Monday, September 26, 2011

Experienta spitaliceasca


Da, oameni buni, s-a oficializat: sunt defect. Cand si-au dat seama, au vrut sa ma institutionalizeze de urgenta. Noroc ca nu mai erau locuri la sectia "agitati"... Dar s-au gasit (aparent) destule, la recuperare.

Nu o sa va povestesc detalii cum am fost "uns cu toate alifiile" (iradiat, dat cu gel si ultra
sonat, ars - la 40 de grade - pudrat cu talc si masochizat, etc.) dar o sa va spun un pic despre socul pe care l-am avut cand am inceput sa stau pe la - nelipsitele - cozi.

Nu am stat la foarte multe, doar vreo 3 la numar, dar ce m-a suprins (desi poate nu ar fi trebuit) a fost un element comun tuturor si anume certurile vesnice pe seama
poll position-ului sau macar a pozitiei de pe "grila de start".

Poate am intrat prea repede in subiect si unii nu si-au dat seama despre ce perorez eu aici, recte, despre faptul ca nu se putea strecura o musca pe langa "vajnicii aparatori ai usilor cabinetelor" indiferent ca avea sau nu avea dreptul sa o faca ori ca avea sau nu avea vreo legatura cu coada respectiva.

Hilar sau poate ridicol era faptul ca majoritatea oamenilor respectivi erau internati in spital si aveau o zi intreaga sa stea la cele 4-5 cozi, pe cand altii trebuiau sa isi faca toate tratamentele pana la o anumita ora. Dar despre ce vorbim noi aici, de fapt? Despre...compasiune? Despre...intelegere? Despre...RATIUNE?!

Ce e aia? Cine a auzit de ea? Cine a inventat-o? Sa si-o ia inapoi, ca nu i-a cerut-o nimeni! Cam asta e atitudinea oamenilor sau bolnavilor din ziua de azi.

Bineinteles ca exista si nuante de gri in toata povestea asta. Nu e totul alb sau negru. Intr-adevar, exista nesimtiti care se baga in fata, asa cum exista persoane care isi pierd randul pentru ca au plecat 5 minute de la coada atunci cand i-a chemat medicul in cabinet. Sunt cei care au senzatia ca pot intra doar pentru ca radacinile comunismului inca exista si atunci nenea militianul are o oarecare influenta si automat i se acorda o atentie deosebita, asa cum exista oameni care desi au dreptul sa intre primii, stau la toate cozile si ii respecta pe ceilalti.

Dar nu vom "indrepta" lucrurile vreodata, cu sau fara comunism. Oamenii tind sa aiba fiecare un adevar propriu, in care cred cu tarie si cu care vor muri in brate indiferent cine ar incerca sa ii convinga de contrariu. Nu avem de ales. Trebuie sa ne obisnuim. Sau sa ne punem dopuri ori casti in urechi si sa dam la maxim un... Guano Apes - Open Your Eyes (mai ales partea cu "proud like a God, don't pretend to be nice") sau un Guns'n'Roses - Live and let die (titlul spune tot), ca altfel...ajungi ca ei. Un frustrat care de-abia asteapta sa vada acel pas catre usa si se arunca cu furie asupra "nevinovatului" care vroia sa vada daca au aer conditionat sau nu inauntru.

Da, stiu...poate ca nu am fost ceea ce ar numi cineva "coerent", dar aveam prin cap ideea asta si am zis intr-un articol precedent ca o sa incerc sa revin pe tema problemelor mele de sanatate. So, there you have it God damn it! Glumesc...sau nu?

No comments: