si cultura lor generala.

Nu zic, se spune ca fac parte din „generatia MTV“ adica am crescut uitandu-ma la emisiuni cu si despre muzica, dar asta nu inseamna ca nu am avut permis la biblioteca si ca nu l-am folosit saptamanal pana prin clasa a 10-a. Spuneti-i voi tzancului de clasa a 2-a sa citeasca o carte de 50 de pagini! Daca nu o sa reactioneze ca si cum ar trebui sa citeasca Encarta, e pe drumul cel bun. Cel mai probabil o sa auziti usa (respectiv geamul) inchizandu-se in urma lui, inainte sa apucati sa mentionati titlul, autorul sau numarul de pagini al respectivei lecturi.

Partea proasta cu televizorul, jocurile pe calculator si internetul este ca le omoara imaginatia si le distruge orice sansa de a prelua anumite informatii de cultura generala si bune moravuri. E si normal! Cand in ziua de azi la intrebarea „Ce stii despre sex?“ adresata unui copil de clasa a 3-a, raspunsul aproape garantat va fi „Ce vrei sa-ti explic?“. Nu zic ca e rau sa aiba o cultura si o identitate sexuala bine definite. Dar nici sa isi doreasca prea mult, prea devreme. Iar asta e valabil si pentru multe alte lucruri pe care bobocii le afla inaintea ratei, ca sa zic asa.

Oricum latru degeaba acum. Acest proces de degradare a limbii si a gesturilor de politete este pe o linie descendenta abrupta si de neoprit, iar cei care folosesc prescurtarile, abrevierile si diminutivele acelea absolut cretine nu se vor opri din a trunchia in modul cel mai urat cuvintele pentru a fi mai rapizi (apropo, va sugerez sa incercati tehnica digitatiei, poate va ajuta) sau pur si simplu pentru ca efortul depus pentru a scrie si acele 1-2 litere in plus le-ar epuiza pur si simplu degetelele firave si ar trebui sa mearga in vreun sanatoriu sa se trateze.

Lasati-o in spume, cum spunea un bun prieten de-al meu! Chiar in halul asta am ajuns? Sa nu mai fim in stare nici sa scriem cum trebuie? Inteleg ca limba pe care o vorbim nu este cea academica (iar in unele cazuri, frizeaza absurdul), dar macar in scris sa facem un efort sa nu aratam ce rasa de lenesi si nevolnici suntem si sa ii lasam pe cei care s-au muncit sa o rectifice si sa o puna la punct sa se odihneasca pe unde i-a lasat Dumnezeu.

Iar despre cei care considera ca un astfel de discurs este inutil sau inadecvat, ii rog sa ia aminte la numarul de prescurtari si abrevieri facute in acest text si la orice conversatie existenta pe Messenger desfasurata poate in paralel cu lectura articolului meu. Poate asa o sa sesizati vreo diferenta. Daca nu, e grav! Vorba aia: daca iti dai seama ca esti prost, esti pe cale de a te destepta, daca nu...se aplica cea cu „prostul pana nu-i fudul, parca nu e prost destul“.

Nu fiti fuduli! – Parerea mea!

Din nou despre eRDeeSh si despre tara in care putrezim

Moto: “Romania noastra e-o gura de Rai!
Miroase-a urina si pute-a mucegai
Orisiunde stai, oriunde te duci,
Calci in shit, in flegme si muci”... - Casa Loco

Permiteti-mi sa va prezint in figura alaturata, sistemul de management eRDeeSh patentat de guvernanti si rasutilizat atat de administratia Bush, cat si de cea a omologului mai putin inzestrat de natura, marinerul etern, tovarasul "mai traiti? Bine!"...Baselu'.

Se pare ca nu am reusit sa imi exprim toate nemultumirile la adresa maretei firme furnizoare de servicii de telecomunicatii si internet atat de mult iubita si pretuita de catre toti abonatii ce inca asteapta sa ii sune echipa de teren cu minunata veste ca urmeaza sa ii conecteze, in sfarsit, la miraculosul net prin fibra optica sau ca le instaleaza telefonul mult-asteptat.

Treaba asta cu asteptarea imi cam aduce aminte de o prima reclama de la Zapp FixTel, cu doamna care il anunta pe sotul Ionel, ce o priveste din poza inramata pe perete, ca i-au venit oamenii cu telefonul. Sper si chiar ma rog sa nu ajung in situatia aceea. Mai ales ca pe mine nu are cine sa ma anunte. Deocamdata.

Surse neoficiale imi spun ca aceasta MARE firma se confrunta cu MICI probleme organizatorice si administrative. Si anume, este un mare haos in tot ceea ce este legat de relatiile intre angajati, diversele nivele de putere, conducere, si, chiar in ultimul rand, clienti.

Nu sunt nici primul, nici ultimul care “beneficiaza” de un contract fara valoare pana la ora aceasta, nu sunt nici unicul care este lasat sa astepte in nesimtire pana ajunge sa se bucure de ceea ce este, de fapt, normal sa aiba. Un lucru este sigur, insa: nu va bucurati ca pe brosura scrie “instalare in 5 zile”. It’s just a big load of crap. Nu stiu daca a avut cineva surpriza sa constate ca in 5 zile de la semnarea contractului, a reusit sa navigheze pe internet.

Prostia mai mare este ca aceasta situatie este pe cat de ingrata, pe atat de tolerata. Chiar si de mine. Va intrebati de ce? Oferta este, intr-adevar, foarte buna. Foarte competitiva. Intr-o anumita masura, ma asteptam la unele intarzieri (asa cum v-am spus, nu sunt primul care are de asteptat, iar vestile “bune” circula repede, deci am avut semnale de la cei trecuti prin asa ceva). Ceea ce ma surprinde insa, este ca aceste personaje dau dovada de un mare dezinteres in ceea ce priveste clientul. Odata semnat contractul esti abonat la un serviciu de care vor beneficia, cel mai probabil, nepotii tai, daca sunt destul de longevivi, iar serviciul clienti este acolo doar pentru a nu vorbi singur. Asta ar da rau. Vorba aia: “even in the sourcerers’ world, speaking to yourself is not a good sign”. Probabil ca atunci s-ar sesiza cineva.

O ultima resursa neutilizata ar fi Protectia Consumatorului. Intr-un final, acolo o sa ajung. Dar, din nou, ma intreb: oare as fi primul? Iar daca nu, atunci ce s-a intamplat cu celelalte sesizari? S-au pierdut ca magarul in ceata odata cu Mos Craciun, Alba ca Zapada si cei 7 limbrici sau cu ciorapul lipsa? Sau cineva de la aceasta firma reuseste cumva sa ii “convinga” pe cei de la OPC sa nu dea curs acestor sesizari? Chiar sunt curios. Si, voi afla, intr-un fel sau altul, what becomes of these complaints everybody has.

As fi cu adevarat surprins daca as afla ca sunt primul naiv care apeleaza la Protectia Consumatorului pentru aceasta mare pacaleala cu numele de eRDeeSh. Ar fi si mai mare surprinderea mea sa vad ca, in urma reclamatiei, ceva chiar se va schimba in modul lor de operare sau ca vor fi sanctionati si penalizati ca atare.

Ce le da dreptul sa se comporte ca si cum noi, platitorii de abonament, suntem cei carora li se face o onoare sa beneficieze de ofertele si serviciile lor? Simplu: banii! Faptul ca este o firma puternica, cu fonduri generoase si, probabil, cu relatii in anumite locuri strategice (vorba aia, doar traim in Romanica) si faptul ca asemenea lucruri sunt tolerate, ba chiar incurajate atat de mediul de afaceri din tara noastra, cat si de clasa politica de la care putem oricand invata cum sa ni se falfaie de ceea ce cred “mojicii”, furnicile alea lucratoare care duc, de fapt, in spate, toata economia.

Suntem prea mici sa ne punem impotriva sistemului. S-a ajuns in asa hal incat unii renunta la lupta doar cand se gandesc ca se vor lovi de si mai multe probleme si cand analizeaza cat de nedreapta este “dreptatea” in Romania si cat de putine obtii apeland la sistem.

Sistemul este conceput in asa fel incat, in loc sa deschida usi pentru cei mici, sa ascunda in spatele lor pe cei mari. Ai bani? You’re in! Nu? Ne pare rau, incercati la ghiseul alaturat.

Increderea in justitie este egala cu zero, la fel si in clasa politica. Asta daca nu faci cumva parte din vreun partid care ti-a aplicat deja cel putin 3 spalari de creier si una de stomac intr-un interval scurt, procedura standard ca sa ajungi sa crezi ca politica este solutia vreunei probleme actuale si tot mai arzatoare a populatiei din aceasta sarmana tara ce se vrea democrata.

Cum sa nu prevaleze interesele celui puternic asupra celor ale “prostimii” cand acest lucru este promovat de insusi presedintele tarii, alaturi de cohorta de politicieni mai mult sau mai putin corupti, dar cu totii aflati sub influenta intereselor lor meschine?

O gluma spunea: "de ce este furtul ilegal in Romania? – Pentru ca este monopol de stat."


In cazul de fata, ce-i drept, nu statul ma fura. Si nici nu ma plang ca cineva mi-a bagat mana in portofel. Desi, pentru eRDeeSh, sunt pregatit sa fac o exceptie si sa ii las sa mi-o bage chiar putin mai departe, sa simta si ei din ce sunt facute campaniile si ofertele lor…

Dar ideea este ca ceea ce face aceasta firma nu este deloc nou. Lipsa de respect fata de consumator si de banii acestuia este crunta si este aproape invizibila pentru cei care au lucruri mult mai importante de discutat, cum ar fi: marirea salariilor parlamentarilor, marirea pensiilor parlamentarilor, marirea libertatilor parlamentarilor, marirea imunitatii parlamentarilor si multe alte mariri, sporuri si beneficii pe care si le atribuie cu nesimtire in timp ce se discuta problema fondurilor necesare maririi pensiilor populatiei si cum se va face alocarea fondurilor pentru salariile din invatamant, lucruri mai putin importante si care vor constitui in continuare mari dileme pentru cei care nu duc grija zilei de maine, iar tergiversarea problemelor este un mod de viata.

Toate astea intr-o tara in care “chinul” de a avea bani si a nu avea pe ce ii cheltui a fost atat de mare, incat prin “revolutie” a fost rasturnat dictatorul si mitraliat mai ceva decat Corado Catani incat nu s-ar mai fi putut afla ce grupa de sange avea de la atata plumb…

Am cam deviat de la subiect, ce-i drept. Dar, pana la urma, aceste doua lucruri sunt interconectate la un anumit nivel. Am spus-o si o voi spune pana voi putea fi corectat de realitate: serviciile din Romania sunt la pamant! Sunt, cum ar spune un personaj al lui Caragiale “sublime, dar inexistente”. Oriunde te duci: de la posta, pana la Politie si orice alta institutie de stat sau firma de la coltul strazii, esti tratat cu acelasi dezgust, lipsa de respect si profesionalism ca in orice alt stat din Africa sau din lumea a treia.

Nu stiu daca ar produce vreo schimbare, dar, de dragul discutiei macar, mi-ar placea sa se modifice varstele atat de intrare, cat si de iesire din viata politica activa de la conducerea tarii. Sa fie ceva de genul...intrare (minim) 35 ani, iesire (MAXIM) 50 ani. N-ar fi interesant de vazut? Eu zic ca da! Simplul gand la asa ceva provoaca frisoane unui procent de peste 70% din parlamentari, senatori si deputati. Numai asta, si tot imi da o satisfactie sadica, dar inchipuiti-va ce ar fi daca as vedea-o implinita si in realitate!

Pana atunci, “cetatenii responsabili” vor merge la urne cuminti, ca vitele si vor aplica stampile pe ceea ce cred ei ca va reprezenta un viitor mai bun si cu convingerea ca partidul lor este cel care va face diferenta.

Tot pana atunci, eu ma voi uita la aceasta operatiune de hipnoza in masa si de prostie colectiva in incercarea inutila de a realiza care este cu adevarat procedeul prin care o tara intreaga ajunge la un asemenea nivel de indobitocire.

Eu zic sa lasam pretentiile la o parte si sa recunoastem ca atata timp cat interesele personale sau politice vor fi la guvernare in loc de cele ale binelui general, al populatiei, Romania este si va fi doar o alta groapa de gunoi din care unii se ridica incet, dar sigur, calcand pe cadavre, in timp ce majoritatea colcaie si incearca sa isi faca loc sa ia o gura de aer puturos si dezgustator, dar fara doar si poate, ”democratic”.

Just wake up and smell the shit!