Articol

Ma mananca degetele. Asa cum numai pe mine ma poate apuca... Imi aduc aminte de ce spunea Marge Simpson intr-un episod in care jucase si pierduse cam tot la poker intr-un cazinou indian: I'm not addictive by nature (sau ceva de genul asta). Numai ca la mine vine si pleaca...Uite-asa ajung eu sa ma chiorasc pe blog si sa ma apuce dorul de scris cateodata, precum alte dati ma lasa rece si dezamagit de mine ca nu am reusit sa mai scriu ceva.

Chiar speram ca anul asta voi reusi sa am macar un articol pe luna. Se pare ca o sa il am pe Soare, daca pe luna n-am ajuns inca. But, anywho, oare vroiam sa zic ceva sau doar sa fac o simpla afirmatie "vreau sa scriu"?

Inclin spre a doua varianta, asa ca o sa fac un exercitiu de stil si o sa incerc sa aflu cat pot perora intr-un articol fara sa spun nimic de fapt. Adica, asa, ca un fel de episod din Seinfeld, serialul despre nimic.

Imi aduc aminte de ultimul comentariu pe care l-am vazut pe blog si zambesc. In gandul meu deja mi-am spus: in mod clar articolul asta nu va fi "vehement". But who cares? If I feel like writing and you feel like reading, that's all that matters.

Si, pana la urma, pe ce tema as putea fie eu vehement acum? Ehm? Pe politica? Shiiieeet! Nu merita! Pe...munca? Exista. Punct. Masina/masini? Face in continuare ce stie mai bine: papa bani. Si merge. Filme? Ce-i asta? Blog de cinefili? Neah... Imi ajunge sa imi dau din cand in cand cu parerea despre vreun titlu mai acatarii sau care m-a impresionat prin ceva. Let's see...what else? Calculator? O sa zica lumea ca-s laudaros.

Or mai fi destule de enumerat, dar niciuna nu imi starneste in acest moment "vehementa". Anywho...cam atat pentru azi. Va las sa dormitati in continuare in asteptarea week-end-ului.

Cheers!

Experienta 3D

Oh, da! Cu parere de rau pentru cei credeau ca am tras giulgiul (din Torino) peste blog, va spun raspicat: am revenit!

Acum sa trecem la lucruri mai importante: desi m-am straduit destul de mult sa imi aduc aminte exact cand am bifat in programul meu mai mult sau mai putin incarcat o trecere pe la cinematograf, nu pot spune decat ca a fost probabil prin anul I de facultate cand am fost la super-mega-extra-blockbusterul "Garcea si Oltenii" (bani cheltuiti cu cap, va zic eu).

De atunci...ori sufar eu de Alzheimer, ori nu mi-am permis asemenea "extravagante". Ori din cauza programului incarcat, ori (mult mai probabil) pentru ca imi place sa vad filmele pe care le trag de pe net in format Blu Ray rip si le vizionez pe diagonala de 40" a teveului.

Da, e adevarat, experienta nu e aceeasi, home cinema-ul e inca in cutie deci nici sunetul nu-i la fel, dar tot e mai bine decat vremurile in care vedeam filme pe monitorul CRT de 17", puteti sa ma credeti pe cuvant.

Anywho, sa nu creada lumea ca vreau sa ma laud, o sa trec la subiectul propriu-zis. Film. La cinema. (Adica in oras!) 3D.

Ba, mai mult decat atat, pe nepusa masa. Adica de mult mi se aprinsese mie un filament prin cap ca poate ar fi dragut sa mai vizitez cinematograful, dar ultima oara cand s-a ivit oportunitatea, titlul filmului nu mi-a inspirat incredere (mai tarziu am aflat ca a fost pe buna dreptate) asa ca nu am ezitat sa aman momentul. Vorba aia, unde merge mia, merge si suta, deci nu muream daca mai asteptam vreo luna, doua. Plus ca sunt obisnuit cu asteptatul ca nici brrip-urile nu apar asa, a doua zi dupa lansare.

Dar sa nu o lungesc mai mult decat trebuie. Film: Transformers 3 3D. Ora: 19:00 GMT +3 (pentru idiotii care se gandesc sa ma corecteze, o sa le reamintesc faptul ca suntem pe ora de vara deci +1). Locatia: Cinema City.

So, platit bilete. So...renuntat la suc si popcorn ca deja ma indopasem de la Mickey D. So, asteptat vreo 10-15 minute, intrat intr-un final in sala, primit ochelari 3D. Gresit rand. "Confuzat" niste persoane in legatura cu locurile, in sfarsit gasit locurile si asezat (uuu, comfy!).

Am asteptat cu nerabdare stingerea opaitului si pune-te, neica, pe...vazut reclame. Mdeah...nu chiar ce-mi doream. Da-i cu Vodafone-ul vere, baga si niste trailere, niste teasere si inca un Vodafone, ca, deh, totul e dublu la ei vara asta.

Vreo 20 si ceva de minute exasperante mai tarziu, incepe si numaratoarea inversa (deja in 3D). Belea. Nu imi imaginam ca o sa am senzatia ca numerele alea sunt in mijlocul salii.

Au urmat vreo 2 ore si 10 de placere. Oh, da! Placere. Asa cum un cinefil (de ce nu?) - dar si multii altii - ca mine poate sa aprecieze cu atat mai mult. Buna alegere. Bun scenariu. Buni actori (pacat ca nu mai e Megana Foacsa, dar bine ca restul nu s-au schimbat). Bune efecte speciale si nu in ultimul rand, in vorbele Hulkster-ului: "hell, yeah, it's in 3D, brother!!".

Nu credeam ca o sa fie o experienta atat de placuta. And man, did I need it or what? A picat la tanc. Creierul meu urla dupa un pic de recreere si sa fiu nebun daca nu a primit-o. (includ aici si McDonald's-ul pe care l-am halit inainte de film)

Bottom line: daca va plac filmele, daca nu ati mai fost la cinema de mult vreme si mai ales daca nu ati vazut niciun film in 3D pana acum, e momentul sa iesiti din carapace si sa o faceti. Nu va imabatati cu apa rece ca "lasa ca e mai bine acasa". Sunt destule avantaje, nimic de spus, dar nu se compara cu experienta dintr-un cinema adevarat, alaturi de persoana potrivita, intr-un cadru civilizat si cu logistica de rigoare.

Cam atat am avut de spus pe ziua de azi. Cheers to all!