Round 1
Cred ca am mai avut oarece afirmatii prin articole mai vechi referitoare la "road rage", iar daca nu, inseamna ca m-am ramolit de tot si Alzheimer-ul e la el acasa. Dar nu va speriati, inca mai am vreo doua tigle pe casa si nu sunt nebun complet, inca imi mai lipsesc niste atribute.
Dupa cum, probabil, v-ati prins, acest articol este despre furia, nebunia sau prostia unora in trafic. De data aceasta, eu nu sunt protagonist in niciun fel. Doar un amarat de spectator.
Sa purcedem, asadar, cu povestirea: intr-o zi frumoasa, cu doua dimineti, erau 3 masini pe un drum privat. Drum privat guvernat de o regula aproape tampita, dar nu chiar: viteza maxima admisa 5 km/h. Da, cinci. Maxim-maxim 10. Nu mai mult. Ca te ia Gaia.
In prima masina, olandezu' zburator, cu un Buick american si cu tatuaje de biker, burta si tot ce trebuie. In a doua masina, doi romani de care putem si vom face abstractie. In ultima masina, un neamt chelbos si bronzat, la volanul unui Mercedes (ma iertati ca nu stiu exact modelul, ceva, un CLK sport) AMG.
Viteza Buick-ului...undeva intre 4-5 km/h si stat pe loc (din cauza franelor frecvente). Mercedes-ul, mai-mai sa depaseasca (desi drumul e de latimea unei masini si un pic). Vazand ca nu are pe unde, incepe sa comenteze si sa gesticuleze nervos. Credeti ca se opreste aici?
Neah! Da un claxon. Mai intai, de control. Urmeaza alte gesticulari si, probabil, mentiuni la adresa mamei celui din fata. Ca efect, franele Buick-ului se inmultesc (daca era posibil) si, ca masura de reciprocitate, la fel si claxoanele, totul culminand cu oprirea completa a coloanei.
Olandezu' zburator, se da jos si face semn "care-i problema?". Neamtul scoate capul pe geam si ii arde niste injuraturi si-i spune sa se miste o data. Consecinta imediata, Buick-ul se trezeste fara cheie in contact, iar stapanul, cu un zambet larg pe fata ii face semn celuilalt "acum ce?"
Vorba lui Mugur de la Vacanta Mare (pe vremea cand ii ascultam): "pan-aci ti-o fost!". Neamtul plin de spume sare din masina (desi, tre sa il felicitam pentru curaj, ca era cam 3/4 din olandez) si se duce la celalalt, incercand sa il convinga pe un ton deloc politicos sa se urce in masina si sa-i dea drumul mai departe, ba chiar impingandu-l usor. Olandezu', facea ca malu': nu se misca. Nu stia decat atat: "5 e 5!".
Intelegand ca balanta puterii nu este cu el, neamtul bate in retragere, dar numai pentru a se regrupa. Se duce in spatele masinii unde deschide portbagajul cu gandul pervers, probabil, sa puna mana pe vreun putregai de ranga sau levier, ca sa fie mai "elocvent" cu adversarul.
Intre timp, deranjat, probabil, de zarva creata, un bastinas iese cu cafeaua in mana si se indreapta catre neamtul isteric incercand sa inteleaga ce se intampla. Curand, li se alatura si olandezu' nostru vasnic. Nu as putea sa va spun ce a reusit sa le spuna cafelistul, dar in cateva minute, cei doi radeau, dadeau mana, se bateau prieteneste pe umar si se indreptau amandoi catre masini.
Criza dezamorsata. Fara Basexu'. Fara Omar Haissam. Fara jurnalisti.
Epilog:
Cateva ore mai tarziu, in fata casei olandezului era oprit un Mercedes AMG. Un neamt binedispus si cu zambetul pe buze, scotea un bax de Hai-n-cana si i-l inmana, ceremonios, celui pe care ar fi avut mare placere sa il trosneasca cu o bata mai devreme.
PS: eu cred ca acum sunt prieteni.
Inca un PS: nu m-ar mira ca peste maxim o luna sa aud ca deja se viziteaza cu toata familia.
Nota: nationalitatile celor implicati nu sunt importante si nicidecum reprezentative, ba chiar nesigure. Ele au fost adaugate doar ca un plus de detaliu.
Cred ca am mai avut oarece afirmatii prin articole mai vechi referitoare la "road rage", iar daca nu, inseamna ca m-am ramolit de tot si Alzheimer-ul e la el acasa. Dar nu va speriati, inca mai am vreo doua tigle pe casa si nu sunt nebun complet, inca imi mai lipsesc niste atribute.
Dupa cum, probabil, v-ati prins, acest articol este despre furia, nebunia sau prostia unora in trafic. De data aceasta, eu nu sunt protagonist in niciun fel. Doar un amarat de spectator.
Sa purcedem, asadar, cu povestirea: intr-o zi frumoasa, cu doua dimineti, erau 3 masini pe un drum privat. Drum privat guvernat de o regula aproape tampita, dar nu chiar: viteza maxima admisa 5 km/h. Da, cinci. Maxim-maxim 10. Nu mai mult. Ca te ia Gaia.
In prima masina, olandezu' zburator, cu un Buick american si cu tatuaje de biker, burta si tot ce trebuie. In a doua masina, doi romani de care putem si vom face abstractie. In ultima masina, un neamt chelbos si bronzat, la volanul unui Mercedes (ma iertati ca nu stiu exact modelul, ceva, un CLK sport) AMG.
Viteza Buick-ului...undeva intre 4-5 km/h si stat pe loc (din cauza franelor frecvente). Mercedes-ul, mai-mai sa depaseasca (desi drumul e de latimea unei masini si un pic). Vazand ca nu are pe unde, incepe sa comenteze si sa gesticuleze nervos. Credeti ca se opreste aici?
Neah! Da un claxon. Mai intai, de control. Urmeaza alte gesticulari si, probabil, mentiuni la adresa mamei celui din fata. Ca efect, franele Buick-ului se inmultesc (daca era posibil) si, ca masura de reciprocitate, la fel si claxoanele, totul culminand cu oprirea completa a coloanei.
Olandezu' zburator, se da jos si face semn "care-i problema?". Neamtul scoate capul pe geam si ii arde niste injuraturi si-i spune sa se miste o data. Consecinta imediata, Buick-ul se trezeste fara cheie in contact, iar stapanul, cu un zambet larg pe fata ii face semn celuilalt "acum ce?"
Vorba lui Mugur de la Vacanta Mare (pe vremea cand ii ascultam): "pan-aci ti-o fost!". Neamtul plin de spume sare din masina (desi, tre sa il felicitam pentru curaj, ca era cam 3/4 din olandez) si se duce la celalalt, incercand sa il convinga pe un ton deloc politicos sa se urce in masina si sa-i dea drumul mai departe, ba chiar impingandu-l usor. Olandezu', facea ca malu': nu se misca. Nu stia decat atat: "5 e 5!".
Intelegand ca balanta puterii nu este cu el, neamtul bate in retragere, dar numai pentru a se regrupa. Se duce in spatele masinii unde deschide portbagajul cu gandul pervers, probabil, sa puna mana pe vreun putregai de ranga sau levier, ca sa fie mai "elocvent" cu adversarul.
Intre timp, deranjat, probabil, de zarva creata, un bastinas iese cu cafeaua in mana si se indreapta catre neamtul isteric incercand sa inteleaga ce se intampla. Curand, li se alatura si olandezu' nostru vasnic. Nu as putea sa va spun ce a reusit sa le spuna cafelistul, dar in cateva minute, cei doi radeau, dadeau mana, se bateau prieteneste pe umar si se indreptau amandoi catre masini.
Criza dezamorsata. Fara Basexu'. Fara Omar Haissam. Fara jurnalisti.
Epilog:
Cateva ore mai tarziu, in fata casei olandezului era oprit un Mercedes AMG. Un neamt binedispus si cu zambetul pe buze, scotea un bax de Hai-n-cana si i-l inmana, ceremonios, celui pe care ar fi avut mare placere sa il trosneasca cu o bata mai devreme.
PS: eu cred ca acum sunt prieteni.
Inca un PS: nu m-ar mira ca peste maxim o luna sa aud ca deja se viziteaza cu toata familia.
Nota: nationalitatile celor implicati nu sunt importante si nicidecum reprezentative, ba chiar nesigure. Ele au fost adaugate doar ca un plus de detaliu.
No comments:
Post a Comment