Romania...in filme

Indiferent ca sunteti sau nu cinefili, daca nu cumva stati in varf de munte unde nu ajunge nici radio-ul, mai devreme sau mai tarziu ati vazut si ceva filme. Si nu orice fel de filme, ci filme in care apare mentionata si tarisoara noastra.

Hai sa ne gandim un pic cum am auzit/vazut Romania in filmele respective:

1. Un asa-zis roman care apare ori beat (de la prea multa vodca - e prea greu de tradus tuica in engleza) si care DACA vorbeste in engleza (pentru cei din State in americana) are un puternic accent rusesc, de zici ca e venit direct de la "Mother Russia", nicidecum din peninsula Balcanica. Eu inteleg ca am facut parte din "blocul estic" sau cum naiba s-o mai fi numit, dar nu inseamna ca suntem niste bolsevici care au facut scoala cu Stalin si au invatat engleza tradusa din cartile lui Lenin. Ce-i drept, reversul medaliei spune alta poveste. Daca aruncam o privire prin discursurile prezidentiale (iar aici nu pun nume pentru ca e general valabil), le dam dreptate, ba chiar le multumim ca nu au copiat intrutotul ineptiile debitate de conducatorii nostri. Dar chiar si asa, alesii nostri nu sunt exponentii intregului popor. Poate ca da bine la TV daca romanii sunt pusi in aceeasi oala cu toate tarile fost comuniste, ca sa le arate americanilor ca "pericolul" e inca real si sa nu cumva sa ajunga si ei ca noi: niste epave ruinate de vodca, vai de viata noastra, care de-abia daca leaga 2 cuvinte intr-o limba de circulatie internationala si chiar si alea cu un accent greu inteligibil (nu le spuneti, dar inlocuind vodca cu whiskey-ul si limba de circulatie internationala cu franceza, chiar sunt si ei precum descrierea mea!). Desi ar mai fi multe de zis, prefer sa trec la punctul urmator si poate voi continua ideea  mai tarziu.

2. Daca e vorba de horror...atunci sa fie despre vampiri. Si daca vorbim despre vampiri, sa nu-l uitam pe "tata lor", nea Dracula. Nu putine au fost datile cand l-am blestemat pe Bram Stoker cu romanul lui cu tot si nu pentru ca nu ar fi fost o poveste interesanta si o ecranizare reusita (cel putin unele variante), dar pentru ca asa am ajuns noi sa fim cunoscuti pe intreg mapamondul: rudele indepartate ale unei creaturi infricosatoare...producatorii de vampiri... Adevarul este ca nu sarmanul scriitor e de vina. Ba dimpotriva, merita felicitat pentru un roman foarte reusit. Dar nu asa mi-as fi dorit sa castigam notorietate in lumea-ntreaga.

3. De cate ori e nevoie de un "punct negru" pe harta, o locatie misterioasa despre care se stiu prea putine - daca nu deloc - informatii, dar este, totusi, oarecum civilizata, unde aterizeaza tinta de aproape fiecare data? In Romania. Poate nu am fost destul de explicit. Sa va dau un exemplu: "animalul ala - o creatura, de obicei, fictiva n.a. - provine dintr-o rasa salbatica ce traieste numai intr-o zona restransa, undeva in Europa...cred ca in nordul Transilvaniei, parca in Romania." Exemplul meu e pur demonstrativ. Nu am auzit in nici un film fraza respectiva, dar sunt destule variante ale ei, ca sa imi sustina teoria.

4. Ca sa nu ajung si eu ca Michael Moore (vezi Fahrenheit 911, Bowling for Columbine sau Sicko) o sa prezint si o alta latura a problemei...ceva...aproape pozitiv. Sunt destule filme care au fost filmate in Romania. Si nu ma refer la ultimele chixuri filmate prin studiourile de la Buftea, cu actori demult fumati si/sau cu scenarii pe care compozitia stangace a unui copil de clasa a patra le-ar putea dovedi cu usurinta, ci la filme precum Cold mountain. Pentru cei care au admirat frumusetile "landscape-ului" american si s-au gandit ca ar fi frumos sa avem western-uri si noi pe aici...daca nu stiati, va spun eu: tot peisajul respectiv e "Made in Romania"! Bineinteles ca nu avea cum sa se desfasoare actiunea aici, la noi, dar ar fi fost dragut daca i s-ar fi facut un pic mai multa publicitate, sa stie omul ca nu America a produs asa frumusete, ci plaiurile...hai sa o zic...mioritice.

5. De dragul articolelor care incap pe o singura pagina, o sa inchei cu acest ultim punct. Nu cred ca e roman care sa nu fi auzit de Marcel Iures sau Maia Morgenstern si asta nu e lucru putin, dar trebuie sa luam in seama faptul ca de ei au auzit cam toate marile nume de la Holywood. De ce? Poate pentru ca talentele lor actoricesti, combinate cu engleza (poate) impecabila si (sigur) fara accent "di rusnac", au permis sa acceada in "clubul" select al marilor actori de pe scena holywoodiana. Ma intreb, totusi, cati dintre americani stiu ca aceste doua "produse" impreuna cu cateva alte nume care nu imi vin acum in minte sunt, de ipse si de facto romani.

De ce toata aceasta polologhie? Nu stiu. Probabil pentru ca tocmai am vazut un episod din Familia Simpson in care se spunea despre un film ca este "winner of the prestigious Romanian award, the Golden Bucket". Probabil ca a fost picatura care a umplut paharul. M-am saturat sa vad ca suntem prezentati denaturat in filme! M-am saturat sa vad ignoranta crasa a americanilor de la care, ce-i drept, nu ar trebui sa avem pretentii, ca, vorba aia: daca nu sunt in stare sa isi cunoasca istoria (aia scurta, cat e...de doar 517 ani) si cultura lor, ce pretentii sa mai avem sa fi auzit sau sa stie de Romania and what we're all about?

Cred ca am mai zis-o intr-un articol, dar o sa o zic oricum:

God forgive their STUPID souls!

Life is good

In momentul in care am scris titlul mi-am dat seama ca poate fi luat drept reclama, mai mult sau mai putin mascata, dar din moment ce nu sunt post de televiziune, iar cititorii mei nu sunt (sau sper sa nu fie de tip) CNA - a se citi Cenzura Nationala a Audiovizualului - nu am de ce sa imi fac griji. Trecand peste toate astea, nici ca ar putea sa imi pese mai putin daca vreun umflat ruda cu Raluca Filip, face spume la gura ca am folosit moto-ul LG-ului pe post de titlu al articolului meu.

Dar sa nu ne intindem la povesti, ca nu m-am apucat eu asa, dis-da-morning sa scriu pe blog de dragul libertatii de exprimare si a drepturilor garantate de Constitutie, ci...ci...ca sa va zic ca viata inca are surprize, de data asta chiar placute.

Iata ca dupa 6 luni nu chiar roz, s-ar parea ca iese soarele si pe strada mea, la 5:35 AM in dimineata asta, daca tineti sa stiti neaparat. Nu am de ce sa ma plang de ultima mea jumatate de an. Printre cele mai mari realizari pe care le pot bifa pe lista, se numara faptul ca am reusit sa ajung dincolo de granita Romaniei (sper eu, permanent), sunt cu persoana iubita, am cunoscut persoane noi, un nou stil de viata si am cam tot ce mi-as putea dori din punct de vedere material.

Iar acum poate va ganditi ca fac si eu precum in gluma aia cu anuntul: tanar bogat, casa de vacanta plus apartament in centru, 3 masini de lux, nu vreau nimic, doar sa ma laud; dar nu e chiar asa. Presupun ca va mai trece ceva timp (si, probabil vreo 2-3 articole) pana imi voi gasi ritmul si o sa incep sa imi canalizez energia si inspiratia asa cum o faceam inainte, pentru a avea niste postari mai inchegate si care sa bata intr-o anumita directie, iar daca nu, atunci va trebui sa ne impacam cu ideea ca asta e noul meu stil...asa...imprastiat, vorbesc despre tot si despre nimic, dar macar mai deschid si eu gura, ca sa nu tac.

Poate are legatura si cu faptul ca nu mai sunt chiar cel de acum un an. Intamplarile schimba omul, iar revoltatul din mine s-a mai potolit. O schimbare in bine, daca ma intrebati, iar daca nu ma intrebati, atunci de ce mai cititi? E usor sa gasesti subiect de articol atunci cand iti creste tensiunea de 10 ori pe zi, dar cand te ridici deasupra lucrurilor si incerci sa ai o privire de ansamblu, fara nervi si puls marit, atunci, presupun ca ajungi cu adevarat sa scrii despre Adrian's Happy Place!

Si de aici rezulta, zic eu, faptul ca "things will change" si poate, doar poate, in sfarsit voi reusi sa transform bloguletu' asta in ceea ce a fost menit, adica in numele pe care i l-am pus intr-un moment de inspiratie divina...si gandindu-ma la un film de-al lui Adam Sandler - pentru curiosi - la Happy Gilmore, un film care merita vazut, macar ca sa mai evadezi un pic din cliseele pe care le vezi toata ziua la TV in ziua de azi.

In final, va urez tutoror fericire si speranta, speranta ca lucrurile vor fi mai bine, chiar si daca vi se pare ca sunteti "on top of the world".

Peace out!

Back in the game? We'll see about that!

Si dupa lupte seculare, care au durat vreo 9 luni (n-am stat sa calculez exact deci marja de eroare e de +/- 1 an), iata ca minunea se produce! Dupa cate imi dau seama, se pare ca scriu un articol!

De mult timp imi doresc sa revin in..."joc", dar mai mereu ma las pagubas. Ba ca nu am timp, ba ca nu am subiect demn de povestit pe blog, ba ca nu mai stiu ce. Cred ca adevarul e ca sunt prea lenes. Dar daca stau bine si ma gandesc, de cand imi trebuie mie subiect ca sa scriu ceva pe blog? Ca doar e al meu si nu trebuie sa ma justific in fata nimanui si daca tot il am, macar sa il folosesc, pentru ca m-am saturat sa ma uit pe blogurile altora precum copilul se uita in vitrina cu dulciuri!

De cand nu am mai scris, am vazut ca s-a inchis si blogul meu preferat, dar inca sper ca nu e definitiv si irevocabil, ca nu am mai plans de cand eram mic si nu as vrea sa incep acum. Asa ca, pe aceasta cale, imi fac curaj sa-i dau un branci bunului prieten Cosmin, cu mesajul: "Nu te lasa pe tanjeala, ca nu te las eu!"

Cat despre mine, nu fac legamant de sange ca o sa incep sa postez ca nebunul, de 10 ori pe zi cu tot felul de nimicuri, dar sper din tot sufletul ca inceputul e mai greu si sa continui sa poluez internetul cu gandurile mele mai mult sau mai putin alambicate, exprimate mai mult sau mai putin in romana si, de ce nu, poate chiar in olandeza, ca, vorba aia: "When in Rome, do as the Romans!".

Pentru cine s-o mai nimeri pe aici sa vada ce am scris... A bon entendeur, salut!