Nu ma intrebati, ca nu imi dau seama cum de nu mi-a trecut in cap pana acum sa scriu un articol despre cel mai fain moment din ultimele 7 zile. Pur si simplu nu m-am gandit...adica nu am gandit. Am fost prea preocupat sa injur si sa blestem saptamana ce trecu (nu s-ar mai termina o data, doar-doar urmatoarea o fi mai acatari).
Dar sa nu va plictisesc cu detalii despre cum am ajuns eu sa blestem si sa ma tai (la propriu, dar involuntar), ci mai bine sa va povestesc despre mare....marea cea mare...parte din ocean...poate m-oi invrednici vreodata sa ma iau de mana cu iubita mea si sa il trecem sa vedem cum arata lumea privita de pe malul celalalt.
Cum ziceam, to za biici (atentie! nu "za bici" ca nu am nimic cu vecina)! Nu stiu cati s-ar incumeta sa faca plaja pe la 23 de grade, dar sunt destul de sigur ca numarul celor care ar intra in apa cand are mai putin de 15 grade sunt chiar si mai putini! Eh...eu cred ca as putea spune ca, din punctul asta de vedere, am recidivat.
Se facea ca eram prin clasa a XII-a (ati vazut ca stiu sa scriu si in latina? pizdos, nu?) si, fiindca mai aveam cateva saptamani si incepeam bacul, am participat la asa-numitul banchet (care, apropo, petrecerea in sine nu fu mare sfaraiala, dar e bine ca ne-am distrat in zilele de dinainte si in noaptea ce a urmat) si, ca sa imi sarbatoresc ziua, am facut doua lucruri, poate un pic bizare: m-am barbierit pentru prima oara si am facut o baie in mare, desi era doar sfarsitul lunii mai.
Ei bine, iata ca, acum, la atatia ani distanta, am reusit performanta sa ma ud dupa urechi intr-o apa la fel de "calda", desi, de data asta, nu mai era aceeasi mare. Asta nu schimba cu nimic placerea pe care mi-a provocat-o si de care sunt sigur ca nu ma voi satura vreodata.
Daca voi avea vreodata norocul sa mi se indeplineasca macar un vis, sper sa ajung la un moment-dat, sa locuiesc macar o perioada intr-o casa pe malul marii. O casa gen cum vezi prin filme, cu terasa, geamuri imense care acopera pereti intregi, iar nisipul sa inceapa acolo unde treptele terasei se termina.
Nu cred ca am fost extraordinar de coerent. Spre surprinderea multora, probabil, as vrea sa precizez ca nu am "consumat" inainte sa ma apuc de tastat, nu ca asta ar conta prea mult (am de gand sa recuperez imediat ce apas butonul de publicare), oricum...asa cum spun versurile unei melodii "abia astept sa o fac inca o data". Si, avand in vedere ca este chiar la indemana, poate o sa imi fac un "abonament".
Anywho...ca sa inchei in aceeasi nota nebuna in care am scris articolul asta, o sa atasez doua melodii...as zice eu Oldies but goldies, oricum, se potrivesc ca viezurele in barca si ca frunza in bec. Poate.
Ascultati refrenul...ma unge la inima!Dar sa nu va plictisesc cu detalii despre cum am ajuns eu sa blestem si sa ma tai (la propriu, dar involuntar), ci mai bine sa va povestesc despre mare....marea cea mare...parte din ocean...poate m-oi invrednici vreodata sa ma iau de mana cu iubita mea si sa il trecem sa vedem cum arata lumea privita de pe malul celalalt.
Cum ziceam, to za biici (atentie! nu "za bici" ca nu am nimic cu vecina)! Nu stiu cati s-ar incumeta sa faca plaja pe la 23 de grade, dar sunt destul de sigur ca numarul celor care ar intra in apa cand are mai putin de 15 grade sunt chiar si mai putini! Eh...eu cred ca as putea spune ca, din punctul asta de vedere, am recidivat.
Se facea ca eram prin clasa a XII-a (ati vazut ca stiu sa scriu si in latina? pizdos, nu?) si, fiindca mai aveam cateva saptamani si incepeam bacul, am participat la asa-numitul banchet (care, apropo, petrecerea in sine nu fu mare sfaraiala, dar e bine ca ne-am distrat in zilele de dinainte si in noaptea ce a urmat) si, ca sa imi sarbatoresc ziua, am facut doua lucruri, poate un pic bizare: m-am barbierit pentru prima oara si am facut o baie in mare, desi era doar sfarsitul lunii mai.
Ei bine, iata ca, acum, la atatia ani distanta, am reusit performanta sa ma ud dupa urechi intr-o apa la fel de "calda", desi, de data asta, nu mai era aceeasi mare. Asta nu schimba cu nimic placerea pe care mi-a provocat-o si de care sunt sigur ca nu ma voi satura vreodata.
Daca voi avea vreodata norocul sa mi se indeplineasca macar un vis, sper sa ajung la un moment-dat, sa locuiesc macar o perioada intr-o casa pe malul marii. O casa gen cum vezi prin filme, cu terasa, geamuri imense care acopera pereti intregi, iar nisipul sa inceapa acolo unde treptele terasei se termina.
Nu cred ca am fost extraordinar de coerent. Spre surprinderea multora, probabil, as vrea sa precizez ca nu am "consumat" inainte sa ma apuc de tastat, nu ca asta ar conta prea mult (am de gand sa recuperez imediat ce apas butonul de publicare), oricum...asa cum spun versurile unei melodii "abia astept sa o fac inca o data". Si, avand in vedere ca este chiar la indemana, poate o sa imi fac un "abonament".
Anywho...ca sa inchei in aceeasi nota nebuna in care am scris articolul asta, o sa atasez doua melodii...as zice eu Oldies but goldies, oricum, se potrivesc ca viezurele in barca si ca frunza in bec. Poate.
Si cu asta v-am lasat...
E jale la vara, la mare... Ne chinuie marea, pe toti...
No comments:
Post a Comment