A star is born

Sigur cand v-ati trezit de dimineata ati simtit ceva schimbat in aer...un fel de "je ne sais quoi" de care nu ati putut scapa nici daca ati facut un dus rece si v-ati culcat la loc. Parca dintr-odata, iarba era mai verde, pasarile cantau mai melodios si cerul era mai albastru, dar nici in ruptul capului nu ati inteles de unde aceasta grozavie.

Si ziua, totusi, a inceput. Incapatanata, asa cum e ea de obicei (mai ales lunea). Si voi v-ati trezit (stranutand din cauza dusului rece) si v-ati imbracat stiind in adancul vostru ca incepand de azi, lumea se va schimbat. Daca ati fi fost fani Star Wars, sigur v-ar fi zis micul Yoda din capul vostru "A disturbance in the Force, there is", dar cum nu sunteti, nu ati avut de ales decat sa mergeti in continuare pe strada, ingandurati si posomorati ca nu reusiti sa vedeti schimbarea.

Si uitandu-va in jurul vostru, ati observat ca aproape toata lumea oscila intre doua stari ce se afisau clar pe chipurile lor, indiferent ca stateau la coada la ziare sau se prefaceau ca muncesc; un zambet sarcastic cu titlul "nu stii inca?" sau o grimasa de agonie "de ce nu imi spune nimeni?".

Nu incercati sa negati, eu stiu foarte bine ca asta a fost filmul zilei sau, ma rog, banda desenata, dupa preferinte. 

Uite asa, minutele treceau, orele se lungeau, iar voi va intrebati daca are legatura cu spanacul pe care l-ati mancat aseara sau ultima bere pe care ati baut-o, ori daca cineva vrea sa va faca o farsa, o gluma a naturii, cum e...ornitorincul sau...Elena Basescu.

Suspansul se continua chiar si cat cititi articolul asta, cu exceptia situatiei in care sunteti genul de om care citeste mai intai sfarsitul cartii ca sa isi ia de-o grija. In eventualitatea ca sunteti...sau nu genul ala de oameni, iata ca a sosit si sfarsitul.

Sentimentul despre care v-am tot vorbit, acea senzatie tip "bazaitul tantarului in ureche la 2 noaptea" de care nu ati putut scapa o zi intreaga venea de la maretul proiect de imbogatire a asa-zisei blogosfere cu o noua locatie unde va puteti delecta cu gandurile a doi oameni...mai aparte decat unii, mai fistichii decat altii.

Ladies and gentlemen! Without further adu, I bring to you...a special kind of magic...the one and only blogging experience, compliments of two of my friends henceforth known as the grumpy old men:

Noi nu suntem normali

Cu moto-ul "Asta suntem, asta facem!" se pornesc ei, temerari sa scrie, acolo unde "no man has gone before", oriunde ar fi asta.

So...cum zicea o reclama de la Heineken:

Meet you there!

The good old days...

I remember the times that I used to write even 3 articles per day and also get to read about as many from my good friend...Dorian. Today I was browsing a bit through my old posts and I noticed how sharply the number of articles declined on my blog and I couldn't really say I didn't know why.

Even though we don't always want to admit it, the events of our lives DO influence our decisions and our behaviour. I know that I've been through a lot last year and I know that I wished to return in my Happy Place for a lot of times, but most of them, if not all of them, I just didn't have anything happy to actually write about. Furthermore, I didn't even know what I could write about.

I guess it's a bit of a paradox how sometimes you have that much going on and yet you don't feel like telling anyone about it. Some use the blog as their public journal and, to some extent, I am one of those people too, but since it is PUBLIC, I still feel like keeping a lot to myself.

One thing is certain in all this...uncertainty: I sure enjoy reading any of my old posts. You may find it funny, but I feel like I'm reading someone else's thoughts and at the same time it's like I'm thinking "hey, this guy actually has the same view as me!".

By now I believe I know that my happy place is here even when I'm pissed off about something. Even when I'm going on and on about how I hate this and how I didn't like that, by writting about it, I let go of them so I can enjoy my life and feel relieved. All those bad thoughts stay here and I'd like to think that even the angry posts have a bit of funny left in them so people would smile when they read them.

Of course, I don't even think that I have that many regular readers...and that's a shame. I'd sure appreciate some feedback and I'd like to know that someone does care about what I think or write here, but since I'm mainly doing this for myself, I guess it's ok even if my thoughts just remain unheard by most of the people.

I do miss the times that I had a blogging partner and I still hope that /end has some sort of syntax error in it and it will force my buddy to start adding new thoughts into the webspace, the so called blogosphere!

But, who knows? Maybe he even gave up reading blogs, not just writting... Now that's a sad thought. Dude, if you're reading this, I hope that you'll hear my plead and come back from your "break" cause you still have something to say...I can feel it! I know it!

Even though we weren't blogging about the same stuff or together on the same blog, we were a team and I'd like to think we can be that team again. I'm sure that lots of funny stuff happened to you and a lot of other bad things that you'd like to tell the world about, so I think it's high time you came back...with a hell of a bite if I do say so myself!

Looking forward to your next article, man!

Stupidity should hurt

Nu pot si nu am pretentia ca as fi urmarit cu infocare sau vanat orice greseluta a candidatilor (ne)demni de Parlamentul European. Ba chiar imi mentin parerea ca nu am culoare politica si nici nu imi doresc sa cad vreodata in asemenea pacat. Mai mult decat atat, am fost dintotdeauna convins ca faptele si persoana in sine trebuie sa fie cea criticata, fara nici cea mai mica legatura cu partidul din care provine.

Dar sa vad personaje "ilustre" precum Elena "mitittitica-are-doar-24-spre-28-de-anisori' Basexu sau Gigi "nu-fura-Maybach-ul-ca-l-am-lasat-cu-cheile-n-contact" BeRBEcali si scelerati precum Corneliu "zimbrul" Vadim Tudor luandu-se de mana si pornind frumusel catre Bruxelles sau Strasbourg...nu mai pot zice decat "mare ti-i gradina, Doamne" (fara nici o conotatie religioasa, doar ca sa subliniez un fapt).

Doar ca unii "e prosti" sau au luat-o pe aratura rau de tot nu inseamna ca nu au merite...poate mai putin "blonda" deghizata (scuzele mele blondelor), fetita cheliosului chiospaliu care ne va parasi probabil in toamna. Adica nu imi pasa ce afaceri invarti si cat de prost trebuie sa fii ca sa iti conduci propriul Maybach si nici ca te legi de toti ungurii care au existat vreodata, plus toti romanii care ti se par (din motive mai mult sau mai putin paranoice) ca fiind impotriva ta, dar daca ridici un sat din nimica toata si ai timp sa faci acte filantropice...asta e ceva ce nimeni nu are voie sa iti ia.

Dar ce te faci cand esti tuta pamantului si nu reusesti sa legi doua cuvinte fara 4 greseli gramaticale si 3 de ortografie? Va spun eu ce! Atunci va rugati ca taticu' vostru sa fie nimeni altul decat presedintele "mariner", omologul etern al lui Georgica-fara-frica W.(C.) Bush si sa te scoata din caca cat ai zice "succesuri", ba chiar mai mult, sa te pupe si sa te trimita fix in...Parlamentul European.

Prostia ma scoate din sarite. Am zis-o si o mai zic. Nu as fi trimis pe niciunul din personajele astea demne de benzi desenate sa ma reprezinte in fata intregii Europe! Dar cu atat mai mult nu as fi trimis-o pe pitipoanca asta care nu deosebeste gaura fundului de o gaura in pamant!

Nu ar trebui sa ma mire rezultatul alegerilor si totusi mi-as fi dorit ca de data asta sa ma insel. Mi-as fi dorit sa o vad umilita de propria-i prostie si sa o vad ca dispare de pe fata pamantului, undeva in cluburile de noapte si departe de presa, dar mai ales de atentia publica, adica acolo unde ii este locul...in obscuritate.

Totusi creatura asta ne-a demonstrat ceva: sistemul de valori al populatiei Romaniei (si al tutoror romanilor care i-au votat pe oligofrenii astia oriunde in lume) nu e nici pe departe cel care ar trebui sa fie. Si atunci de ce sa ne mai miram ca tinerii isi bat joc de batrani si ca eroii adolescentilor sunt membri ai unor formatii cu nume ce iti ridica parul pe ceafa si a caror muzica te urca pe pereti, iar tinerii se decid de bunavoie sa intre in secte din astea bizare, precum MISA sau MA-SA sau cum naiba s-o fi chemand, damned if I care, cause they're all half breads or inbreads to me.

Baseasco, atat am sa iti zic: nu ai si nu vei avea in toata viata ta de papusa cu cap plin de cuie (vezi Vrajitorul din Oz n.a.) vreo realizare si motive sa te mandresti cu ceva facut de manutele alea ale tale care nu cred ca au stiut vreodata ce e aia munca. Asa ca du-te si pupa-l pe chelie pe tati si sa va duceti amandoi pe Titanic intr-o croaziera de vis...compromis!


PS: Si pentru toti dobitocii cu culoare politica si care vor sa imi critice articolul pentru ca tin cu PRM_PDL-PSD-PNG-UDMR...mai bine duce-ti-va pe alt blog si va descarcati acolo de toate frustrarile de oameni cu creier mic ce sunteti!