Monday, December 31, 2007




Wow! Un an?! Deja?! Holly crap! Cine ar fi crezut? Eu sigur nu! Adica, nu ma intelegeti gresit, mi-am dorit ca treaba asta...cu blogul sa dureze mai mult de cateva luni, dar nu ma asteptam sa ajung la "varsta" de un an. Plus de asta, sincer, voi v-ati dat seama ce repede a trecut anul...cum sa-i spun?...trecut?

It wasn't really lightning fast, dar totusi a trecut rapid prin viata mea. Si, spre deosebire de alti ani, am realizat cate ceva anul asta, si anume:

1. am ajuns intr-un oras mare, cu multe posibilitati (si nu o luati cu sensul negativ);

2. am reusit, intr-un final, alaturi de perechea mea;

3. primul loc de munca adevarat (stiti voi, carte de munca, salariu, the whole bullshit);

4. am obtinut o relativa independenta financiara (FINALLY!!!);

5. sunt alaturi de majoritatea celor pe care ii pot numi prieteni (desi nu vreau sa dezvalui numarul lor, va voi lasa sa credeti ca e mai mult de unul si sper chiar sa fie adevarat).

O idee de-a dreptul intriganta am vazut pe la americanii astia de la care deja importam cam multe traditii si cutume, dar, dupa cum spuneam, nu stiu daca sa imi placa au ba si anume: la trecerea dintre ani, isi fac doua liste: una cu ceea ce au de realizat anul viitor (New Year resolutions) si una cu ce au reusit deja sa realizeze in anul care tocmai a trecut.

Hai sa incerc sa vad ce iese. Ce imi doresc eu sa realizez la anul?

1. sa imi cumpar, in sfarsit, masina (sper eu, chiar masina pe care mi-o doresc, dar ramane de vazut daca va fi VREO masina);

2. sa fiu mai bun. Aici simt nevoia sa fac niste precizari: sa fiu mai bun nu in vreun domeniu specific, ci in tot ceea ce fac si, mai mult decat orice, sa fiu o persoana mai buna decat am fost pana acum;

3. sa imi fac mai multi prieteni. Aici, a dracu' daca stiu cum voi reusi asta, pentru ca in ziua de azi oamenii parca devin din ce in ce mai rai si ghidati doar de scopurile si interesele lor meschine...ce sa mai zic? Devin creaturi meschine, carora nu merita sa le dai trup si suflet.

4. sa imi fac cumva timp liber pe care sa il petrec impreuna cu cei dragi si sa incep sa vad si eu mai mult din tarisoara asta, ca sunt oameni care vin din toate colturile lumii sa o vada asa ca ar fi o mare rusine ca eu, bastinas, sa nu o cunosc mai indeaproape;

5. imi doresc ca, la anul, daca voi mai scrie vreun articol pe acest blog in ultima zi din cele 365, sa o fac din fata laptopului sau calculatorului, dar din afara tarii, adica, asa cum face tot omul, sa plec si eu in “tari mai calde” sa vad cum petrec oamenii pe acolo.

Nu stiu eu exact cum functioneaza treaba asta, dar hai sa vedem daca reusesc. Acest articol, desi nu a fost de la inceput intentionat asa, m-am hotarat sa il transform intr-o leapsa, pentru ca, zic eu ca asta chiar ar merita.

Drept urmare (fara aluzie la o piesa pe care cunoscatorii de hip-hop o pot recunoaste), dau mai departe leapsa asta lui "Dorian" (apropo, cat mai vrei sa mentii..."suspansul"?), domnului doctor Ciuhodaru si lui Paul.

De asemenea, daca cineva mai crede ca e o idee buna leapsa asta, n-au decat sa o dea mai departe si sa vada ce iese.


Pana la anul, v-am pupat pe portofel si va urez:

"La multi ANI!"

Friday, December 21, 2007

AdSense – sau cum se prostitueaza bloggerii



Da, a sosit din nou momentul sa ma mai iau de ceva/cineva. Din pacate, observ cu tristete ca tot mai multi fraieri, pardon, bloggeri, se prostitueaza pe net. Cum au ceva trafic, cum isi baga prostia asta...AdSense. Nu am incercat-o niciodata, dar am „mirosit-o” de la distanta si am avut destul bun simt incat sa realizez ca nu este sub nici o forma compatibila cu nevoile sau placerile mele.

De ce toate lucrurile frumoase si facute din pur hedonism trebuie sa fie stricate si transformate in cacat de aceste „mici” optiuni pe care unii nu se pot abtine sau se vad chiar nevoiti sa le adopte? Ba, mai mult, chiar sa le apere?

Am spus-o si o mai zic: singura reclama pe blog, va fi cea a mintii mele bolnave si a spiritului meu civic muribund. Nu vad de ce m-as complica sa pun nu stiu ce reclame pentru cativa bistari, de parca as fi cu adevarat din acea tara saraca si vai de viata si populatia ei, Romanica.

Macar pe blog sa ma simt si eu...out of this world. Oamenii sunt niste fiinte meschine. Tot ce fac, trebuie sa aiba un profit. Nu pot concepe ideea ca, daca le face placere, e de ajuns, iar daca, din greseala, le iese in cale posibilitatea de a face bani din ceea ce a pornit ca o relaxare, hohoooo, cum sa nu!!!

Sarantoci rupti in coate si murdari la cur! Asta sunteti! Vindeti-va organele genitale pe 26 de bani, sa fiu sigur ca nu vor mai fi ca voi!

Vedeti ca a aparut o campanie non-profit impotriva fumatului. Aleia nu-i faceti reclama? Ehm? Sunt campanii anti-SIDA, anti violenta in familie, anti abandonarea copiilor sau anti Basexu, oricare din ele merita promovate fara nici un sfant, dar voi alegeti sa faceti reclama pentru niste verzisori, ca, deh, romanul tre sa scoata profit si din wc (vezi soarta toaletelor – foste gratuite – publice)!

Hai ca ma pornesc prea tare si dupa aia nu voi mai putea publica articolul! Sunteti jalnici. Daca nu ati realizat asta inca.

This was supposed to be for fun, not for profit, you sorry excuses for human beings!




Holidays are comin'


Maybe some of you haven’t noticed, but Christmas is almost here and the New Year is just around the freakin’ corner, so you should (if not have already) think about these up-coming holidays and...be amazed of the shit that’s going through your brain.

For example, I’m thinking that if last year I was writing about all the kids, adolescents and minors (and I mean under 21) getting shit-fazed with tons of alcohol and millions of cigarettes they intoxicate themselves with, will that change now?

Neah, no way! It’s a brat’s dream to get away from the watchful eye of their parents and party long and hard (sometimes very hard) with booze and tobacco and, why not, sex.

Ah, yes, people tend to forget that nowadays kids have access to a whole lot more knowledge than about 20 years ago. I mean, take a look at movies: even the ones that aren’t “Rated R” have at least some scenes that make you think they're some sort of documentaries.

We live in a funny world! And just to prove it, try to ask a 12-year-old what’s the title of the last book he/she read. All you will get is a confused look upon their face. But ask them what they know about the human anatomy of the other gender and they will blush and stutter. Now you tell me: does that mean they already have the picture in their head or that they never even discovered that girls don’t have a “pee-pee”?

Yeah, that’s what I thought!

Now another thing that crossed my mind last year was all the bad TV shows and programs, music and stupid broadcasts that run during this “event” (I still refuse to accept it as a real milestone in my life as it’s just another night like all the other 364, but someone, sometime, just decided they had to have a biiiiiig party and get everybody drunk or at least half way there, so they called it New Year and started handing out fliers).

Actually, that brings me to something that’s really troubling me: why the fuck do we have to celebrate the passing of the old year and the coming of the new one? Tell me! Why? What’s so special about the New Year that deserves such commemoration? Or should I say commiseration?!

Let’s all think about it for a sec! Do we celebrate some special event? No, not really. Jesus wasn’t born that day, nor Allah, nor Buddha or any other prophet or God. It wasn’t the day when all the problems of the third world countries were solved, or the day when peace was signed with all countries and there were no more wars. So, one more time: what in the hell are you fuckin’ celebrating?

That we got old? That we made it to enjoy another year? What the fuck? Don’t we do that on our birthdays???

I’m telling you: people are God damn stupid, that’s what! It’s a very good example of wasted time, resources and imagination. All on account of the 365 days that passed or that are about to come?

Why should I celebrate the New Year? Maybe I will die next year. Ever thought of that? Would you still be so happy? Would you still want to celebrate? “You have to live life to the fullest, man”. No, really? What? Are you high? You must be! Either that, or you're one cherry away from a fruit cake.

Every stupid dumb-ass that’s gonna read this article will have something to say like: if you don’t like it, don’t do it! How about this: if I don’t like you, cease to exist!

Let’s be honest: I’m not the only one that has no idea why people are so delighted to throw money and spend a lot of time on this one particular night and I’m definitely not the only one that is forced into this every motherfuckin’ year.

Why? Well, for those of you that ask yourselves that (it means for all the morons and brain dead idiots out there) here is the simple one-on-one logics: everybody does it (and I mean all 6 billion inhabitants of this planet) so if you try to fight it, then you are a pariah, a persona non grata, the one that tries to feed shit to the system. So thanks, but no thanks! I don't want to create a new wave, nor a new religion (by the way, I think there are too many already, but I won't be getting into that just now). I don't want to be a martyr, nor to be an outcast.

One thing is for sure: I enjoy the bank holidays for this “event” and it gives me an opportunity to go out or to get involved into pleasurable activities with my friends and family. And that’s a pretty good reason for me to act like all the other idiots out there. It doesn’t make me special, but it sure makes me feel that way.

To all of you that celebrate Christmas or Hanukkah or, whatever you celebrate (except the New Year), have a Merry…………(you fill the dots)! Don’t overdue it on the cookies, alcohol and food and remember to send a nice thought to your loved ones (a little gift won’t hurt).

And if I’m amongst those people you know and cherish, then you MUST be out of your puny little mind, but I appreciate it non the less! Have a good one, everybody!

PS: for those of you that wonder why I write in English and not my native Romanian, I have two words: “FUCK OFF”!
PPS: Not the last post for this year (I think), so just bare with me.





Friday, December 14, 2007

Proiectul „Toaca”



Desi nu sunt un ascultator fervent (sau frecvent) de radio, cu sau fara voia mea, am ajuns sa fac parte din cei care fac audienta diferitelor posturi ce emit in eter. Fix in dimineata asta, asa…dis-da-morning, in drum spre munca, am auzit o idee foarte buna de la…hmmm…cum il chema? Daniel Buzdugan sau Mihai Morar, oricum, unul din ei, care si-ar dori sa puna bazele unui site numit www.toaca.ro.

Sa va explic care e ideea din spatele ideii, daca imi permiteti exprimarea de-a dreptul circulara. Omul a zis asa: cand cineva era suparat pe unul care i-a facut rau, se ducea la biserica si ii scria numele pe toaca si, atunci, ar fi o idee buna sa se infiinteze un site pe care romanii sa scrie numele celor care ii streseaza/oftica/deranjeaza/detesta, etc. si motivul pentru care au ajuns sa nutreasca astfel de sentimente paterne si demne de un bun crestin.

De ce va spun de aceasta idee? Pentru ca o consider una super tare. Nu ca ar rezolva ceva sau ca ar pune pe cineva pe jar, dar ar fi extraordinar de amuzant sa vezi cate nume se perinda pe acolo sau de cate ori se repeta numele vreunei persoane publice. De aici rezulta ca ar trebui neaparat sa existe „poll”-uri, adica sondaje pe romaneste, unde sa se vada clar si fara echivoc procentajele pe care le obtin toti cei pe care o tara intreaga ii injura, suduie, blesteama sau carora le doresc...tot binele din lume, in cele mai colorate moduri posibile.

Hai sa ducem ideea asta la nivelul urmator. Sunteti perfect constienti ca exista anumite nume care inevitabil se vor repeta intr-un ritm de-a dreptul ametitor asa ca ele ar trebui sa aiba propriile sub-domenii.

Aici as enumera pe: partzsedintele RoManiei, domnul „nu-te-uita-unde-ma-uit-eu-ca-te-vei-alege-cu-entorsa-la-ambii-ochi”, ati ghicit – TrOian Basexu’; al doilea candidat la onoarea de a-si consulta propria pagina cu imprecatii si invective ar fi parDon-ul echipei ceausiste, ciobanul dintre ciobani, domnul „am-bani-ce-mi-mai-trebuie-cultura-sau-logica”, din nou, indubitabil – Jiji BerBecali (apropo, aici, o barfa de ultima ora, cica s-ar putea ca cei doi sa se inrudeasca prin alianta in curand – may God have mercy on all of us); un al treilea (poate la egalitate cu primul numit ca doar asta isi si doreste) ar fi domnul „sunt-mai-mare-(dobitoc)-si-mai-tare-decat-Basescu-si-am-kilogramele-si-milioanele-care-dovedesc-asta”, baronul „national” si (cel mai probabil) papusa ale carei sfori sunt trase de grupurile financiare de interes, cine altul, daca nu CTP (adica Ce te priveste? n.a.), Calit Prostescu Tartareanu, bikerul care nu da doi bani pe sinistrati si ii batjocoreste cand le arde buza mai tare (vezi aici episodul cu „da’ ce vreti? Sa va cazam la hotel de 4 stele?” in conditiile in care oamenii locuiau in containere sau sub cerul liber); lista ar putea continua cu domnul „am-cap-si-functie-de-ministru-ce-mi-mai-trebuie-minte”, ministrul care, daca ar gestiona finantele, ar fi nevoie de o trepanatie si 3 Xanax-uri ca sa va calmati, dar care din NEfericire este ministrul Sanatatii, the one and only, Eujen NicoClaurescu (despre care stiu din surse sigure ca daca l-ar intalni un anumit grup de pensionari probabil ca nu ne-am mai face griji pe ce alt doctor foarte competent va mai INCERCA sa destituie din functii de conducere, decizie luata pe criterii strict politice – o parte din episodul sus-numit o gasiti aici); etc, etc, etc.

Sunt mult prea multi ca sa ii enumar eu, plus ca risc sa mi se atribuie vreo culoare politica sau sa fiu jignit ca tin partea vreunei echipe de fotbal sau alta, lucruri foarte departe de realitate si pe care refuz sa le accept.

Si acum, in loc de incheiere, daca nu ati incercat deja sa intrati pe linkul ideii de site, lasati-ma sa va anunt cu parere de rau, ca acest site este deja inregistrat, si, daca vreti ciudatenia ciudateniilor, desi este un domeniu „.ro” si se adreseaza (zic eu) romanilor, este scris in limba engleza si nu am gasit nici o optiune sa il convertesc in romana. Lucru cu cap, va zic eu! Nu ca nu as sti engleza, dar sincer, nu vad logica! Deci daca gaseste cineva acea optiune sau imi poate da vreun motiv, va rog, faceti-va mila de un biet suflet si spuneti-mi si mie, ca sa nu mor prost. Nu de alta, dar eu n-am avut rabdare sa mai caut pentru ca, asa cum am mai spus-o o data, I HATE stupidity!

Daca va place ideea site-ului, poate punem mana de la mana si luam pe datorie un alt domeniu (astept sugestii de nume alternative) si il cream, numai asa...la misto, sa vedem daca ne bate SPP-ul la usa si ne scrie vreun ministru cerand dreptul la replica.

Hai, nu mai fiti lenesi, puneti-va mintea la contributie si dati-va cu parerea de pamant daca e o idee buna au ba!





Friday, December 7, 2007

Genius has limitations; stupidity is boundless!





Moto: "Artificial intelligence is no match for natural stupidity." - Anonymous



Don’t like stupid people? Well, I God damn HATE them!


Nu stiu daca am mai spus-o, dar o spun acum: oamenii se impart in mai multe categorii:
- genii
- oameni inteligenti
- oameni destepti
- oameni normali
- oameni mai „inceti“
- oameni prosti
- idioti
- cretini
- retardati
...


- români

De ce credeti voi ca ma iau acum de majoritatea populatiei din tara in care (din pacate) m-am nascut?

Pentru ca nu inceteaza sub nici o forma sa ma uimeasca cu exemple de tampenie de origine de-a dreptul nepamanteana sau care ar sta mai bine unor animale lipsite de orice urma de inteligenta decat speciei care se considera la capatul lantului trofic.

Exemplul numarul 1 care coroboreaza teoria mea, si anume aceea ca romanii sunt o specie aparte de om tampit de prost (exemplu petrecut chiar in dimineata acestei minunate zile, dar la fel de bine se intampla de cel putin 1000 de ori pe zi numai in urbea in care locuiesc):

intr-un maxi (aglomerat, bineinteles, ca altfel nu s-ar mai numi maxi), se mai urca trei cetateni. Desi este loc garla in spatele autovehicolului, o minte (creata) de femeie, se opreste in dreptul primului rand de scaune, urmata de inca o minte (tot creata, si tot mintea, nu femeia), iar al treilea personaj (care chiar nu are nici o relevanta ca era barbat – aici nu e vorba de sex, ci de prostia care se intinde fara discriminari asupra romanilor, in general) nu are altceva de facut decat sa se propteasca in usa, din moment ce cele 2 capre urcate mai devreme, impreuna cu o a treia care isi ocupase deja locul in spatele soferului ca, vorba aia, de cand nu s-a mai vazut (de ieri) cu prietenele ei, trebuie neaparat sa ramana langa ele si sa converseze. In tot timpul acesta, tineti minte ca in spate (acolo unde ma aflam eu) nu eram decat 3 persoane, tot in picioare, dar numai ca aveam loc sa ne trimitem unul altuia avioane din hartie sau sa punem, eventual, o masa de ping-pong si sa ii dam vreo doua seturi ca sa ne incalzim inainte de munca.

De ce au procedat cele 2-3 personaje asa? Simplu: pentru ca nimeni nu sta sa se gandeasca 2 secunde ca daca mai inainteaza un pas, are mai mult loc, sta mai lejer, iar jumatate din populatia orasului (care se chinuie sa se urce in acelasi maxi si care nu mai are loc sa respire langa sofer) i-ar fi profund recunoscatoare daca le-ar lasa loc sa respire macar cu un plaman. Nici nu va mai zic ca soferul ar constata cu uimire ca nu e nevoie sa dea coate la 3 pasageri numai ca sa aprinda semnalizarea sau ca de scaunul lui nu se mai agata cu disperare vreo batranica draguta, care in timp ce il injura si ii aminteste ca nu cara saci cu cartofi il molesteaza cu bastonul si cu poseta.

Exemplul numarul 2 – care, trebuie sa recunosc, are o destul de mare legatura cu primul:

pe strada (oricare, ca stiti bine ca lucrurile astea se petrec oriunde), pe un trotuar, la un moment-dat, se executa anumite lucrari (ce vreti voi: renovarea unei cladiri, vreun transeu in pregatirea statului pentru Revolutia industriala si economica ce urmeaza cat de curand…adica ori mileniul viitor ori candva intre doua sarbatori – Pastele Cailor si Sfantul Asteapta n.a.). Daca se vor intalni doua sau, Doamne fereste, mai multe persoane, unde credeti ca se vor opri ca sa converseze si sa isi povesteasca viata de cand au iesit din ou (ca nu pot crede ca sunt mamifere oricat ati incerca sa ma convingeti) si pana au ajuns sa blocheze traficul pe cele mai late trotuare si, cu putina ambitie, poate chiar si pe autostrazi? Hai, ghiceste cineva? Sau trebuie sa va desenez? Bineinteles ca se vor opri EXACT unde este locul mai stramt! Nu de alta, dar una este sa vorbesti cu cineva si cu totul alta sa vezi cum oamenii sar in fata masinilor, se arunca peste garduri si se fac una cu pamantul, ori cauta guri de canal ca rute ocolitoare pentru a ii evita pe cei 2 sau mai multi idioti care s-au oprit in mijlocul (nu ca ar exista alta cale libera in punctul respectiv decat mijlocul) strazii sa isi impartaseasca viata de-a fir a par desi nu s-au mai vazut de maxim doua zile.

Si credeti ca asta e tot? Va rog, uitati-va la viata voastra de zi cu zi si numarati cam cu cati oameni de genul asta aveti contact in fiecare zi? O firma de telefonie mobila cu reguli ce par a fi mai mult glume dar care sunt intarite prin formula “politica firmei” de fiecare data cand va vine sa radeti; o alta firma, nu stiu, sa zicem provider de internet care ridica din umeri si o scalda timp de 5 luni pana nu te apuci sa dai spagi in stanga si in dreapta si sa le rezolvi toate inconvenientele, in timp ce ei nici nu realizeaza ca existi; prosti, idioti, cretini si tampiti (ori toate intr-un singur mare conglomerat), astia sunt romanii, firmele lor de rahat si regulile lor stupide, oameni fara creier si prea putina vointa de a deveni demni de specia pe care (fara nici o scuza) o reprezinta.

As vrea sa cred ca cei pe care i-am descris sau enumerat mai sus nu ajung sa imi citeasca blogul (ar fi o mare performanta negativa, daca imi permiteti exprimarea), dar daca totusi, vreunul dintre voi s-a ratacit pe aici, sper sa fie si ultima oara cand va aventurati in locuri din astea unde mintea voastra vede prea multe si pricepe prea putine, dar daca aveti de gand sa va mai „luminati”...puteti incerca si...terapia asta soc.

Pentru ceilalti, va rog sa luati aminte la situatiile pe care le-am intalnit si sa imi spuneti ca nu vi s-a intamplat MACAR o data asa ceva, iar daca da, pun pariu ca ati simtit ceva asemanator cu mine si exprimat prin urmatoarea fraza: „da-v-ati foc si arunca-v-ati de la etajul 99 in timp ce va spanzurati de calorifer dobitoci retarzi cu cine v-a facut prosti pe fata pamantului ca sa incurcati oamenii”...ma rog...ceva asemanator...nu am pretentia ca toata lumea e asa psihopata ca mine, dar ar fi amuzant sa fie toti, nu?

In aceasta nota (discordanta), o sa imi doresc de Craciun ca de la anul, prostia sa doara. Sa vedeti atunci ce o sa urle sirenele de la ambulante de Revelion si cum nu vor mai face fata spitalele pline de „traumatisme” din astea!




People! Smarten up!!!

Monday, December 3, 2007

My Christmas tree or "stay away from the stupid section"




Moto: I went to a bookstore and asked the saleswoman, "Where's the self-help section? " She said if she told me, it would defeat the purpose. - George Carlin


“- Bradul asta e de vanzare?
- Nu.
- Perfect! Il iau!”


Desi lucrurile nu au mers chiar asa, haideti sa vedeti ca prostia se plateste...chiar si in Romanica.

Ati observat ceva ciudat la orasul vostru in ultima vreme? Eu stiu?...Poate niste becuri in plus pe strada (si nu ma refer la stalpii de iluminat public)...? Hai ca stiti cu totii, nu va mai prefaceti! Vine Craciunul si pregatirile, atat publice cat si individuale, incep sa intre in ceea ce numim cotidian. Incepand de la stabilirea programului de SarbaUtori si terminand cu ghirlandele si tinuta pentru ReBelion.

Ei bine, ca tot romanul, m-am gandit sa incep si eu din timp ca sa nu ma trezesc in noaptea de Ajun ca nu am in ce sa agat un glob. Si, atunci, intr-un moment de inspiratie divina, am decis ca este o oferta foarte tentanta de brazi artificiali (nu sariti cu gura ca nu sunt la fel ca aia naturali ca stiti prea bine ca in lume se taie destui copaci si fara sa fie vorba de vreo sarbatoare, mai rau o sa fie cand o sa stati cu butelia de oxigen dupa voi si o sa va rugati sa mai vedeti zapada) la unul din Supermarketurile (sa-i spun numele, sa nu i-l spun…ma mai gandesc) din oras.

Ajuns la locul faptei, incerc sa ma orientez in spatiu: o groaza de preturi, o groaza de oferte, trei brazi expusi (trei, Doamne, si toti trei). “Noroc” de un angajat care aranja ceva in raft vreo 2 pasi langa mine. Asa ca ma decid sa cer ajutor “profesionist” si o rog sa traga liniile ce unesc bradul de pretul corect (nu ala cu Florian Nistor – parca asa il chema, nu?). Dupa vreo 15 minute in care si angajata incerca sa se dumireasca pe a cata planeta de la Soare locuieste, imi declara ferm ca bradul expus la raft si pe care il vreau eu nu este la oferta si nici nu va fi la oferta, dar este intr-una din cutiile din apropiere.

Convins ca don’soara stie despre ce vorbeste, adica, vezi tu, nu dau astia ecusoane cu nume oricarui…terchea-berchea – imi imaginam chiar ca ii trimit prin tabere de pregatire cu regim cazon – ma hotarasc sa cumpar bradul respectiv, nu inainte de a mai insista de vreo doua ori cu intrebarea: sigur modelul asta se afla in cutia asta? Avand in vedere ca raspunsul a venit prompt si clar ca fara dubiu acel brad se afla in cutia din cosul meu de cumparaturi, m-am indreptat spre casa si am achitat suma, fericit ca am facut o achizitie in “deplina cunostinta de cauza”.

Dar…bineinteles ca trebuia sa fie un “dar”, altfel nu mai exista articolul asta, ajuns acasa…stupoare: bineinteles ca nu era modelul acela de brad pe care mi-l doream: nici prea inalt, nici prea scund, nici chel, dar nici pachetul “padure intr-un brad”. In schimb era alt model, mai pricajit si de-a dreptul nesuferit pe care am specificat ca nu mi-l doresc.

“Stimati cumparatori, se mai intampla sa vreti sa schimbati un produs. Nici o problema! La noi puteti face acest lucru pe baza bonului de casa…”

Pe baza acestui mesaj care imi suna in urechi in fiecare weekend in care ma duc sa imi fac cumparaturile in acel supermarket (nu ca nu as fi constient si de cateva din drepturile mele in calitate de consumator) am impachetat totul frumos si, cu bonul in buzunar, m-am indreptat, din nou, spre magazin.

Ajuns din nou, la locul faptei, o rog pe domnisoara de la biroul de informatii sa imi schimbe produsul cu cel pe care mi-l doresc. Intr-adevar nici o problema…so far. O cheama pe angajata responsabila de raionul de unde l-am achizitionat (aceeasi cu care discutasem si eu pentru a lua marea decizie) si o roaga sa se ocupe de problema mea.

Don’soara intelege problema si se duce sa imi aduca alt brad, la fel cu cel expus, de data asta. Numai ca…ghinion, Iliescu! Vine cu alta cutie, o desface...si, foarte nedumerita, descopera ca si acolo era alt model de brad (care era si el expus, dar care nu corespundea cu dorintele mele).

De data aceasta nu mai las totul la voia intamplarii si o insotesc la raft. Dupa o noua repriza de orientare in spatiu printre cutii, etichete, preturi si brazi expusi, don’soara imi spune foarte dezinvolta ca se pare ca acel brad nu mai este pe stoc si daca vreau, imi da banii inapoi.

No can do, missy! Daca vroiam bani, nu mai plecam de acasa, problema mea era ca vroiam brad. ACEL brad! Am rugat-o politicos sa imi dea un brad ca acela pe care il vad expus si pe care l-am platit deja. “Nu se poate, ala este de decor!”

I-am spus atunci foarte serios ca eu imi doresc acel model de brad pe care m-a asigurat ca se afla in cutie, iar daca nu este pe stoc, nu ma deranjeaza sa mi-l dea chiar pe cel impodobit si expus la raft.

“- Dar ce vreti acuma? Sa stau sa va dau jos globurile si sa vi-l impachetez?!”
“- Da!”, a venit raspunsul meu sec si ferm.
“- Nu se poate asa ceva! Va dam banii inapoi.”

“Ai vrea tu!” Mi-am spus in gand. Hotarat sa nu plec fara bradul pe care mi-l doream. Din nou, i-am explicat don’soarei ca daca nu plec cu acel model de brad, il voi lua pe cel care nu corespunde cu modelul expus si ma opresc direct la Oficiul pentru Protectia Consumatorului.

Crezand ca ma poate, totusi convinge, don’soara imi spune ca nu este ea de vina si ca eu vreau sa ii fac probleme. Bineinteles ca nu a tinut nici trucul asta si am rugat-o sa vorbesc cu unul din superiorii ei.

Destul de uimita, se lasa “convinsa” si o insotesc la biroul de informatii de unde isi suna superiorul…probabil. Dupa conversatia telefonica, imi spune ca nu e nimic de facut decat sa imi dea banii inapoi. Ca seful de raion nu este la birou si ca vine dupa-amiaza (a se nota ca era ora 1 jumatate – doua). “Gata! Am scapat!”, probabil ca asta a gandit in momentele alea personajul…

Dar nu a avut norocul asta! Am insistat ca vreau sa vorbesc personal cu un sef, din moment ce eu nu stiu exact pe cine a apelat ea, adica, din punctul meu de vedere poate a dat telefon la Informatii CFR.

Bineinteles ca aici a fost momentul de “rupere”. “Da’ cine vreti sa vina sa vorbeasca cu dumneavoastra? Presedintele?”

That’s it! No more mister nice guy!

“Don’soara, ati auzit de reclama falsa? Aveti pe raft un produs cu un pret, iar in cutie este altceva! Stiti ca pot si va voi da in judecata pentru asta? Nu ma luati pe mine peste picior si, ca sa va raspund la intrebare, da, sa vina presedintele sa vorbeasca cu mine daca e nevoie! Nu vi se pare normal ca cineva din conducere sa stea de vorba cu mine, clientul?” Am sarit peste faza cu OPC-ul pentru ca nesimtirea ei m-a facut sa imi pierd rabdarea.

Vazand ca m-am aprins asa tare, inrosita toata (ca sa fie la unison cu culoarea uniformei), don’soara bate in retragere. “Pai cum sa nu va zic asa daca ma luati asa tare?”

Neavand ce face, mai da un telefon si imi spune ca vine seful ei sa vorbeasca cu mine.

Nici prin gand nu mi-a trecut, in momentul cand am vazut ca se indreapta spre mine un tip in trening si geaca de blugi, stiti voi, uniforma de “baietas de carter”, ca voi sta de vorba cu seful de raion.

Fara prea multe vorbe sau timp irosit pe politeturi, merg din nou la raft insotit de omul asta. Bineinteles ca descopera nu numai ca acel brad nu exista in niciuna dintre cutii, dar ca pretul lui era pus si in dreptul altui brad expus (cel mai pricajit si pe care NU mi-l doream, dar pe care l-am gasit in cutia cumparata).

A incercat sa ma convinga ca acel brad este mostra, dar argumentul lui a fost rapid demontat cand i-am spus ca acest lucru trebuia mentionat explicit pe o placuta de genul “Produsul expus are titlu informativ”. Urmatoarea tentativa a fost sa imi ofere banii inapoi, dar bineinteles ca a esuat lamentabil fiind intarita de o noua amenintare cu OPC-ul si proces pentru reclama falsa.

Apreciind gravitatea situatiei si realizand ca este, totusi, o greseala din partea firmei, omul a comandat sec sa fie dat jos bradul expus, despodobit si impachetat, urmand ca diferenta de pret (dupa aprecierea mea fiind cel putin dublu pretul pe care l-am platit) sa fie suportata de angajatul care a pus etichetele gresit.

Acu, stau sa ma intreb daca nu cumva chiar don’soara era cea care a pus etichetele. Dar, pana la urma, asta e! Prostia doare!

Nu va mai spun socul don’soarei care era de fata, ca s-a ajuns la ceea ce se temea mai mult (vezi mai sus partea cu “Da’ ce vreti sa vi-l dau pe acela…”). Dar nu a avut ce face si mi-a impachetat frumos bradul pe care il voi impodobi imediat ce imi cumpar globuri, ghirlande si instalatie electrica.

Acu stau in dubiu: pe astea...de unde sa le cumpar?