Experienta spitaliceasca

Da, oameni buni, s-a oficializat: sunt defect. Cand si-au dat seama, au vrut sa ma institutionalizeze de urgenta. Noroc ca nu mai erau locuri la sectia "agitati"... Dar s-au gasit (aparent) destule, la recuperare.

Nu o sa va povestesc detalii cum am fost "uns cu toate alifiile" (iradiat, dat cu gel si ultrasonat, ars - la 40 de grade - pudrat cu talc si masochizat, etc.) dar o sa va spun un pic despre socul pe care l-am avut cand am inceput sa stau pe la - nelipsitele - cozi.

Nu am stat la foarte multe, doar vreo 3 la numar, dar ce m-a suprins (desi poate nu ar fi trebuit) a fost un element comun tuturor si anume certurile vesnice pe seama poll position-ului sau macar a pozitiei de pe "grila de start".

Poate am intrat prea repede in subiect si unii nu si-au dat seama despre ce perorez eu aici, recte, despre faptul ca nu se putea strecura o musca pe langa "vajnicii aparatori ai usilor cabinetelor" indiferent ca avea sau nu avea dreptul sa o faca ori ca avea sau nu avea vreo legatura cu coada respectiva.

Hilar sau poate ridicol era faptul ca majoritatea oamenilor respectivi erau internati in spital si aveau o zi intreaga sa stea la cele 4-5 cozi, pe cand altii trebuiau sa isi faca toate tratamentele pana la o anumita ora. Dar despre ce vorbim noi aici, de fapt? Despre...compasiune? Despre...intelegere? Despre...RATIUNE?!

Ce e aia? Cine a auzit de ea? Cine a inventat-o? Sa si-o ia inapoi, ca nu i-a cerut-o nimeni! Cam asta e atitudinea oamenilor sau bolnavilor din ziua de azi.

Bineinteles ca exista si nuante de gri in toata povestea asta. Nu e totul alb sau negru. Intr-adevar, exista nesimtiti care se baga in fata, asa cum exista persoane care isi pierd randul pentru ca au plecat 5 minute de la coada atunci cand i-a chemat medicul in cabinet. Sunt cei care au senzatia ca pot intra doar pentru ca radacinile comunismului inca exista si atunci nenea militianul are o oarecare influenta si automat i se acorda o atentie deosebita, asa cum exista oameni care desi au dreptul sa intre primii, stau la toate cozile si ii respecta pe ceilalti.

Dar nu vom "indrepta" lucrurile vreodata, cu sau fara comunism. Oamenii tind sa aiba fiecare un adevar propriu, in care cred cu tarie si cu care vor muri in brate indiferent cine ar incerca sa ii convinga de contrariu. Nu avem de ales. Trebuie sa ne obisnuim. Sau sa ne punem dopuri ori casti in urechi si sa dam la maxim un... Guano Apes - Open Your Eyes (mai ales partea cu "proud like a God, don't pretend to be nice") sau un Guns'n'Roses - Live and let die (titlul spune tot), ca altfel...ajungi ca ei. Un frustrat care de-abia asteapta sa vada acel pas catre usa si se arunca cu furie asupra "nevinovatului" care vroia sa vada daca au aer conditionat sau nu inauntru.

Da, stiu...poate ca nu am fost ceea ce ar numi cineva "coerent", dar aveam prin cap ideea asta si am zis intr-un articol precedent ca o sa incerc sa revin pe tema problemelor mele de sanatate. So, there you have it God damn it! Glumesc...sau nu?

I don't believe it...

Am facut-o si pe asta. Da, cel care vorbea de prostitutia bloggerilor, a reusit sa isi introduca si el ceva reclame pe blog. Sper sa fie cu folos. In mintea mea ma justific ca nu o sa scriu mai multe articole, doar ca sa generez trafic. In definitiv, nu asta m-ar ajuta sa castig ceva. Nu sunt platit pentru numarul de vizitatori pe care ii atrag in gaura asta neagra numita blogul unuia care se vrea fericit.

Deci, daca va deranjeaza acele bannere/anunturi care apar pe marginea articolelor, va rog sa ma anuntati. In niciun caz nu o sa accept sa te trezesti cu vreo fereastra de tip pop-up sau sa treci prin vreo reclama pentru a ajunge la link-ul pe care ti-l doreai. Nici nu o sa auziti melodii tampite care rasar din senin sa va streseze sau sa va provoace vreun infarct cand va e lumea mai draga. Din nou, daca se intampla asa ceva, nu trebuie decat sa lasati un comentariu si reclamele nesimtite vor sari din schema in secunda doi.

Cel mai probabil nici macar nu voi castiga ceva din aceste bannere, dar deocamdata am o parere buna despre eMAG.ro si e retailerul online in care am cea mai mare incredere si al carui client sunt de ani buni, fara sa fiu dezamagit. Daca parerea asta se va schimba, odata cu ea se va schimba si fata blogului. Sau spatele. Depinde cum il vedeti.

Sa zicem ca asta era ceva ce am simtit ca trebuie spus. Daca veti dori sa ma luati la suturi, va stau la dispozitie. Daca o sa vreti sa ma laudati, nu aveti pentru ce. Iar daca va este indiferent, poate ca e la fel de bine.

Sa fiti iubiti!

Treaba cu spatele

De mult ma chinuie talentul sa mai scriu un articol. Si avusei vreo doua idei...dar numai nu am prins momentul propice sa si le pun pe hartie. Asa ca o sa incep cu cea mai "stringenta" problema.

Nu ma consider un "plangacios", deci cand o sa spun ca sunt handicapat, poate ca o sa surprind...Bineinteles ca multi rautaciosi se vor grabi sa imi dea dreptate, dar pe aia ii trimit eu in Geneza.

Ce este pana la urma un handicapat? O persoana care nu se poate descurca singura, ori din motive de lipsuri fizice, ori psihice. Iar aici e diferenta dintre ce simt eu si ce ar vrea sa creada altii. Ei bine, in momentul in care ajungi sa nu te mai poti ridica de unde te-ai asezat singur, eu zic ca esti handicapat. In momentul in care ajungi sa ai nevoie de ajutor sa iti iei pantalonii pe tine, atunci esti tot handicapat. Daca nu poti macar sa tusesti sau sa stranuti fara sa cazi din picioare sau sa fii foarte aproape de a-ti pierde echilibrul, ghici ce? Esti handicapat.

Prin asemenea situatii am trecut mai mult sau mai putin in ultimele luni si mai rau e ca inca nu s-a terminat. Aici trebuie sa imi recunosc partea de vina. Desi tanti doctorul m-a trimis sa ma caut pe la Reumatologie and stuff, am zis ca deocamdata simt nevoia sa termin niste chestii importante (si pe care le-am amanat prea mult - din motive obiective, bineinteles) la munca si dupa aia o sa ma apuc sa ma caut. Nu a fost singurul motiv, ca de obicei, lucrurile nu sunt asa de simple ca la prima vedere. Asa cum sunt destul de sigur ca nici durerile mele nu sunt la fel de simple cum am mai auzit pe ici, pe colo, pe la oamenii bine intentionati care si-au dat cu parerea despre ce leac ar fi mai indicat.

Vestea buna e ca nu am renuntat cu totul la ideea ca o sa ajung, totusi, si la doctor. Ba chiar sper eu sa fie in zilele imediat urmatoare (adica saptamana asta in mod destul de cert), dar ramane de vazut. In ultima vreme viata mi-a rezervat numai surprize, de cele mai multe ori neplacute, deci incep sa devin precaut in afirmatii. As indrazni chiar sa spun ca sunt un pic indiferent la ce se mai intampla in viata mea. Cred ca trebuie, altfel nu rezisti.

Anywho, cred ca atat am avut de spus momentan. O sa incerc sa revin cu o continuare, o data ce voi avea si un diagnostic, poate chiar un tratament prescris si, de ce nu, o stare fizica ameliorata considerabil.

S-auzim de bine!