A fost odata...

Un adminisTARTOR. La un bloc. Blocul meu. Blocul unde nu este internet. De la RDS. Stiti voi…eRDeeSh… Si acest adminisTartor s-a decis ca nici nu va fi net. In blocul meu. Unde nu este internet. De la RDS. De ce?

Pentru un motiv foarte bun, logic si pertinent: RDS trebuie sa plateasca o chirie lunara. Modica. Dupa cum spune chiar adminisTartorul. Va intrebati poate (daca aveti macar 2 clase mai mult decat trenul), chirie pentru ce? Ca, vorba aia…curent nu consuma, materialele sunt ale lor…ma rog, toate bune si frumoase. Pai, poate o sa vi se para o nebunie, dar aceasta chirie este pentru peretele pe care vor misuna cablurile. Deci, vi se pare doar ca este o nebunie. Pentru ca nu este. Repet: NU este, doar vi se pare!

Mai nebun a fost cel care a dat si o lege prin care reglementeaza dreptul adminisTartorului de a cere aceasta taxa, chirie, dijma, renta…stiti voi…ca la tara la el, acolo.

Intrebarea mea e alta acum: banii proveniti din aceasta taxa, merg la fondul blocului? HA HA HA!!! Sa fim seriosi! Suma este numai buna de luat vreo doua PET-uri si de servit reci cu garnitura de friptura (de sobolan, daca as fi eu bucatarul lui). Asa ca…nea’ Caisa AdminisTartor o sa bage banutii la cingatoare in timp ce noi o sa fim preocupati sa aprindem lumanari pe la Mitropolie ca a dat Domnul sa avem net. De la RDS.

Si cand ma gandesc ca in tot timpul asta eu dadeam cu tot ce aveam in RDS. Care, pana la urma, au partea lor de vina. In primul rand chiar ar fi intarziat vreo luna-doua, cu tot cu acordul adminisTartorului si fara alte probleme, iar in al doilea rand, aceasta MEGA firma chiar nu isi permite sa ii dea lu’ Nea Caisa bani de o bere daca vad ca nu au cu cine se intelege? Adica, com’ on! Ei scot din blocul meu cam 900-1000 de lei pe luna si nu se pot lipsi de niste maruntis? How cheap is that??

Anywho! Saptamana asta voi cunoaste si finalul a ceea ce pot numi de acum “saga”. Nu de alta, dar deja s-a intins pe vreo 3 luni…cam cat ar fi trebuit sa am eu gratuit prin oferta de la eRDeeSh…imagine that. Nu-i vorba, ca altii au asteptat 5 luni (ati citit bine: CINCI luni!) ca sa le bata la usa echipa de instalare de la acest minunat provider, dar toata povestea asta nu a facut altceva decat sa imi confirme ca la capitolul Servicii, Romania a fost si va fi “leader” in a asigura cea mai proasta calitate posibila!!!

Daca asta ar fi singura problema a tarisoarei asteia…am duce-o bine. Din pacate, mai are si politicieni care stiu sa agraveze toate celelalte probleme cu care ne confruntam. Nu conteaza culoare politica sau convingeri ori apartenenta la grupuri de interes, conteaza doar ca nu fac nimic bun pentru noi si trag numai pentru ei. Si cam atat.

Oricum, nu uitati ca in Romanica, principiul de functionare este cel mentionat de Danny DeVito in Twins:

Money talks and bullshit walks!

.

Viitorul e in fata, ROMANiA e in ceata

Era o pilda care zicea ca pe vremuri, un boier, dorind sa isi gaseasca un logofat istet care sa il ajute (a se citi “inlocui”) la treburile gospodaresti si nu numai, a urzit un test atat de istet incat multi oameni s-au perindat peste pragul lui fara sorti de izbanda. Testul? Nimic mai simplu! Boierul le dadea pretendentilor cate o coala de hartie, pana de scris si calimara, dupa care le spunea: “Scrie, logofete! Scrie!”

Rezolvarea nu o sa v-o dau. Si daca nu o ghiciti, inseamna ca nu sunteti buni de logofeti. Bine ca nu mai exista acest “job” (ca tot ma streseaza toti cu expresia asta, dar ce sa-i faci? E prea mare lenea sa mai spui “loc de munca” sau “post”, ma intreb daca vreodata romanii isi vor face un pustiu de bine si o sa decida ca le e prea lene sa respire) ca altfel ati fi someri. Asta cu exceptia cazului in care sunteti oricum someri. Iar atunci poate cu ocazia asta va dati seama si de ce.

Ca sa nu ma las prada aceleiasi leni si letargii generale ce impinge spre prescurtarea limbajului scris pana la a deveni cretin de stupid (daca imi permiteti expresia, iar daca nu, n-aveti decat sa muriti de ciuda ca eu n-o schimb!) si la niste diminutive/abrevieri ce imi zgarie de-a dreptul timpanele si ma fac sa imi doresc sa ma fi nascut cu degetele in urechi numai sa nu mai fiu martor la schingiuirea saracei limbi romane, m-am decis sa scriu despre acest nou fenomen ce a cuprins tarisoara noastra blagoslovita cu niste conducatori atat de "luminati" ca si intunericul se simte mai alb.

O sa va dau chiar cateva exemple cu care m-am intalnit in viata de zi cu zi. Mai intai, ce mi-a fost dat sa aud: in loc de “gradinita” (la care am fost si eu), am aflat cu stupoare ca noii puradei (adica aia care nu stiu de chestiile alea cu coperti si multe foi, dar iti dau la orice ora lectii despre Playstation 3 si cum sa instalezi windowsul fara tastatura) se duc acum la mandra “gradi”. Vreau sa stiu si eu cat de dobitoc si cat de stupid poate sa sune “gradi”??? Ma intreb oare la ce grad de delir mintal ar fi trebuit sa ajung ca sa scornesc o asemenea ineptie care i-ar face pe cei care au infiintat Academia Romana sa se invarta in mormant cu turatii demne de Formula 1?

Anywho, trecem la urmatorul/urmatoarele exemple, de data asta determinat/e de o crunta lene ce ii doboara pe multi cand au de scris mai mult de 3 litere pentru a forma un cuvant. Aceasta manifestare acuta apare in special pe Yahoo Messenger. Stiti despre ce e vorba. Il folositi. De fiecare data cand nu aveti ceva mai bun de facut sau, mai rau, chiar si atunci. Dar ma lungesc prea mult.

Cateva exemple antologice, cu porniri din legendarul MIrc (sau Murc, cum imi place mie sa ii zic): “cf?”, poate aveti nevoie sa va traduc: “ce faci” sau chiar “ce faceti?”; de fapt, cred ca am exagerat cand am spus ca lenea atinge orice cuvant mai lung de 3 litere, pentru cei mai multi, pana si cele de 2 litere sunt prea lungi si atunci ajung sa prescurteze chiar si prepozitiile astfel incat, in loc de “pe, de, cu" sau expresii ca "ok", te trezesti cu “p, d, q, k” de parca acum inveti alfabetul sau parca ai scrie in alta limba. Nu va trece mult pana voi ajunge sa citesc vreo replica pe messenger de genul “cmfs?nnmmvdm!”, adica “ce mai faci, smechere? Nu ne-am mai vazut de mult!”.

Iar despre semne de punctuatie nici nu prea mai poate fi vorba. De multe ori este nevoie de o revizuire atenta a frazei sau a propozitiei pentru a realiza exact sensul sau ordinea sau chiar limba in care a fost scrisa daca s-a intamplat sa mai lipseasca si litere, si spatii, si, de ce nu, chiar logica exprimarii respective.

Nu radeti! Se poate intampla! Din cate observ eu la (de)generatiile ce ne “calca pe urme” (mult prea impropriu spus) logica este ceva optional. La fel ca si etica. Si morala. And that little thing…how was it called? Ah, yes: speech! (alias chestia care ne deosebeste de animale, ma rog, una dintre ele).

Nu se mai poarta „Andrei!“ „Gigel!“ sau orice alt nume pentru a striga persoana respectiva, ci se ajunge la „Ba!”, „Pst!“ (parca asta era pentru pisici sau se aseamana cel putin), „Asta!“ si alte apelative care te fac sa crezi ca respectivul vrea sa il ia la bataie pe celalalt, nicidecum sa il salute sau sa ii atraga atentia.

God damned kids! Cum spunea un personaj dintr-un film sau desen animat, ca am uitat. Da, copiii astia care nu numai ca au crescut cu televizorul si PSP-ul la discretie, dar au uitat de ceea ce inseamna o carte si cultura lor generala.

Nu zic, se spune ca fac parte din „generatia MTV“ adica am crescut uitandu-ma la emisiuni cu si despre muzica, dar asta nu inseamna ca nu am avut permis la biblioteca si ca nu l-am folosit saptamanal pana prin clasa a 10-a. Spuneti-i voi tzancului de clasa a 2-a sa citeasca o carte de 50 de pagini! Daca nu o sa reactioneze ca si cum ar trebui sa citeasca Encarta, e pe drumul cel bun. Cel mai probabil o sa auziti usa (respectiv geamul) inchizandu-se in urma lui, inainte sa apucati sa mentionati titlul, autorul sau numarul de pagini al respectivei lecturi.

Partea proasta cu televizorul, jocurile pe calculator si internetul este ca le omoara imaginatia si le distruge orice sansa de a prelua anumite informatii de cultura generala si bune moravuri. E si normal! Cand in ziua de azi la intrebarea „Ce stii despre sex?“ adresata unui copil de clasa a 3-a, raspunsul aproape garantat va fi „Ce vrei sa-ti explic?“. Nu zic ca e rau sa aiba o cultura si o identitate sexuala bine definite. Dar nici sa isi doreasca prea mult, prea devreme. Iar asta e valabil si pentru multe alte lucruri pe care bobocii le afla inaintea ratei, ca sa zic asa.

Oricum latru degeaba acum. Acest proces de degradare a limbii si a gesturilor de politete este pe o linie descendenta abrupta si de neoprit, iar cei care folosesc prescurtarile, abrevierile si diminutivele acelea absolut cretine nu se vor opri din a trunchia in modul cel mai urat cuvintele pentru a fi mai rapizi (apropo, va sugerez sa incercati tehnica digitatiei, poate va ajuta) sau pur si simplu pentru ca efortul depus pentru a scrie si acele 1-2 litere in plus le-ar epuiza pur si simplu degetelele firave si ar trebui sa mearga in vreun sanatoriu sa se trateze.

Lasati-o in spume, cum spunea un bun prieten de-al meu! Chiar in halul asta am ajuns? Sa nu mai fim in stare nici sa scriem cum trebuie? Inteleg ca limba pe care o vorbim nu este cea academica (iar in unele cazuri, frizeaza absurdul), dar macar in scris sa facem un efort sa nu aratam ce rasa de lenesi si nevolnici suntem si sa ii lasam pe cei care s-au muncit sa o rectifice si sa o puna la punct sa se odihneasca pe unde i-a lasat Dumnezeu.

Iar despre cei care considera ca un astfel de discurs este inutil sau inadecvat, ii rog sa ia aminte la numarul de prescurtari si abrevieri facute in acest text si la orice conversatie existenta pe Messenger desfasurata poate in paralel cu lectura articolului meu. Poate asa o sa sesizati vreo diferenta. Daca nu, e grav! Vorba aia: daca iti dai seama ca esti prost, esti pe cale de a te destepta, daca nu...se aplica cea cu „prostul pana nu-i fudul, parca nu e prost destul“.

Nu fiti fuduli! – Parerea mea!

Din nou despre eRDeeSh si despre tara in care putrezim

Moto: “Romania noastra e-o gura de Rai!
Miroase-a urina si pute-a mucegai
Orisiunde stai, oriunde te duci,
Calci in shit, in flegme si muci”... - Casa Loco

Permiteti-mi sa va prezint in figura alaturata, sistemul de management eRDeeSh patentat de guvernanti si rasutilizat atat de administratia Bush, cat si de cea a omologului mai putin inzestrat de natura, marinerul etern, tovarasul "mai traiti? Bine!"...Baselu'.

Se pare ca nu am reusit sa imi exprim toate nemultumirile la adresa maretei firme furnizoare de servicii de telecomunicatii si internet atat de mult iubita si pretuita de catre toti abonatii ce inca asteapta sa ii sune echipa de teren cu minunata veste ca urmeaza sa ii conecteze, in sfarsit, la miraculosul net prin fibra optica sau ca le instaleaza telefonul mult-asteptat.

Treaba asta cu asteptarea imi cam aduce aminte de o prima reclama de la Zapp FixTel, cu doamna care il anunta pe sotul Ionel, ce o priveste din poza inramata pe perete, ca i-au venit oamenii cu telefonul. Sper si chiar ma rog sa nu ajung in situatia aceea. Mai ales ca pe mine nu are cine sa ma anunte. Deocamdata.

Surse neoficiale imi spun ca aceasta MARE firma se confrunta cu MICI probleme organizatorice si administrative. Si anume, este un mare haos in tot ceea ce este legat de relatiile intre angajati, diversele nivele de putere, conducere, si, chiar in ultimul rand, clienti.

Nu sunt nici primul, nici ultimul care “beneficiaza” de un contract fara valoare pana la ora aceasta, nu sunt nici unicul care este lasat sa astepte in nesimtire pana ajunge sa se bucure de ceea ce este, de fapt, normal sa aiba. Un lucru este sigur, insa: nu va bucurati ca pe brosura scrie “instalare in 5 zile”. It’s just a big load of crap. Nu stiu daca a avut cineva surpriza sa constate ca in 5 zile de la semnarea contractului, a reusit sa navigheze pe internet.

Prostia mai mare este ca aceasta situatie este pe cat de ingrata, pe atat de tolerata. Chiar si de mine. Va intrebati de ce? Oferta este, intr-adevar, foarte buna. Foarte competitiva. Intr-o anumita masura, ma asteptam la unele intarzieri (asa cum v-am spus, nu sunt primul care are de asteptat, iar vestile “bune” circula repede, deci am avut semnale de la cei trecuti prin asa ceva). Ceea ce ma surprinde insa, este ca aceste personaje dau dovada de un mare dezinteres in ceea ce priveste clientul. Odata semnat contractul esti abonat la un serviciu de care vor beneficia, cel mai probabil, nepotii tai, daca sunt destul de longevivi, iar serviciul clienti este acolo doar pentru a nu vorbi singur. Asta ar da rau. Vorba aia: “even in the sourcerers’ world, speaking to yourself is not a good sign”. Probabil ca atunci s-ar sesiza cineva.

O ultima resursa neutilizata ar fi Protectia Consumatorului. Intr-un final, acolo o sa ajung. Dar, din nou, ma intreb: oare as fi primul? Iar daca nu, atunci ce s-a intamplat cu celelalte sesizari? S-au pierdut ca magarul in ceata odata cu Mos Craciun, Alba ca Zapada si cei 7 limbrici sau cu ciorapul lipsa? Sau cineva de la aceasta firma reuseste cumva sa ii “convinga” pe cei de la OPC sa nu dea curs acestor sesizari? Chiar sunt curios. Si, voi afla, intr-un fel sau altul, what becomes of these complaints everybody has.

As fi cu adevarat surprins daca as afla ca sunt primul naiv care apeleaza la Protectia Consumatorului pentru aceasta mare pacaleala cu numele de eRDeeSh. Ar fi si mai mare surprinderea mea sa vad ca, in urma reclamatiei, ceva chiar se va schimba in modul lor de operare sau ca vor fi sanctionati si penalizati ca atare.

Ce le da dreptul sa se comporte ca si cum noi, platitorii de abonament, suntem cei carora li se face o onoare sa beneficieze de ofertele si serviciile lor? Simplu: banii! Faptul ca este o firma puternica, cu fonduri generoase si, probabil, cu relatii in anumite locuri strategice (vorba aia, doar traim in Romanica) si faptul ca asemenea lucruri sunt tolerate, ba chiar incurajate atat de mediul de afaceri din tara noastra, cat si de clasa politica de la care putem oricand invata cum sa ni se falfaie de ceea ce cred “mojicii”, furnicile alea lucratoare care duc, de fapt, in spate, toata economia.

Suntem prea mici sa ne punem impotriva sistemului. S-a ajuns in asa hal incat unii renunta la lupta doar cand se gandesc ca se vor lovi de si mai multe probleme si cand analizeaza cat de nedreapta este “dreptatea” in Romania si cat de putine obtii apeland la sistem.

Sistemul este conceput in asa fel incat, in loc sa deschida usi pentru cei mici, sa ascunda in spatele lor pe cei mari. Ai bani? You’re in! Nu? Ne pare rau, incercati la ghiseul alaturat.

Increderea in justitie este egala cu zero, la fel si in clasa politica. Asta daca nu faci cumva parte din vreun partid care ti-a aplicat deja cel putin 3 spalari de creier si una de stomac intr-un interval scurt, procedura standard ca sa ajungi sa crezi ca politica este solutia vreunei probleme actuale si tot mai arzatoare a populatiei din aceasta sarmana tara ce se vrea democrata.

Cum sa nu prevaleze interesele celui puternic asupra celor ale “prostimii” cand acest lucru este promovat de insusi presedintele tarii, alaturi de cohorta de politicieni mai mult sau mai putin corupti, dar cu totii aflati sub influenta intereselor lor meschine?

O gluma spunea: "de ce este furtul ilegal in Romania? – Pentru ca este monopol de stat."


In cazul de fata, ce-i drept, nu statul ma fura. Si nici nu ma plang ca cineva mi-a bagat mana in portofel. Desi, pentru eRDeeSh, sunt pregatit sa fac o exceptie si sa ii las sa mi-o bage chiar putin mai departe, sa simta si ei din ce sunt facute campaniile si ofertele lor…

Dar ideea este ca ceea ce face aceasta firma nu este deloc nou. Lipsa de respect fata de consumator si de banii acestuia este crunta si este aproape invizibila pentru cei care au lucruri mult mai importante de discutat, cum ar fi: marirea salariilor parlamentarilor, marirea pensiilor parlamentarilor, marirea libertatilor parlamentarilor, marirea imunitatii parlamentarilor si multe alte mariri, sporuri si beneficii pe care si le atribuie cu nesimtire in timp ce se discuta problema fondurilor necesare maririi pensiilor populatiei si cum se va face alocarea fondurilor pentru salariile din invatamant, lucruri mai putin importante si care vor constitui in continuare mari dileme pentru cei care nu duc grija zilei de maine, iar tergiversarea problemelor este un mod de viata.

Toate astea intr-o tara in care “chinul” de a avea bani si a nu avea pe ce ii cheltui a fost atat de mare, incat prin “revolutie” a fost rasturnat dictatorul si mitraliat mai ceva decat Corado Catani incat nu s-ar mai fi putut afla ce grupa de sange avea de la atata plumb…

Am cam deviat de la subiect, ce-i drept. Dar, pana la urma, aceste doua lucruri sunt interconectate la un anumit nivel. Am spus-o si o voi spune pana voi putea fi corectat de realitate: serviciile din Romania sunt la pamant! Sunt, cum ar spune un personaj al lui Caragiale “sublime, dar inexistente”. Oriunde te duci: de la posta, pana la Politie si orice alta institutie de stat sau firma de la coltul strazii, esti tratat cu acelasi dezgust, lipsa de respect si profesionalism ca in orice alt stat din Africa sau din lumea a treia.

Nu stiu daca ar produce vreo schimbare, dar, de dragul discutiei macar, mi-ar placea sa se modifice varstele atat de intrare, cat si de iesire din viata politica activa de la conducerea tarii. Sa fie ceva de genul...intrare (minim) 35 ani, iesire (MAXIM) 50 ani. N-ar fi interesant de vazut? Eu zic ca da! Simplul gand la asa ceva provoaca frisoane unui procent de peste 70% din parlamentari, senatori si deputati. Numai asta, si tot imi da o satisfactie sadica, dar inchipuiti-va ce ar fi daca as vedea-o implinita si in realitate!

Pana atunci, “cetatenii responsabili” vor merge la urne cuminti, ca vitele si vor aplica stampile pe ceea ce cred ei ca va reprezenta un viitor mai bun si cu convingerea ca partidul lor este cel care va face diferenta.

Tot pana atunci, eu ma voi uita la aceasta operatiune de hipnoza in masa si de prostie colectiva in incercarea inutila de a realiza care este cu adevarat procedeul prin care o tara intreaga ajunge la un asemenea nivel de indobitocire.

Eu zic sa lasam pretentiile la o parte si sa recunoastem ca atata timp cat interesele personale sau politice vor fi la guvernare in loc de cele ale binelui general, al populatiei, Romania este si va fi doar o alta groapa de gunoi din care unii se ridica incet, dar sigur, calcand pe cadavre, in timp ce majoritatea colcaie si incearca sa isi faca loc sa ia o gura de aer puturos si dezgustator, dar fara doar si poate, ”democratic”.

Just wake up and smell the shit!

Today...I hit a cat

Ceea ce urmeaza sa va povestesc nu este un fapt extraordinar sau cat de cat amuzant ori deprimant, dar este ceva de care nu sunt mandru si pentru ca nu ii pot cere scuze asa cum se cuvine celei care a facut obiectul prostiei mele temporare, o sa o fac prin acest mijloc de…cum sa ii zic? Comunicare in masa?

Anywho, vreau sa incep prin a spune ca nu sunt un…”cat lover” sau “dog worshipper” or anything like that. Imi plac animalele in general, mai ales cand sunt pui, fara nici o discriminare. Am avut un hamster si o pisica (in acelasi timp, lucru ce a generat anumite “tensiuni” intre bietele animale, dar, culmea, pisica a avut mai mult de suferit din aceasta cauza, dar sa revin), un caine pentru o scurta perioada de timp, nu pentru ca as fi o fire atat de schimbatoare sau pentru ca ma plictisesc repede, ci pentru ca era un caine de rasa si cineva s-a hotarat ca valoreaza mai mult pentru el, decat pentru mine. Asa ca mi l-a furat.

Trecem si peste asta si intram in inima subiectului: ce face un om cand se lasa influentat de vocile pe care le aude in jur si de comentariile putin avizate ale privitorilor care nu au altceva mai bun de facut decat sa numere cate frunze sunt in copacii pietrificati din vreun desert fara margini? Simplu: devine un dobitoc ce nu isi mai respecta principiile si face gesturi pe care in alte circumstante le-ar condamna vehement.

Dobitocul in cauza sunt eu, bineinteles. Privitorii…sa nu dam nume, sa spunem doar ca din pacate pentru rasa umana nu fac parte din cei ce te-ar face sa te ambitionezi in a excela in ceea ce faci, daca intelegeti ce vreau sa spun.

Iar acum, ca v-am captat atentia si starnit interesul, sa va dezvalui si motivul framantarilor mele cele mai recente:

Astazi, in timpul pauzei de masa (desi nu ar fi trebuit sa am asa ceva, dar daca voi nu ii spuneti sefului, nu o sa ii spun nici eu), ca de obicei, s-au strans in jurul meu si al unui prieten, tot ca de obicei, o groaza de lighioane, care mai de care mai infometata si cu o fata de mai-mai ca te apuca plansul. Pana aici, nimic nou. Sunt obisnuit cu prezenta lor, nu imi provoaca nici teama, nici dezgust, dupa cum spuneam, ma conduc dupa conceptul “live and let live” desi, uneori, mi-ar placea sa adopt un altul, apropiat si anume “live and let die” ca sa ii citez pe cei de la Guns’n’Roses.

In timp ce imi luam pranzul (si mic-dejunul) linistit mai aruncand o vorba catre colegul de breasla, mai catre o amica ce isi astepta cu infrigurare salariul, s-a aciuat pe langa (si printre) picioarele mele o pisica. Pisica asta am mai avut eu de-a face cu ea. Foarte perseverenta si hotarata, cu greu scapi de ea pana nu ii pasezi o bucata din orice infuleci tu, acolo, cu sapte guri si trei maini, eventual mai ajutandu-te si de cate un picior cand simti nevoia.

Din nou, nihil novi…Dar, ceea ce a facut diferenta de data aceasta a fost ca la o masa alaturata se adunasera mai multe hiene, gaite – cum vreti voi sa le spuneti – care comentau faptul ca in ciuda insistentelor si mieunatului patrupedei ce ma fixa cu ochi galbeni de ceara, nici eu, nici prietenul meu nu o serveam cu ceva bun pentru a o potoli. Comentariile au continuat pana au devenit de-a dreptul stresante, frustrante, in asa masura incat furia mea s-a indreptat asupra dobitocului (de data asta animalul, nu eu) care isi facea de zor aer prin plamani ca sa imi atraga atentia.

Rezultatul…i-am sters un picior peste bot si, culmea, gestul meu nu a fost motivat de faptul ca ma stresa oarecum felina, ci pentru ca nu mai suportam comentariile “vecinilor” care mai bine s-ar fi nascut alaturi de cei din “lumea celor care nu cuvanta” cum spunea Emil Garleanu.

Imi pare rau ca nu am gandit 2 secunde mai mult inainte de a face acel gest. Poate ca as fi gasit o replica inteligenta cu care sa le inchid gura celor care cu adevarat ma stresau, decat bietului animal care nu isi dorea altceva decat putina mancare sa-si astampere si ea foamea.

Data viitoare voi sti mai bine. Nu voi mai face asa ceva, asta e sigur! Nu-mi ramane altceva decat sa imi fac in continuare mea culpa si sa sper ca daca voi mai ajunge in aceeasi situatie, voi gasi o alternativa mult mai buna decat cea de azi.

Si, pentru pisica...un sincer „Imi pare rau“!