Viitorul e in fata, ROMANiA e in ceata

Era o pilda care zicea ca pe vremuri, un boier, dorind sa isi gaseasca un logofat istet care sa il ajute (a se citi “inlocui”) la treburile gospodaresti si nu numai, a urzit un test atat de istet incat multi oameni s-au perindat peste pragul lui fara sorti de izbanda. Testul? Nimic mai simplu! Boierul le dadea pretendentilor cate o coala de hartie, pana de scris si calimara, dupa care le spunea: “Scrie, logofete! Scrie!”

Rezolvarea nu o sa v-o dau. Si daca nu o ghiciti, inseamna ca nu sunteti buni de logofeti. Bine ca nu mai exista acest “job” (ca tot ma streseaza toti cu expresia asta, dar ce sa-i faci? E prea mare lenea sa mai spui “loc de munca” sau “post”, ma intreb daca vreodata romanii isi vor face un pustiu de bine si o sa decida ca le e prea lene sa respire) ca altfel ati fi someri. Asta cu exceptia cazului in care sunteti oricum someri. Iar atunci poate cu ocazia asta va dati seama si de ce.

Ca sa nu ma las prada aceleiasi leni si letargii generale ce impinge spre prescurtarea limbajului scris pana la a deveni cretin de stupid (daca imi permiteti expresia, iar daca nu, n-aveti decat sa muriti de ciuda ca eu n-o schimb!) si la niste diminutive/abrevieri ce imi zgarie de-a dreptul timpanele si ma fac sa imi doresc sa ma fi nascut cu degetele in urechi numai sa nu mai fiu martor la schingiuirea saracei limbi romane, m-am decis sa scriu despre acest nou fenomen ce a cuprins tarisoara noastra blagoslovita cu niste conducatori atat de "luminati" ca si intunericul se simte mai alb.

O sa va dau chiar cateva exemple cu care m-am intalnit in viata de zi cu zi. Mai intai, ce mi-a fost dat sa aud: in loc de “gradinita” (la care am fost si eu), am aflat cu stupoare ca noii puradei (adica aia care nu stiu de chestiile alea cu coperti si multe foi, dar iti dau la orice ora lectii despre Playstation 3 si cum sa instalezi windowsul fara tastatura) se duc acum la mandra “gradi”. Vreau sa stiu si eu cat de dobitoc si cat de stupid poate sa sune “gradi”??? Ma intreb oare la ce grad de delir mintal ar fi trebuit sa ajung ca sa scornesc o asemenea ineptie care i-ar face pe cei care au infiintat Academia Romana sa se invarta in mormant cu turatii demne de Formula 1?

Anywho, trecem la urmatorul/urmatoarele exemple, de data asta determinat/e de o crunta lene ce ii doboara pe multi cand au de scris mai mult de 3 litere pentru a forma un cuvant. Aceasta manifestare acuta apare in special pe Yahoo Messenger. Stiti despre ce e vorba. Il folositi. De fiecare data cand nu aveti ceva mai bun de facut sau, mai rau, chiar si atunci. Dar ma lungesc prea mult.

Cateva exemple antologice, cu porniri din legendarul MIrc (sau Murc, cum imi place mie sa ii zic): “cf?”, poate aveti nevoie sa va traduc: “ce faci” sau chiar “ce faceti?”; de fapt, cred ca am exagerat cand am spus ca lenea atinge orice cuvant mai lung de 3 litere, pentru cei mai multi, pana si cele de 2 litere sunt prea lungi si atunci ajung sa prescurteze chiar si prepozitiile astfel incat, in loc de “pe, de, cu" sau expresii ca "ok", te trezesti cu “p, d, q, k” de parca acum inveti alfabetul sau parca ai scrie in alta limba. Nu va trece mult pana voi ajunge sa citesc vreo replica pe messenger de genul “cmfs?nnmmvdm!”, adica “ce mai faci, smechere? Nu ne-am mai vazut de mult!”.

Iar despre semne de punctuatie nici nu prea mai poate fi vorba. De multe ori este nevoie de o revizuire atenta a frazei sau a propozitiei pentru a realiza exact sensul sau ordinea sau chiar limba in care a fost scrisa daca s-a intamplat sa mai lipseasca si litere, si spatii, si, de ce nu, chiar logica exprimarii respective.

Nu radeti! Se poate intampla! Din cate observ eu la (de)generatiile ce ne “calca pe urme” (mult prea impropriu spus) logica este ceva optional. La fel ca si etica. Si morala. And that little thing…how was it called? Ah, yes: speech! (alias chestia care ne deosebeste de animale, ma rog, una dintre ele).

Nu se mai poarta „Andrei!“ „Gigel!“ sau orice alt nume pentru a striga persoana respectiva, ci se ajunge la „Ba!”, „Pst!“ (parca asta era pentru pisici sau se aseamana cel putin), „Asta!“ si alte apelative care te fac sa crezi ca respectivul vrea sa il ia la bataie pe celalalt, nicidecum sa il salute sau sa ii atraga atentia.

God damned kids! Cum spunea un personaj dintr-un film sau desen animat, ca am uitat. Da, copiii astia care nu numai ca au crescut cu televizorul si PSP-ul la discretie, dar au uitat de ceea ce inseamna o carte si cultura lor generala.

Nu zic, se spune ca fac parte din „generatia MTV“ adica am crescut uitandu-ma la emisiuni cu si despre muzica, dar asta nu inseamna ca nu am avut permis la biblioteca si ca nu l-am folosit saptamanal pana prin clasa a 10-a. Spuneti-i voi tzancului de clasa a 2-a sa citeasca o carte de 50 de pagini! Daca nu o sa reactioneze ca si cum ar trebui sa citeasca Encarta, e pe drumul cel bun. Cel mai probabil o sa auziti usa (respectiv geamul) inchizandu-se in urma lui, inainte sa apucati sa mentionati titlul, autorul sau numarul de pagini al respectivei lecturi.

Partea proasta cu televizorul, jocurile pe calculator si internetul este ca le omoara imaginatia si le distruge orice sansa de a prelua anumite informatii de cultura generala si bune moravuri. E si normal! Cand in ziua de azi la intrebarea „Ce stii despre sex?“ adresata unui copil de clasa a 3-a, raspunsul aproape garantat va fi „Ce vrei sa-ti explic?“. Nu zic ca e rau sa aiba o cultura si o identitate sexuala bine definite. Dar nici sa isi doreasca prea mult, prea devreme. Iar asta e valabil si pentru multe alte lucruri pe care bobocii le afla inaintea ratei, ca sa zic asa.

Oricum latru degeaba acum. Acest proces de degradare a limbii si a gesturilor de politete este pe o linie descendenta abrupta si de neoprit, iar cei care folosesc prescurtarile, abrevierile si diminutivele acelea absolut cretine nu se vor opri din a trunchia in modul cel mai urat cuvintele pentru a fi mai rapizi (apropo, va sugerez sa incercati tehnica digitatiei, poate va ajuta) sau pur si simplu pentru ca efortul depus pentru a scrie si acele 1-2 litere in plus le-ar epuiza pur si simplu degetelele firave si ar trebui sa mearga in vreun sanatoriu sa se trateze.

Lasati-o in spume, cum spunea un bun prieten de-al meu! Chiar in halul asta am ajuns? Sa nu mai fim in stare nici sa scriem cum trebuie? Inteleg ca limba pe care o vorbim nu este cea academica (iar in unele cazuri, frizeaza absurdul), dar macar in scris sa facem un efort sa nu aratam ce rasa de lenesi si nevolnici suntem si sa ii lasam pe cei care s-au muncit sa o rectifice si sa o puna la punct sa se odihneasca pe unde i-a lasat Dumnezeu.

Iar despre cei care considera ca un astfel de discurs este inutil sau inadecvat, ii rog sa ia aminte la numarul de prescurtari si abrevieri facute in acest text si la orice conversatie existenta pe Messenger desfasurata poate in paralel cu lectura articolului meu. Poate asa o sa sesizati vreo diferenta. Daca nu, e grav! Vorba aia: daca iti dai seama ca esti prost, esti pe cale de a te destepta, daca nu...se aplica cea cu „prostul pana nu-i fudul, parca nu e prost destul“.

Nu fiti fuduli! – Parerea mea!