It's only fair...

Dupa ce mi-am varsat nervii cu prisosinta pe Blogger (asta asa, ca sa citez din mine, cum mi-a atras atentia cineva...) pentru ca refuza sa coopereze cu mine la publicarea unui articol in forma pe care mi-o doream, am descoperit ca furia mea a fost "un pic" prost directionata, pentru ca vinovatul nu era chiar el.

Desi nu o sa ma grabesc sa il scot basma curata pentru ca are destule hibe de care m-am lovit cu capul si cu alte parti moi sau tari si de care sunt convins ca s-ar putea scapa destul de repede si usor, daca ar exista vointa, ei bine, vinovatul, de data asta, era chiar sub nasul meu, desi mi-as fi dorit sa fie in alta parte, in timp ce eu as fi fost intelectual...de toaleta.

Dar, sa nu divagam. Idee e ca atunci cand am intampinat eu problemele de formatare ale articolului respectiv, nu se datorau neaparat Blogger-ului, ci mai degraba faptului ca am folosit Chrome-ul ca sa imi public articolul pe care mi-l aranjasem eu frumos in pagina si mi-l cosmetizasem just the way I like it.

Asa ca, fara prea multe menajamente, o sa va rog sa imi scuzati franceza cand o sa spun:

FUCK Chrome! That worthless, toothless, inbred step brother of Firefox. And fuck Chrome with all its fans saying it's like the 9th wonder of the world! Let's face it: none of these God damned browsers are worthy of so much praise.

FUCK Chrome for not getting along with Blogger although they are both Google owned or orientated. Fuck Chrome for having that half-ass Speed dial and for being overly simplified!

OK, m-am racorit. Sa zicem ca asta a fost dreptul la replica al platformei Blogger. Dar nu va pacaliti singuri (daca ar fi sa traduc mot-a-mot o expresie americana, which I just did), asta nu inseamna ca daca as fi un pic mai putin lenes, mi-as cauta o platforma mai breaza si mi-as muta tot calabalacul acolo.

Si cam atat am avut de spus despre asta...

This just in:

I rest my case...

PS: si pentru ca tot vorbeam de Blogger being insanely stupid...bineinteles ca dupa ce am scris articolul si am schimbat font-ul, tot textul meu s-a adunat intr-un paragraf imens. Asa ca da-i cu copy/paste-ul prin zece editoare de text, neamule!!! Oh, yeah, and FUCK Blogger too!

Lectie de filozofie de toaleta - Part 2

O sa incep prin a ma declara surprins si aproape socat pentru ca, in cazul in care Alzheimer-ul nu s-a metastazat la mine in cerebaur (o forma primitiva a cerebelului), acesta este primul articol care are "extensia" part 2! Aplauze, va rog!

Pentru cei care au avut ghinionul sa aterizeze in gaura asta neagra a blogurilor de mai multe ori, poate ca ati realizat ca am avut mai multe tentative de "seriale" unde am folosit cuvintele "part 1", dar, ca un Mel Brooks al articolelor de pe internet, la mine nu a mai existat "part 2".

OK, ce-i drept, si cu articolul asta a fost faza cu "nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste", adica daca o sa aveti curiozitatea (bizara) de a vedea articolul initial o sa observati ca nu are "part 1" in coada. Adica nu m-am gandit la momentul respectiv ca o sa revin asupra gandului ce mi-a excitat mie neuronii (ce pervers suna, nu?) si i-a lasat cu buza umflata. Si nici nu m-am dus fuga sa i-l schimb in momentul in care m-a traznit inspiratia sa scriu o continuare.

Anywho, sa trecem la lucruri concrete. In dimineata aceasta a anului de gratie 2011, am citit cu interes vadit acest articol. Nu o sa ma obosesc sa fac copy/paste aici si sa mentionez sursa asa ca o sa va rog sa binevoiti a da un click acolo, sa se bucure oamenii ca au avut 2.3 clickuri de pe un blog amarat.

Eu o sa imi permit indrazneala sa ii contrazic (nu chiar punctual) pe domnii oameni de stiinta care cauta cancerul prin coaja de paine, cartofi prajiti sau mai stiu eu ce tam-tam-uri zburatoare si sa le spun ca acele "materii fecale invizibile" sunt o inventie pentru ca eu nu obisnuiesc sa ma sterg cu cartile la fund, oricat de putin mi-ar placea. Iar cei de la Mythbusters au facut mai multe teste si au dovedit ca o periuta de dinti lasata in apropierea toaletei (unde sa nu uitam ca se trage apa si sar stropi, uneori) nu are o flora bacteriana mult mai dezvoltata decat cele care stau cumintele pe marginea chiuvetei.

In ce priveste hepatita...ei bine, daca ai hepatita, probabil ca stii. Si atunci te pazesti tu la multe lucruri ca sa nu se raspandeasca. Plus de asta, eu sunt egoist si posesiv din fire, deci nu prea imi impart cartile cu nimeni. (poate si pentru ca ceilalti nu suporta sa citeasca aceleasi lucruri ca mine, dar asta e mai putin important sau asa imi place mie sa cred ca sa dorm linistit cu deshtu'-n gura)

Iar in ultimul rand, cui ii pasa de hartia de ziar si cea de carte, caiet, ceaslov legat in piele sau papirus calcat in picioare si lasat sa putrezeasca sub vreo piramida? Repet: lumea, in general, nu le foloseste nici sa se stearga cu ele la fund, nici in alta parte, nici nu le manevreaza imediat dupa ce au executat o asemenea operatiune dificila, delicata si, de ce nu, desueta (asta si pentru ca mi-as dori sa se inventeze o alternativa mai buna, corespunzatoare gradului de tehnologie la care am ajuns - poate ceva gen cele 3 cochilii, ca in Demolatorul lui Sylvester Stallone - dar si pentru ca mi s-a nazarit mie sa folosesc un al treilea cuvant care incepe tot cu "de").

Cred ca o sa inchei pe aici inainte sa o iau de tot pe aratura si sa aberez despre timpi petrecuti pe toaleta si cautarea timpului pierdut...pe toaleta. Vedeti? Deja se intampla!

O sa concluzionez ca eu raman un intelectual de toaleta, pe cat posibil si in masura intrunirii conditiilor propice, cu resursele necesare. Asa ca imi voi continua activitatile de gandire, lectura si contemplare dincolo de bariera reprezentata de usa de la baie, daca nu dintr-un motiv mai bun, atunci macar ca sa le fac in ciuda celor pentru care baia inseamna ca in sfarsit pot sa isi relaxeze muschiul gri si sa dea frau liber valorilor maro pe care le poseda.

Hiro!

Si cand ti-e lumea mai draga...

Mesaj de interes (oarecum) public: postul care urmeaza e bazat pe fapte si persoane cat se poate de reale...iar actiunea (si inclusiv primele doua randuri ale articolului) a inceput acum vreun an...sau doi. Din motivele acestea mai mult sau mai putin stupide, inaugurez si o noua categorie: De la naftalina - pentru a marca posturile incepute pe vremea cand vulcanul Krakatau era un amarat vulcan noroios si care isi gasesc finalitatea pe blog dupa o perioada echivalenta cu de doua ori varsta Universului...cunoscut omului. Si cam atat. Sa-i dam drumul! La vale...

...se mai trezeste cate o fierotanie din asta sa iti faca figuri..gura mamii ei! Acum ceva timp a plecat "pa" cilindrul de la pomba hidraulica a cutiei de viteze, la aproape fix un an dupa, ghiceste cineva ce s-a intamplat? Ei bine, masinuta mea a absolvit cursurile si a trecut la chestii mai serioase: nu s-a bulit cilindrul de la pompa hidraulica (asteptati deznodamantul pentru dezvaluiri incendiare!), ci "doar" ambreiajul.

Sa va explic cum e treaba cu ambreiajul: e o chestie rotunda, de marimea aproximativa a unei farfurii (mai mult sau mai putin zburatoare) si e pe undeva printre motor (chestia care face zgomot cand e masina pornita) si cutia de viteze (aia care e conectata la facaletul dintre scaune unde amesteca soferul in motorina, sa nu se prinda de rezervor).

Dar credeti ca lucrurile sunt asa de simple? Ati vrea voi! Sau poate ca nu, ca pe aici s-ar termina si articolul. Asa ca, pentru masochisti, sa dam citireeeee! Dupa cum ziceam, there's more to it, than meets the eye.

Si se facea, ca intr-un service ca-n povesti, cu mecanici ce discutau numai in ecuatii quantice de gradul 200 Celsius si se bateau in trafic pe site-urile si forumurile deschise, printre picaturi, mai desurubau o piulita, mai aruncau cat colo o planetara, o bucata de roata si descopereau ca farfuria zburatoare trebuie neaparat si musai insotita si de placa de presiune. Sa va mai explic ce e placa de presiune?

Pai e treaba aia care arata ca o placa si face presiune. Lamurit? Bun. Mergem mai departe.

Dar la un moment-dat se pune intrebarea: uleiul din cutie ce tip e? Pai...o fi. Tipul AB negativ, poate. Sau o fi tipul pe invers. Da' nu e bun? Raspunsul a fost mai mult decat prompt: nu-i bun. E rau. E rau ca trebuie schimbat. Bun, tras inca o linie pe raboj.

Si cum nu mai puteam eu de fericire si nu-mi incapeam in piele de bucurie, o voce aproape angelica imi spune ca e copt si rulmentul de presiune (a nu se confunda cu placa aia care face presiune - asta are si rulment, dar tot presiune face; in concluzie, motorul si cutia fac presiune si uite-asa se deplaseaza obiectul motric - da, stiu si greaca veche, unul din multele mele talente absconse)...

Party at my plaaaace! Apa de la robinet e din partea casei! Bineinteles ca partea cea mai buna vine la urma: oh, dar vai! Ce comoara! Volanta are un pic de joc si daca se joaca prea mult, o sa orbeasca. Mai prost e ca o sa ia cu ea si jumatate de cutie, carcasa, poate o sa rada un pic si motorul si o sa sara fix prin capota, pe orbita capului soferului pe care il va nauci intr-un mod ametitor de halucinant pana la aberatie. Oh, yeah! Jackpot! Asta face mai mult decat toate celelalte la un loc, plus manopera!

Sa va explic asa, frumos, cum stiu eu mai bine si cum e treaba cu manopera? Cand o mana se apuca de opera, atunci e manopera. Si Doamne, ce frumoasa mai e! E asa de frumoasa ca nu te poti opri sa nu versi o lacrima...si sa-ti faci cruce cand te gandesti cati bani (NU) mai ai pe card.

Peste astea, capac, fara numar si cu dedicatie speciala, aruncam un simering (un fel de ring din ala ca-n filme dar din care nu iese nicio creatura de grozavenie care sa isi dea parul din ochi numai ca sa se holbeze la tine si sa ti se faca greata de mori - la propriu), vreo 5 litri de lichid de frana (pun pariu ca nu stiati ca poti sa bagi atata intr-o instalatie, dar mama ce mandru sunt eu de instalatia mea - cred ca am un pic de lichid de frana si in rezervor, putin sub scaun si chiar in cotiera de la bancheta din spate), si...si......SIIIIIIIII.....daaaaaaaaaaaaaaaaaaa (extaz in forma cea mai pura!), pompa hidraulica! Cu care pompez hidre pe unde pot cu ambreiajul meu de legenda!

Nu vreti sa stiti costul final. Sau chiar daca vreti, eu nu vreau. Inca am palpitatii. Si tre sa ma palpez ca sa nu palmez portofelul si sa o iau la fuga in directia opusa.

Anywho, aceasta e o poveste "to be continued". De-abia ce am mai trecut printr-o "near death experience". Dar despre asta, intr-unul din episoadele urmatoare.

Stay tuned!

1 2 3 Treaba cu blogul...

Prin februarie (daca va vine sa credeti) am inceput articolul asta. Ma rog, i-am pus titlul ca sa nu uit ideea si faptul ca vroiam sa scriu ceva. Din pacate a trecut atat de mult timp si eu mai-mai ca am uitat sa il si finalizez, ba chiar am uitat ideea de la care am pornit.

Dar chiar azi explicam unui prieten care e treaba cu blogul. Pai, lucrurile stau cam asa: atunci cand evenimentele din viata ta te impiedica sau par ca te impiedica sa scrii, intri intr-un fel de letargie. Subiectele par inabordabile, nu sunt demne de blog, ba chiar dai vina pe lipsa de inspiratie. Iti spui si recunosti ca nu ai chef si tot asa. Intri intr-un cerc vicios care are doar efecte negative asupra blogului si psihicului.

Pe de alta parte, daca scrii in fuga un articol, chiar si dupa o perioada mai indelungata de inactivitate (asa, ca mine), parca ti se deschide apetitul. Si ca sa mentin analogia cu gastronomia, e exact ca in vorba aia: pofta vine mancand. Din ce scrii, din aia gasesti mai multe subiecte si mai multa vointa/dorinta de a scrie. Parca te-ai intalni cu cineva si incepi sa ii spui bancuri. Cu cat spui mai multe, cu atat iti amintesti mai multe. And so on, and so forth...ma rog, ati prins deja ideea.

Deci treaba cu blogul? Eu descriu blogul meu cu un singur cuvant: terapie. Asta e pentru mine. Fie ca sunt mahnit, deprimat, nervos, siderat, socat sau pus pe glume, de fiecare data ma pot baza ca ma voi simti bine sa scriu pe blog. Nu cred ca am terminat de postat un articol vreodata si sa fiu dezamagit sau suparat pe rezultat.

Am pornit acest blog la indemnurile lui Dorian si ii multumesc pe aceasta cale. Mi-a oferit posibilitatea de a-mi da frau liber creativitatii si imaginatiei deopotriva, precum si o foarte binevenita supapa de refulare a tuturor gandurilor, viselor si frustrarilor care s-ar fi acumulat si poate ca m-ar fi doborat la un moment-dat.

In concluzie, recomand oricui care are o idee si putin timp liber sa isi porneasca propriul "jurnal public" pe care sa scrie de cate ori au chef si de cate ori il paleste inspiratia.

Spor la scris!

Should I...or shouldn't I?

Here I am, once again...tempted.

Apple you sneaky bastard! Da, eu, self-proclaimed "Nokia man" (nu o data, ci de mai multe ori), am inceput sa consider si posibilitatea de a ma pricopsi cu un iPhone 4S. E de bine, e de rau...timpul va spune daca a innebunit lupul sau a fost doar o faza prin care am trecut.

Nu stiu cati dintre voi isi amintesc dar eu am "posedat" un iPhone 3GS 32GB acum vreo 2 ani. Trebuie sa o spun raspicat ca nu am fost impresionat. Nici pozitiv, nici negativ de super device-ul raposatului Steve Jobs. So...what changed?

Pai, pentru inceput, s-a schimbat design-ul. Stiu ca e aproximativ acelasi cu cel de la iPhone 4, dar combinatia design/soft imbunatatit, camera mai buna (desi nu imi mai doresc de mult asa ceva pe telefon - da, stiu, ma contrazic, dar nu pot evita asta) si intrigantul Siri, ma fac sa inclin din nou spre ceva in afara ariei mele de comfort Nokia si sa arunc un ochi si in ograda vecinului sa vaza irisul meu what the fuss is all about.

Da, si eu, ca multi altii de altfel, am fost foarte dezamagit ca nu am vazut un nou iPhone, generatia a 5-a, ci doar un izotop (wow, stiu chemeserie din asta!) al iPhone 4, dar vad intr-adevar potentialul din iPhone 4S si inteleg si "teoria conspiratiei" de marketing pe care am citit-o intr-un articol pe net, cum ca oamenii de la Apple mai intarzie lansarea lui iPhone 5 ca sa iasa cei cu iPhone 4 din contractele pe 2 ani si sa aiba un model mult imbunatatit spre care sa tinda si sa reinnoiasca acele contracte sau sa le dea naibii pe garla si sa isi faca altele numai ca sa posede "bijuteria". In sfarsit, daca v-am facut curiosi, puteti da un serci pe Gugal si o sa vedeti despre ce vorbesc.

Si totusi...what gives?! Nici nu stiu daca as putea scrie pagini pe langa subiect (si sunt sigur ca multi dintre voi nici nu isi doresc asta), dar ca sa nu o lungesc aiurea, raspunsul simplu ar fi "don't know. It's beyond me." Are acel je ne sais quoi.

Hai, o ultima incercare: poate o fi faptul ca nu mi-am mai schimbat cilifonul sau nu am mai achizitionat unul nou de vreo doi anisori asa, iar ca un "inrait" al telecomunicatiilor mobile ce ma aflu (a se citi "care este") probabil ca mai am un pic si intru in sevraj?

Ma opresc aici. Si-asa cred ca am spus prea mult...Daca vreti sa dati o mana de ajutor sau daca vreti sa imi sporiti starea de confuzie, puteti vota in sondajul pe care l-am postat pe sidebar-ul din stanga (il gasiti daca vreti cu adevarat). No hurry, there's still time to vote...right up to the end of the year. Nu o sa mai intru in detaliile motivelor, dar daca raspunsul final (oare o sa imi ceara drepturi de autor Virgil Iantu? Bah, who cares?) va fi "da", fapta-n sine se va petrece probabil prin februarie. Dar eu nu mi-as tine respiratia asteptand, in locul vostru...

PS: numiti-ma sentimental si ramolit, dar eu cred ca "S"-ul din iPhone 4S vine de la "Steve". Rest in peace, mate! Make sure to say "hi" to the other Steve I wish I had comemorated in one of my posts.

FUCK Blogger

FUCK Blogger!


Fuck their stupid-ass edit mode and their stupid-ass interface! Fuck them with their fuckin' editing hiccups and their idiotic text toolbar. It doesn't work for shit!


Time to consider moving my blog to another platform...


Oh, yeah, and FUCK Blogger!

Rock Day

Moto: And God said: "Let there be Rock!"

And he saw that it was gooood...

I officially proclaim this day to be the Rock Day. At least on my blog. Hence, I will mercilessly add some videos/links of songs that I listen to bright and early today. So, without further ado, I bring to you:

Short introduction: Linkin Park, meet reader. Reader, meet Linkin Park.

Si ca sa nu aliniez aici toata discografia lor, o sa inchei cu:

Sa nu aveti impresia ca asta e tot rock-ul pe care il "stiu", nu ca as fi eu nu stiu ce rocker inrait, dar mai am piese favorite si de la Disturbed, System of a Down ori Godsmack, numai ca nu astea mi-au venit in minte atunci cand am simtit nevoia sa ma/va rockuiesc un pic.

Puteti considera asta un preambul la ce o sa postez in "playlist-ul" de pe sidebar cand o sa am un pic de timp si chef. Sper sa va placa selectia...

Epilog

Multi dintre voi probabil ca ati auzit-o deja. Si eu am ascultat-o pentru prima oara acum ceva timp. Numai ca din motive neelucidate inca, a cazut in ceata uitarii, cat pe ce sa-si rupa gatul si de atunci nici nu i-am mai dat atentie. Asta pana acum vreo saptamana doua cand mi-a intrat din nou in timpan si nu am putut sa o mai scot nici cu patentul de era sa-i chem pe astia de la SMURD sa o extraga cu "clestele vietii".

Eu consider ca a cam venit vremea sa va mai blagoslovesc cu inca o melodie si de asta m-am decis sa o trantesc si pe asta in categoria Media si sa vad daca are curaj careva sa o ridice de acolo:

Cine stie? Cu putin noroc si cu multa dibacie, poate o sa reusesc sa creez o sectiune cu melodiile care imi gadila timpanele intr-o anumita perioada, special pentru cei care imi impartasesc gusturile si au chef sa asculte ceva in timp ce se tavalesc (sau nu) de ras citind ineptiile si aberatiile pe care le debitez cu viteza...gandului.

Enjoy! (sper)

Raspuns la Proba de microfon...

Mic check: Testicle, 1, 2, testicle, 1, 2!

First of all I would like to thank whatever identity crisis, boredom crisis or whatever force guided you back to blogging. Yes, I'm talking about you, my lazy friend...Dorian.

Second of all, I would like to give you a hint regarding your last article as I think it's my turn to shout "Jos cenzura!": if you are waiting for someone to comment your last post, please REACTIVATE the comments!

Now that we got that out of the way...let's see what your mic check foretells.

Cheers and Nike (just do it!)!

Scenariu

Pe fundal se aude melodia asta:

Soarele arzator deasupra, atmosfera incinsa si tensionata.

Adversarii se studiaza reciproc cu ura nemarginita. Stau fata in fata prinsi intr-un duel al privirilor ce pare interminabil. Nimic nu ii opreste sa se arunce unul asupra celuilalt fara mila si sa incerce sa il nimiceasca pe celalalt ca si cum nici nu ar fi existat pe fata pamantului, dar ei continua sa se priveasca fara incetare. Nicio vorba spusa, niciun sunet macar.

Distanta dintre cei doi pare sa fi disparut complet si totusi nu se ating. Doar privirile lor incrancenate te fac sa iti dai seama ca nu s-au prefacut in statui, ci sunt inca vii, desi este mai mult decat evident ca fiecare isi doreste ca celalalt sa fi incetat sa respire demult.

Insusi peisajul dezolant din jurul lor pare ca isi doreste sa vada deznodamantul ce se anunta tragic, dar parca nu indrazneste sa ii deranjeze din concentrarea ce pare deja sa capete substanta, e aproape vizbila de acum.

Deodata, un curent ce apare din senin pare sa ii trezeasca pe cei doi din starea aproape catatonica si, se hotarasc pe loc sa actioneze. Fara avertisment, ambele muste isi iau zborul si se duc in cele 4 zari sa gaseasca un alt rahat pentru care sa se certe…

Zi end