There are some times in life, when you don’t know wheather you should cry or laugh. Intamplarile din viata mondena pot conduce la astfel de situatii. Iar eu m-am regasit intr-una. Cum? Simplu: nu a trebuit decat sa imi doresc sa am Internet. De la cine? De la eRDeeSh. O firma care ar putea cu foarte mare usurinta sa castige premiul de „cea mai dezorganizata firma” care s-a putut infiinta in Romania vreodata. O firma plina de angajati total dezinteresati si lipsiti de initiativa, ba, uneori, de-a dreptul impertinenti si fara pic de inteligenta.
Nu spun ca toti angajatii sunt asa. Dar pot, fara urma de indoiala sa spun ca asa sunt majoritatea. Cel putin cei care stau bine mersi in birouri si nu au altceva de facut decat sa incurce oamenii fara vreo intentie de a-si repara greselile, nu tu atitudine proactiva sau decenta profesionala, ce sa mai? Fara pic de profesionalism!
De ce ma apuc iar sa dau cu oua in firma asta care merita mai mult decat umilele mele „laude”? Pentru ca, dupa ce am tras 3 luni de ei sa ma bage in seama (si in retea, daca se poate), dupa ce am alergat cu hartii in dinti de la Ana la Caiafa si inapoi (unul fiind eRDeeSh-ul, celalat AdminisTartorul), ba, mai mult, dupa ce am fost de acord cu mai mult decat era nevoie numai sa vad ca rezolv odata problema asta, sa vedeti cu ce trebuie sa ma confrunt si sa suport!
De saptamana trecuta am reusit sa depun si ultima hartie pe care nici un angajat eRDeeSh nu s-a obosit sa o duca adminisTartorului sa o semneze pentru ca dosarul sa fie complet, in conditiile in care eu am fost intermediarul care l-a convins pe cel din urma sa isi dea acordul. Acestea fiind spuse si facute, am sperat ca de luni, sa vad agitatie, miscare, orice care sa imi indice ca o echipa de teren se ocupa de instalarea internetului la mine in bloc, eventual, la mine in apartament.
No such luck! Eh, poate totusi echipele sunt ocupate. Poate vor incepe marti. Nu, n-au inceput nici marti. Poate va intrebati „de ce”, ca eu sigur am facut-o. Simplu: hartia completata, semnata si parafata, care mi-a adus dureri de cap instantanee, nu a fost data mai departe, catre cei care trebuiau sa o inregistreze si sa dea unda verde instalarii.
To make a long story short, oamenii de la firma asta din material de culoare maronie, au mai avut si tupeul sa arunce mata in alt departament si sa spuna ca trebuie mers acolo si facuta nu stiu ce modificare, ca sa apara ca exista acordul adminisTartorului si al locatarilor, adica tot ce trebuie pentru a putea (in sfarsit) incepe lucrarile de instalare.
Bineinteles, incoltiti, au facut ei ce mai era necesar, iar acum am ramas cu promisiunea ca intr-o saptamana ar trebui sa postez articolul final din aceasta sectiune a blogului, de la mine de acasa. Desi...cam simt nevoia sa imi spun singur: „don’t hold your breath!”
Parca si ultima oara tot intr-o saptamana trebuia sa se rezolve. Vedeti si voi ce bine a mers treaba aia. Asa ca acum poate intelegeti de ce sunt eu circumspect acum. Ma intreb cine nu ar fi. Dupa toate intamplarile povestite aici, chiar si cei care se gandeau sa faca aceeasi greseala probabil ca se mai gandesc o data inainte de semnarea contractului cu o asemenea firma de o neseriozitate si o nesimtire crasa.
Ramane de vazut daca totusi voi avea motive de bucurie si sa culeg, intr-un final apoteotic, roadele acestor eforturi (care nu au fost depuse solitar – thank God for that – nefiind singura persoana care a avut de tras si suferit din cauza acestei „minunate” firme), peste o saptamana sau nu.
Just...wish me luck! I will surely need it!
No comments:
Post a Comment