Dupa ce am publicat articolul de ieri, am realizat un lucru destul de interesant: I broke the 100 posts barrier... Nu stiu daca e o chestie super tare sau cea mai grozava treaba care s-a vazut vreodata, dar eu sunt placut surprins ca am atins "venerabila varsta" de 101 articole...cu asta 102. Cel putin asa zice numaratoarea din Dashboard (apropo, acum imi dau seama cat de stupid suna "Tablou de bord"...idiots).
Nu mi-am propus niciodata sa scriu nu stiu cate articole, si inca ma minunez ca am reusit la un moment-dat intr-o singura luna sa public 25, dar sunt sigur ca mi-a prins bine sa pot sa ma exprim liber, sa rad sau sa refulez dracii pe care mi i-a provocat unul sau altul.
Mi-am dorit, insa, de multe ori sa am un an in care sa public macar un articol pe luna...daca va uitati in arhiva, o sa vedeti ca planul asta a fost un mare "fail" din partea mea, dar inca nu am murit si nici nu planuiesc in urmatoarele luni, deci sper ca voi "remedia" situatia in anii ce vor urma.
Oricum, raman de parere ca aici scriu nu pentru a demonstra ceva sau pentru cineva, deci nu am obiective de atins pentru ca asta ar afecta creativitatea si liberul arbitru. Nu se merita sa scriu doar de dragul de a publica ceva. Si chiar ma streseaza blogurile care pun cate 10 videoclipuri pe zi, fara prea multe idei proprii sau pareri exprimate, transformandu-se in copii sau sateliti ai youtube-ului.
Fuck that! Daca ceva mi se pare amuzant sau daca ceva ma scoate din sarite, ori daca sunt deprimat si simt nevoia sa ma descarc, atunci scriu. Daca nu, nu are rost sa ocup spatiul virtual cu niste tampenii care nu imi apartin si care nu ilustreaza nimic altceva decat faptul ca stiu sa folosesc functia de cautare de pe Google sau mai sus-numitul YouTube.
Asta imi aminteste de un blog pe care il frecventez aproape zilnic si care in ultima vreme a ajuns sa ma calce pe nervi. E vorba de blogul lui Mircea Badea, care are o emisiune foarte tare, dar din pacate nu aloca destul timp blogului, iar atunci cand o face, arunca niste statistici despre audiente (pe care le gasesc de-a dreptul enervante si total neinteresante), ori niste poze din vacante (pot si eu sa gasesc destule pe Gugal) sau vreun anunt umanitar ori filmulet al vreunei batai. That is just a big load of fuckin' crap! Si peste toate astea, e plin de reclame! I mean...why?!?
Da, stiu, sunt un invidios, un "blogaras" care se infurie pe propria micime... Eu zic asa: daca nu poti sa fii creativ si sa ai un blog unde sa te regasesti si sa iti recitesti postarile cu placere, chiar si la ani dupa ce le-ai publicat, atunci mai bine iti faci un site si pui acolo toate statisticile INSOMAR si filmuletele YouTube, la care atasezi si vreo pagina de Picasa unde sa iti pui escapadele de weekend, iar ca slujba platita, iti pastrezi frumoasa emisiune in care esti cu adevarat creativ si ai ceva de spus.
Dar sa nu transform articolul asta intr-un "hate post", pentru ca, asa cum spuneam, imi place emisiunea lui si il consider un tip foarte inteligent, dar in ceea ce priveste blogul, ma asteptam la mai mult. Mult mai mult.
Anywho, revenind la blogul meu si bariera de 100, sper sa fiu in continuare prolific si sa am subiecte, chef si timp sa continui aceasta mica placere pentru cat mai mult timp de acum incolo. Nu stiu cati se vor bucura si cati nu, dar eu sigur o sa ma simt bine sa scriu si uneori sa recitesc ce am scris. Iar in ce priveste reclamele, raman la parerea ca e un mod de a te prostitua.
102 and counting...
Nu mi-am propus niciodata sa scriu nu stiu cate articole, si inca ma minunez ca am reusit la un moment-dat intr-o singura luna sa public 25, dar sunt sigur ca mi-a prins bine sa pot sa ma exprim liber, sa rad sau sa refulez dracii pe care mi i-a provocat unul sau altul.
Mi-am dorit, insa, de multe ori sa am un an in care sa public macar un articol pe luna...daca va uitati in arhiva, o sa vedeti ca planul asta a fost un mare "fail" din partea mea, dar inca nu am murit si nici nu planuiesc in urmatoarele luni, deci sper ca voi "remedia" situatia in anii ce vor urma.
Oricum, raman de parere ca aici scriu nu pentru a demonstra ceva sau pentru cineva, deci nu am obiective de atins pentru ca asta ar afecta creativitatea si liberul arbitru. Nu se merita sa scriu doar de dragul de a publica ceva. Si chiar ma streseaza blogurile care pun cate 10 videoclipuri pe zi, fara prea multe idei proprii sau pareri exprimate, transformandu-se in copii sau sateliti ai youtube-ului.
Fuck that! Daca ceva mi se pare amuzant sau daca ceva ma scoate din sarite, ori daca sunt deprimat si simt nevoia sa ma descarc, atunci scriu. Daca nu, nu are rost sa ocup spatiul virtual cu niste tampenii care nu imi apartin si care nu ilustreaza nimic altceva decat faptul ca stiu sa folosesc functia de cautare de pe Google sau mai sus-numitul YouTube.
Asta imi aminteste de un blog pe care il frecventez aproape zilnic si care in ultima vreme a ajuns sa ma calce pe nervi. E vorba de blogul lui Mircea Badea, care are o emisiune foarte tare, dar din pacate nu aloca destul timp blogului, iar atunci cand o face, arunca niste statistici despre audiente (pe care le gasesc de-a dreptul enervante si total neinteresante), ori niste poze din vacante (pot si eu sa gasesc destule pe Gugal) sau vreun anunt umanitar ori filmulet al vreunei batai. That is just a big load of fuckin' crap! Si peste toate astea, e plin de reclame! I mean...why?!?
Da, stiu, sunt un invidios, un "blogaras" care se infurie pe propria micime... Eu zic asa: daca nu poti sa fii creativ si sa ai un blog unde sa te regasesti si sa iti recitesti postarile cu placere, chiar si la ani dupa ce le-ai publicat, atunci mai bine iti faci un site si pui acolo toate statisticile INSOMAR si filmuletele YouTube, la care atasezi si vreo pagina de Picasa unde sa iti pui escapadele de weekend, iar ca slujba platita, iti pastrezi frumoasa emisiune in care esti cu adevarat creativ si ai ceva de spus.
Dar sa nu transform articolul asta intr-un "hate post", pentru ca, asa cum spuneam, imi place emisiunea lui si il consider un tip foarte inteligent, dar in ceea ce priveste blogul, ma asteptam la mai mult. Mult mai mult.
Anywho, revenind la blogul meu si bariera de 100, sper sa fiu in continuare prolific si sa am subiecte, chef si timp sa continui aceasta mica placere pentru cat mai mult timp de acum incolo. Nu stiu cati se vor bucura si cati nu, dar eu sigur o sa ma simt bine sa scriu si uneori sa recitesc ce am scris. Iar in ce priveste reclamele, raman la parerea ca e un mod de a te prostitua.
102 and counting...
No comments:
Post a Comment