eRDeeSh

Mai tineti minte clipuletele alea foarte amuzante de la niste baieti intreprinzatori din Baia Mare? Sigur ca da! Doar au deja aparitii regulate pe la Carcotasi in emisiunea lor desi umorul este mult diluat si si-au cam pierdut tot farmecul (ma refer si la Carcotasi si la baietii cu Reclamele erdeesh).

Ei bine, cred ca am ajuns sa cunosc si eu sensul acelor reclame pe pielea mea. Desi acolo era vorba de telefonie cu vecinii nostri…dragutii…si “defavorizatii” unguri-bulani, eu am ceva de adaugat ceva in ceea ce priveste perioada de asteptare intre momentul semnarii contractului de internet si sosirea echipei de cablare.

Pai ce as putea spune? In primul rand, asa cum ati mai vazut pe la televizor oameni care isi inscriu copiii la gradinitia inainte sa se fi nascut sau, eventual, inainte sa ii fi conceput, trebuie sa va luati niste masuri de precautie si in acest caz, si anume:

1. sa fiti foarte tineri (18 ani – ideal) – asta pentru a fi siguri ca apucati sa va tineti nepotelul in brate in timp ce tataia ii arata cum a uitat de unde se deschide calculatorul;




2. sa aveti foaaaaaaarte multa rabdare – cam atata rabdare cat iti trebuie sa infigi un bold in ochiul unei furnici care fuge cu 10 km/h in directia opusa vantului;




3. sa aveti multe minute pe mobil – ca sa puteti da de agentul care v-a incheiat contractul sa il puteti injura indiferent ca e vorba de eRDeeSh sau ca v-ati lovit cu ciocanul peste degete (oricum, el va fi prevazator si va avea telefonul inchis sau nu va raspunde dupa aproximativ al 3-lea apel);




4. sa aveti o memorie foarte buna – asta va ajuta sa tineti minte toate numerele de plangeri pe care vi le inregistreaza domnisoarele de la relatii cu clientii care stiu un pic mai mult despre ceea ce se intampla cu contractele astea decat stie copilul de pe strada care iti sparge geamul cu mingea;




5. in final, trebuie sa aveti multa vointa si determinare – ca sa fiti siguri ca veti reusi multe in viata, dar care nu va vor ajuta prea mult in ceea ce priveste internetul de la mult-iubita si stimata (ca sa nu mentionam laudata) firma eRDeeSh.

Poate va intrebati ce mi-a venit asa, dintr-odata pe saracii oameni? Pai, probabil v-ati dat seama ca am cazut in plasa si am pus botul la superoferta pe care o au in desfasurare crezand ca o sa fac afacerea vietii mele. Credeti ca asa a fost?

Bineinteles ca nu! Contractul…l-am semnat acum vreo luna si ceva, iar de atunci, in loc sa navighez linistit pe net, dau telefoane in disperare si incerc sa gasesc orice urma de inteligenta la capatul celalalt al firului. Pana acum nu am gasit decat Luminita de la capatul tunelului sau al telefonului, ca parca pe una asa o chema.

Per total, presupun ca tot am rezolvat ceva. Adica am ceva de facut cand ma plictisesc: sun, vorbesc, memorez, ma enervez, inchid, ma linistesc, ma plictisesc si repet tot procedeul.

Pana una-alta, incep sa ma gandesc in spiritul romanesc si crestin, ca poate ar fi o idee sa angajez vreun hacker sa le crash-uiasca toata reteaua, macar sa moara si capra vecinului. Oricum ar fi un gest mult mai pacifist decat sa intru cu masina in sediul lor si sa incep sa strig “Da’ halatul? Cat e halatul? Halatul! Cat e halatul?...”, nu credeti?

Bine ca s-au inventat calmantele…Mai prost pentru ei este ca tocmai deschid un punct de lucru la mine in cartier…sa vezi atunci bataie cu oua ce le administrez de fiecare data cand imi aduc aminte de ce nu am eu acces la internet.

Vorba aceea: “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”.

Sa speram, totusi, ca nu va fi nevoie. Dar daca da…cunoasteti pe cineva care vinde oua ieftin? In afara de Bombonel. Ca de doi ani tot il astept si pe neseriosul ala sa mi le numere. Poate lucreaza mana-n mana. Bine macar ca nu am contract si cu el. Ca ieseau si pui din ele pana acum. Mai ales la ce calduri au fost…

Nu-i nimic! Eu nu ma las! Iar in spiritul revolutionar, ma ridic cu pieptul gol si strig:

DATI-MI INTERNET SAU VA DAU OUA!