Friday, August 27, 2010

Man or machine...?

Moto: "Hey, I'm here now and in one piece,
so that's gotta count for something!" - Me


Stiu ca unii o pot numi inconstienta, altii poate o vor condamna. Sincer sa fiu si cu toata parerea de rau va anunt de la inceput ca ma doare fix in spatele casei, la 5 metri...

Despre ce e vorba? Despre ultima mea isprava...in ale sofatului.

Ca sa o punem un pic in cifre (care nu inseamna foarte mult poate la prima vedere, dar o sa intelegeti mai multe in paragraful imediat urmator) o sa enumar asa:

5 tari
aproximativ 28 de ore
tot aproximativ 32 de ore
si inca un aproximativ de 42 de ore
iar la final, cca. 2.200km

Toate astea insumate, fac, si anume, o calatorie de peste 2.200 kilometri ce a traversat vreo 4 tari si a durat, per total, aproximativ 32 de ore (daca nu am uitat artimetica invatata in generala) din care am condus efectiv, dupa parerea mea, cam 28 de ore.


Ma scuzati putin... "Sora! Imi mai puneti un Red Bull in perfuzie? ca iar mi se incetoseaza privirea..."


Poate ca asta nu ar fi asa de impresionant...daca nu as adauga si faptul ca am stat treaz mai bine de 42 de ore pentru a duce la bun sfarsit trebusoara asta. Cu aceasta ocazie, as vrea sa aduc multumiri inventatorilor de bauturi energizante si in mod deosebit Red Bull-ului, traiasca-i familia! ca altfel cine stie prin ce copac mi-as fi facut cuib...

Daca tot am inceput sa ma laud si sa imi fac propria-mi statuie (in chipul si asemanarea mea...), o sa adaug ca nu e prima oara cand imi pun la incercare si imi intrec asteptarile in ceea ce priveste rezistenta. De fapt, e chiar fix a treia si, cu putin noroc, sper sa fie si ultima.

Nu ma intelegeti gresit, ma mandresc cu faptul ca am reusit o asemenea performanta, dar nici nu as recomanda-o sau nu m-as omori (la propriu sau la figurat) sa mai repet experienta.

Un mic rezumat al "realizarilor" din acest domeniu ar incepe acum 2 ani jumate cand am facut o calatorie foarte asemanatoare ca lungime, dar cu plecare si destinatie diferite, iar cu un timp record de numai 25 de ore de la plecare pana la sosire, din care 24 de ore de condus efectiv (take that, Le Mans suckers!). Acelasi rezumat se continua cu un drum cu o configuratie si mai apropiata de cea despre care v-am povestit, numai ca timpul s-a prelungit un pic, ajungand la 27 de ore, in care se numara si doua pauze de somn de aproximativ o ora jumate (desi am dormit mai putin de o ora - somnul in masina nu e chiar prima mea alegere cand vine vorba de odihna).

Cel mai important din toate drumurile pe care le-am facut este ca am supravietuit, as zice eu, impotriva sortilor. Un fapt imbucurator este ca nici nu am avut parte de incidente sau accidente, deci nu au fost pierderi materiale sau de vieti omenesti, iar asta in sine...nu poate fi numita decat minune.

Da, sunt constient ca asa ceva nu este bine sa povestesti nepotilor si nici sa o recomanzi vreodata cuiva, dar asta nu inseamna ca nu ma pot autofelicita ca am avut puterea sa trec prin asta si ca acum pot vorbi despre ea.

Anywho...sunt sigur ca voi auzi multe critici si voci spunand (poate pe buna dreptate, pana la proba contrarie) "esti nebun", dar pana atunci, eu o sa ma bat pe umar si o sa privesc cu satisfactie in urma...


Wednesday, August 18, 2010

Marketing-ul romanesc - baba si mitraliera


Daca va aduceti aminte, acum vreo jumatate de an (give or take a few years), o banca destul de respectabila din Romania incepuse o campanie de marketing atat de agresiva incat a devenit gretoasa de-a dreptul, lucru punctat si de Badea intr-una din emisiunile sale fiind pe buna dreptate agasat (sentiment cu care rezonez si eu) de aparitiile extrem de dese atat la televizor cat si pe un alt site care e mai plin de reclame decat de stiri, si anume Mediafax (pentru fiecare click treci printr-o pagina de reclama, iar apoi ti se deschide si un pop-up de toata frumusetea).

Atunci era vorba de o reclama a BCR-ului care se extindea pe toata pagina de fiecare data cand aterizai pe site-ul reclamofil si cu pretentii de sursa de informatii. Zambetul individului care, pana la urma, nu avea nicio vina era deja mai rau decat o imagine cu Elena Udrea in timp ce se apleaca sau, intr-o ipostaza mai recenta, in timp ce topaie (sau tropaie) in sus pe scari, cu miscari elegante de tata din varful dealului de la Dalga.

In sfarsit, trecand peste minunatele amintiri cu o campanie de marketing care, dupa cum ziceam, m-a ingretosat, BCR-ul recidiveaza cu o campanie cel putin penibila, dar lovita in mod sigur de prostie si cretinism de cote maxime. Sigur ati avut macar o vizionare a incredibilei "productii" cu meciul de tenis (da, stim, BCR este sponsor oficial al Romanian Open Tour - who gives a fuck?) in care cea mai mare grija a celui care urma la serva era daca si-a transferat Euroii din tara in Elvetia sau invers, ori daca i-a mai ramas ceva in cont dupa sesiunea de shopping a nevestei (fie ea barbat sau femeie - nu trebuie exclusa nicio posibilitate).

Desi aparent este o idee "originala", mie mi se pare pur si simplu imbecila. Probabil ca oamenii s-au gandit ca vor sa faca o reclama in care neaparat sa apara tenis-ul (din motivul mentionat mai sus), dar vroiau sa se laude cu ce servicii super tari ofera ei, de nu a mai vazut viezurele si aluna. Stupid. A rezultat un clip publicitar directionat catre oligofreni si debili mintali care introduce si un "neologism" importat in forma lui bruta si oarecum inutil, anume "banking-ul".

Suna...cum spuneau Parazitii intr-o melodie de-a lor "ca o pula, n-aveti caracter!". Sigur, ei se refereau la premiul Pulitzer, asta nu inseamna ca au mai putina dreptate sau ca eu ma insel cand atribui aceeasi calitate acestui cuvant de rahat...Ce sa-i faci? Acum toata lumea se murdareste de...engleza pe la gura, chiar si cand nu isi are rostul.

Nu, nu sunt lupul moralist. Stiu ca si articolele mele sunt pline de expresii in engleza sau chiar sunt in intregime in "limba lui Shakespeare", dar eu nu am pretentia ca am audienta nationala si ca platesc bani grei unei echipe de maimute bine antrenate ca sa imi faca un spot publicitar demn de pus la colt de strada la cersit.

Iar pe langa toate astea, sa difuzezi in disperare o astfel de atrocitate la ore de maxima audienta si pe vreo 10 posturi...trebuie sa fii un pic lobotomizat, zic eu.

Pana una-alta, eu o sa trec tentativa asta de "hai sa ne cacam pe noi ca sponsorizam ceva si ca facem banking" in categoria Stupid is what stupid does, ca nu degeaba exista si o sa trec mai departe...ca vorba aia: "unde arunca prostul o piatra..."degeaba ma chinui eu sa o ridic.

Iar pentru un final apoteotic, luati de-aici un cuvant englezesc pe care il meritati cu prisosinta:

LOSERS!!!

Friday, August 13, 2010

Un fel de...


Acum cateva articole scriam despre un nesuferit care probabil ca a "conceput" un bot si l-a trimis brambura sa posteze comentarii pe bloguri, printre care si al meu. Desi aveam activata o chestie de tip "introdu textul din imagine in casuta alaturata", probabil ca omul descoperise o cale de a o pacali si, de fiecare data cand eu postam un articol, botul era prezent cu cate un comentariu...zic eu in chineza, dar nu numai.

Si asa am pornit eu temerar atunci sa fac ceva in legatura cu animalul care ma stresa si am gasit o solutie. Mai surprinzator este ca aceasta chiar pare sa fi functionat pentru ca, iata, cateva articole mai tarziu, nu vad decat comentarii legitime, ale utilizatorilor pe care chiar ii cunosc si care, bineinteles ca nu sunt spam.

Deci nu ma plang ca a trebuit sa transpir un pic pana am reusit sa implementez solutia pentru ca a meritat. Iar articolul asta, la randul lui, o sa confirme impresia mea.

Iar ca sa fie si un fel de update la update, in dimineata asta aveam un mesaj de la blogspot cum ca au introdus niste modificari pentru a proteja impotriva spamului si ca ar fi bine sa verific daca nu cumva sunt marcate si comentarii ok drept spam. Eu nu zic decat atat:

Too little, too late, my friends!

And yet we live

Sunt foarte multe lucruri care, desi par destinate sa te doboare, nu reusesc sa isi atinga tinta, iar tu iesi "invingator" si cu ceva experienta de viata. Ce-i drept, momentul de "glorie" e unul foarte placut, dar ce conteaza cu adevarat sunt dificultatile si momentele grele pentru ca atunci trebuie sa iti aduni toate puterile pentru a face fata si sa rezisti, adica asa cum spune americanul: "live to fight another day".

Da, chiar asa! De multe ori nici nu trebuie sa faci mare lucru decat sa gasesti puterea interioara de a face urmatorul pas. Si inca unul. Urmat de un altul. Si tot asa. Pentru ca, inevitabil, orice are un sfarsit. Nu numai "all good things", cum zice Nelly Furtado.

Iar cand totul revine la asa-zisa normalitate, incepi sa iesi din stres si sa auzi bazaitul transformatorului electric de langa bloc, masina de spalat care merge si face in continuare rufele "mai albe, mai curate" si multe alte chestii cat se poate de banale care demonstreaza inca o data ca Pamantul nu a stat pe loc cat timp te-ai zbatut tu sa vezi licuriciul de la capatul tunelului.

What else can I say?

Thank God it's Friday!



Thursday, August 12, 2010

Tot ce e bun tre sa dispara

Acu descoperii si eu ca "amicii" mei Parazitii au mai produs un album. Unul pe care nici macar nu am apucat sa il "citesc" bine, daramite sa il ascult, dar care ma entuziasmeaza mai ales, poate, pentru ca nu ma asteptam.

Si uite-asa am descoperit ca au si un nou videoclip. Am ciudata senzatie ca l-am mai vazut, totusi, pe undeva, dar uite ca l-am gasit chiar la ei pe site si ca sa va scutesc de cateva clickuri, uite-aici bucata:

Update: nu stiu daca e incompetent cel care a facut codul embed de pe site-ul lor sau daca il interpreteaza aiurea blogspot, dar nu am reusit cu niciun chip sa il fac sa mearga asa ca...traiasca YouTube!

Sa gugalim


Vi s-a intamplat vreodata sa dati o cautare pe Google iar in casuta de sugestii sa apara niste siruri de cuvinte care nu prea au sens sau, mai rau, sa aiba niste sensuri de-a dreptul bizare de te intrebi cine a putut cauta asa ceva?

Stiti ca Google (daca nu ma insel eu) au fost printre primii care au bagat chestia asta cu cautarea "predictiva" bazata pe cautarile mai mult sau mai putin asemanatoare cu ale altor utilizatori. Uneori este foarte utila, alteori insa...stai si te crucesti.

Nu pot sa va dau exemple personale. Desi aproape cu siguranta ca mi s-a intamplat, am uitat deja acele cautari, dar stati sa vedeti peste ce "perla" am dat eu in timp ce imi verificam niste statistici ale blogului (da, am reusit cumva sa imi aduc aminte contul dupa atata timp).

Aparent un utilizator s-a impiedicat de bloguletul aista in momentul in care a cautat urmatorul sir: "men made to pee like ladys". Din moment ce este citat, nu am corectat greseala de ortografie, tocmai pentru a indica faptul ca pe langa fetisul aparent bizar al personajului, se pare ca ar fi si dislexic sau macar analfabet(a).

Eu stiu ca el a aterizat pe articolul asta. Si stiu ca articolul e super amuzant. Dar ce te-ar putea determina sa cauti "men made to pee like ladys"? Vreo frustrare?

Oricum, povestea nu se opreste aici. Am dat un serci pe IP-ul respectiv ca sa il localizez, desi vazusem ca utilizatorul facuse cautarea pe domeniul google.co.uk, deci banuiam deja ca e vorba de un britanic.

Dar ca sa nu prelungesc suspansul prea mult, o sa o spun asa: stiati ca exista o insula in "arihpelagul britanic" numita Isle of Man?! Ei bine...de acolo a venit omul cu cautarea!

Va inteleg daca nu vi se pare amuzant, dar mie mi s-a parut de-a dreptul hilar! In rest...toate bune!

Wednesday, August 11, 2010

Oh, happy day!

E un cantec ce nu are deloc acelasi sens cu bucuria pe care o simt eu acum. E un cantec religios, probabil gospel care incepe cu "Oh, happy day! Ooohh, happy day! Oooh happy daaaay! Oh, happy day!". Nu stiu de ce ma chinui. Probabil pentru ca sunt sub influenta. Ar fi mai simplu sa linkuiesc, sa inteleaga tot tolomacul.



Nimeni nu isi poate inchipui acum cat de fericita e ziua asta pentru mine! Nu aveti de ce. Nici nu o sa intru in detalii. Sa spunem doar ca in sfarsit a rasarit soarele si pe strada mea. Si, macar o data pot spune ca am obtinut ce mi-am dorit asa de mult in ultima vreme.

Thursday, August 5, 2010

Romania = Grecia reloaded


Vazand cum se zbat in propriile fluide preamaritii nostri conducatori ca sa explice cum si de ce am intrat in criza si cum se face ca pe ei nu prea i-a afectat, m-a indemnat si pe mine, un personaj deloc important in procesul decizional al acestor minti luminate, sa imi dau cu parerea de pamant in legatura cu motivele pentru care s-a ajuns aici si cum se face de nu mai iesim.

Mai deunazi, am avut o discutie foarte interesanta si pertinenta cu o persoana si am ajuns la concluzia ca merita efortul de a consuma cativa neuroni sa astern toate ideile si parerile pe care le am in ceea ce priveste subiectul asta. Singura intrebare care ramane este: de unde sa incep?

Cred ca ar fi un punct bun sa incep cu afirmatia ca romanii, per total, sunt condusi de niste mentalitati cat se poate de vicioase si viciate in acelasi timp. Mentalitati de tipul: "daca mie imi merge rau, aluia de ce sa ii mearga bine?" sau "de ce sa accept sa imi fie rau acum ca sa imi fie bine mai tarziu, cand poate sa imi fie bine acum, ca cine stie daca mai apuc ziua de maine?", si altele, bineinteles.

Nu spun ca romanii sunt rai. Dar multi dintre ei, cu siguranta sunt prosti. Iar altii pur si simplu ar fi trebuit inghititi la nastere asa cum am mai spus-o, adica asa cum fac unele animale care au bunul simt sa nu iroseasca aerul celorlalte daca vad ca progenitura nu se ridica la standarde minime.

Iar acum, ca am captat atentia si bunavointa cititorilor, sa trecem la treburile cu adevarat "arzatoare"! De ce s-a ajuns in situatia asta?

Simplu, pentru ca tot ce incepe cu "politic" se termina in "interes propriu" sau "grup de interese". In primul rand as vrea sa spun ca in Romania NU EXISTA politica. Singura credinta a celor din aparatul de conducere a statului este banul. Iar acesta vine din "vanzari anterioare" sau de la sus-numitele grupuri. Iar pentru asta, omul nu poate astepta sa ii intre asa...banii in buzunar, ci trebuie sa voteze legi si sa para ca isi da interesul pentru binele natiunii.

Sigur, despre ei as putea scrie multe, dar as vrea sa ma limitez pentru moment, pentru ca voi mai avea destule ocazii sa dezvolt subiectul. Cu siguranta.

Deoarece asta este starea de fapt, este si normal ca tara se vede intr-o situatie cat se poate de...maro. Da, multe alte state se lupta cu efectele crizei. State in care coruptia are un nivel mult mai mic (sa nu ne amagim ca ar fi un loc unde nu exista coruptie) si unde politicienii chiar si-au facut treaba, dar sa recunoastem si faptul ca la ei lucrurile nu stau la fel de rau ca la noi.

Daca este nevoie de dovezi cum ca oamenii care ar trebui sa ne ghideze spre noi culmi ale gloriei neamului scuipa pe politica de partid si alearga infrigurati dupa o sursa de venit substantiala (da, chiar mai substantiala decat lefurile grase pe care si le indexeaza nu numai de fiecare data cand au sansa, dar chiar si cand logica i-ar impiedica sa o faca) din orice directie ar fi ea (ca doar, vorba aia: fa-te frate cu dracul...) nu trebuie decat sa va uitati la coalitiile ce s-au format numai ca sa nu scape ciolanul din labele lor murdare si ca sa poata sa isi continue "munca" de inavutire pe bani ai contribuabililor, sau, mai bine spus, ai plebei.

As da chiar un contra-exemplu de actualitate. In Olanda, pentru ca nici un partid nu a reusit sa obtina o majoritate absoluta se duc negocieri intense de luni de zile pentru formarea unui cabinet care sa satisfaca ideologiile destul de diferite ale partidelor interesate sa intre la guvernare. Iar aceste negocieri nu se duc pe baza banilor, ci chiar pe baza promisiunilor din campanie si a politicii de partid. Pentru ca un partid de dreapta nu poate deveni asa, hocus-pocus, de stanga si sa intre intr-o coalitie, doar pentru ca are posibilitatea sa jupoaie ceva in urmatorii ani, asa cum se intampla in RoManica. Pentru ca asa cum nici membrii nu fac salturi incredibile prin care se trezesc brusc in partea diametral opusa a ideologiilor. De fapt, stiti ceva? As vrea sa ii intreb pe cativa politicieni din Romania care este ideologia fundamentala a partidului din care fac parte. Cati credeti ca vor sti raspunsul? Eu mizez pe un mare 0.

Cartea de capatai a partidelor din Romania (partide cu istorie, nu cele aparute ca ciupercile dupa ploaie) sta undeva, foarte bine, ingropata prin arhivele lor, roasa de soareci si uzata doar de trecerea timpului. Nimeni nu mai stie sau nu mai vrea sa stie de notiunile de baza de la care au plecat cei care au intemeiat respectivele partide.

Dar destul despre asta! Sa trecem mai departe ca sunt multe lucruri pe care as vrea sa le mai spun si sa nu raman fara spatiu pe pagina...

Vorbind de mentalitati, am zis-o pe aia cu "sa imi fie rau acum, dar bine mai tarziu". Clasa politica nu merge niciodata pe varianta asta. Desi incearca din rasputeri sa faca sa para asa cateodata. Daca exista o alegere intre o masura cu efecte negative pe termen scurt si cu imbunatatiri masive pe parcurs, deci efect benefic pe termen mediu si lung, iar de celalata parte o "carpeala" cat sa tina pana se termina mandatul, presupun ca cei care nu au fost lobotomizati o sa isi dea seama ce va fi aprobat si ce nu.

Asta s-a intamplat de la revolutie incoace si asta a contribuit major la deteriorarea situatiei si ne-a adus in pragul falimentului. Da, al falimentului, pentru ca eu sustin ca nu va mai dura mult pana vom intra in colaps si ne vom vedea sufocati de greve si "miscari sindicale" exact ca in mai indepartata noastra vecina, Grecia.

Semnele sunt deja acolo, o vad chiar si cei din afara. Luam imprumuturi de la FMI, acceptam orice ni se spune, numai sa fie fonduri pentru pensii si salarii. Eu zic ca oricum este prea tarziu si se procedeaza asa cum am spus, la prelungirea inevitabilului.

Tot aici as vrea sa mai spun ceva despre o chestie care ma roade de mult timp. O mentalitate care chiar ma enerveaza si e raspandita la scara larga, si am vazut-o foarte bine reprezentata acum cred ca vreun an sau ceva de genul, intr-o emisiune in care era invitat, parca, un primar de sector sau asa ceva, un administrator de la parcuri...nu mai conteaza. Ideea era ca omul asta facuse o investitie. Cheltuise niste bani publici. Nu mai tin minte exact pe ce.

Mai intai de toate, l-au intrebat de ce in vreme de criza el cheltuie banii pe nu stiu ce tampenii, ca banii aia ar trebui utilizati pentru alte treburi mult mai arzatoare. Tipul mi s-a parut un om foarte inteligent, care a dat un raspuns foarte bun: pentru ca treaba mea este sa ma ocup de parcuri. Deci eu voi investi banii in sectorul acesta. Nu pot eu sa repar gropile din drum sau sa dau pensii ori salarii celor ce nu au sau nu se ajung. Nu vi se pare normal?

Iar apoi (si aici vine partea la care mi-as dori sa moara cu adevarat in chinuri cei ce gandesc asa) a fost intrebat ceva de genul "bine, dar atunci nu ar fi mai bine sa cheltuiti banii astia mai cu grija, mai cu taraita, decat sa investiti sume mari pe chestii extravagante in timp ce oamenii mor de foame?"

OK, nu am pretentia ca am fost vreun student eminent. Nici ca facultatea mea e cea mai tare care s-a inventat vreodata. Ba nici macar ca toata populatia planetei trebuia sa termine o facultate de profil economic, dar nu iti trebuie doctorate sa stai un pic si sa te gandesti logic la urmatorul lucru: banii publici cheltuiti (chiar si pe asa-zisele prostii - desi nu e situatia ideala) ajung la niste romanasi. Romanasii platesc taxe (care ajung, ati ghicit, la buget). Romanasii cumpara bunuri, iar comerciantii castiga. Comerciantii apeleaza la producatori pentru a suplimenta oferta, iar producatorii au nevoie de oameni pentru a mari productia. Si de aici, ciclul incepe din nou.

Sigur, asta e o situatie pur ipotetica si ramane la nivel teoretic, din pacate. Dar asta nu o anuleaza in intregime. Intr-adevar, nu tine cont de banii care se "pierd" pe parcurs, care sunt deturnati si se trezesc in bezna buzunarelor politrucilor, dar important e sa iti dai seama ca, in final, cheltuielile respective ajuta societatea, per ansamblu si pe termen mediu.

Asa cum am spus-o nu mai tarziu de ieri: romanii sunt incapabili sa vada mai departe de fix 2 centimentri in fata nasului.

In campaniile electorale se arunca cu promisiuni, bani si mariri in toate partile. Cati sunt naivi sa creada ca lucrurile vor ramane asa? Pai, in primul rand, toti cei care se apuca si voteaza din aceste motive. Mai degraba castigi oameni cu "nu suntem in criza, deci ne permitem" decat cu "trebuie sa prevenim criza, deci vom lua masuri de austeritate".

Iar aici cred ca ajung la alta buba la fel de hidoasa si plina de toate scursurile caracterului uman: am spus ca nu ne putem baza pe clasa politica pentru ca e corupta si guvernata de interese mai mult sau mai putin proprii si ca, de aceea, nu ia masurile adecvate nici inainte, nici in timpul si nici dupa trecerea crizei (presupunand ca se va intampla vreodata), dar sa nu fim ipocriti! Cati dintre romani ar accepta cu stoicism daca s-ar lua adevaratele decizii in vederea unor solutii draconice, dar cu efecte benefice in timp? Eu spun ca mai degraba atunci s-ar revolta "popoul suveran" decat daca ii minti pe fata si le tai cate un pic din portie pana nu mai au putere sa isi puna nici bretelele la pantaloni.

Si asta duce la completarea cercului vicios: conducatorii nu sunt in stare sa ia decizii pentru binele natiunii, dar nici poporul nu ar fi in stare sa le duca, daca ar fi vreodata cazul.

Asa ca o sa stam ca netotii si o sa urmarim in continuare cum unele partide trag intr-o parte (din care vin niste bani) si celelalte in directia opusa (din care vin alti bani), mancand seminte si comentand ca la meci, crezand ca ceea ce vedem este lupta pentru putere si ca cei care o poarta dau un rahat degerat pe ce se intampla cu tara si locuitorii ei.

Si nimeni nu va intreprinde nimic sa ii opreasca pentru ca romanul este cetateanul permanent revoltat care nu va ridica nici macar un deget cand vine momentul sa treaca la concret.

Oare ar fi viata mult prea simpla daca lucrurile nu ar sta asa?

Tuesday, August 3, 2010

Why?


Atentie! Continut filozofic! (sau filfizonic, depinde de gusturi)

Acum muuulti ani, pe cand era Udrea fata mare iar fundul ii cantarea mai putin de 100 de kilograme, am decis ca o sa incerc sa nu mai gasesc asemanari intre muzica pe care o ascult si starile mele de spirit sau trairile mele sentimentale, oricum ati vrea sa le numiti.

Era o replica intr-un film care exprima destul de bine dilema muzicii si a starii de spirit. Zicea ceva cam asa: "...eram deprimat pentru ca ascultam disco sau ascultam disco pentru ca eram deprimat?" Citatul era al unui personaj jucat de John Cusack, daca nu ma insel, iar filmul se numea Serendipity. Nu cred ca as putea sa va fac un rezumat al actiunii. De fapt, e posibil sa ii fi vazut doar trailerul si am retinut acest "tag line". Prea putin mai conteaza.

Ideea era ca si eu, la momentul respectiv, simtindu-ma mai sensibil si oarecum fragil, ascultam si deveneam atent la multe melodii pe care parca un DJ invizibil le punea ori ca sa descrie ceea ce simteam, ori ca sa imi "transmita" ce ar trebui sa fac. Nu ma intelegeti gresit. Nu aud voci. Nici mesaje subliminale, doar ca versurile respective spuneau cum a procedat personajul sau artistul ajuns in anumite situatii pe care eu le consideram identice sau asemanatoare.

Oare era o prostie? Nu stiu daca pot da un raspuns direct. Cert este ca la un moment-dat m-am gandit ca ar trebui sa ascult muzica, nu sa o simt, pentru ca in felul asta nu o sa ma mai invart in jurul acelorasi stari, lasand versurile sa imi aminteasca de lucruri la care era mai bine sa nu ma gandesc.

Timpul a trecut, eu am continuat sa ascult versurile, dar o schimbare a avut loc si situatia, inevitabil, a trecut, fara prea mare legatura cu decizia mea.

Intre timp, dar mult mai de curand, am observat ca am inceput sa gasesc asemanari intre situatia in care ma aflam si cartile pe care le citesc. Now isn't that something? Ciudat? Poate. Stupid? As inclina sa spun ca da (si multi dintre voi se vor grabi sa ma aprobe). Dar, de data asta nu caut sa mai iau decizii, ci, mai degraba, imi pun intrebarea: ce ne face sa gandim astfel? De ce "cautam" asemanarile astea intre realitatea cotidiana si lucruri care vorbesc despre situatii mai mult sau mai putin...fantastice?

Stiti ce? Cat m-as chinui, nu prea imi dau seama. Sigur ca as putea spune ca e pentru ca nu ai ceva mai bun de facut sau ca atunci cand esti deprimat, tinzi sa acorzi atentie unor detalii aproximativ insignifiante si sa le dai importanta fara sa o merite.

Ori...poate ca acele carti/cantece sunt asa de nasoale incat nu te poti abtine sa nu compari cu ceva real pentru ca preferi sa iti trimiti gandurile cu sorcova, in alta parte, decat la ceea ce citesti!

Da! Asta o fi! Iar cu aceste vorbe de duh, mai inchei un articol "de-a-mpixul".

S-auzim de bine!