Mai precis, mi-a fost asasinat. Cu premeditare. Ba chiar cu permisiunea mea explicita.
Daca cineva mi-ar fi spus de "obturatie de canal" acum doua zile, probabil ca m-as fi ingalbenit subit la fata si as fi inceput sa tremur precum un caine la injectie (si, ca sa fim corecti, comparatia e chiar reusita).
Dar asa are "soarta" cateodata grija sa te aduca exact in situatiile de care iti este mai tare teama. Asa se face ca, acum vreo doua zile, m-am trezit cu o durere de masea, God damn it! Era o problema oarecum mai veche.
Acum vreo doi ani, o bucata buna din maseaua respectiva a plecat "pa" in timp ce mestecam niste guma, iar cateva luni mai tarziu, mi-am dat seama ca nu mai puteam manca pe partea respectiva pentru ca era dureros si m-am vazut nevoit sa apelez la serviciile unui profesionist. Si, multumesc providentei, am gasit un adevarat artist. Un om cu adevarat pasionat de ce face si care isi iubeste meseria cu fiecare por al fiintei lui, si chiar mai mult decat atat, un tip sociabil, care stie sa se simta bine si sa ii faca sa se simta bine pe cei din jurul lui. Iar avand in vedere ca vorbim de dentist, unde 90% din oameni sunt cu adevarat "scared shitless", asta e inca un lucru de apreciat!
El a fost primul meu dentist (desi mai aveam o plomba pusa cand aveam doar vreo 14 ani, am hotarat sa nu o iau in seama) si singurul, pana de curand. Nu numai ca m-a ajutat cu problema mea, dar chiar a reusit sa imi "salveze" maseaua, desi, dupa cum a descris el gaura aparuta in urma "alunecarii de teren" ce avusese loc, diferea de pestera Scarisoara, doar prin faptul ca a mea era un pic mai calda...
Ce-i drept, am avut de tras un pic. Din nou, tot din spusele artistului meu preferat, pardon, dentistului meu preferat, exista 3 lucruri de care trebuie sa tii cont in ceea ce priveste materialele din care sunt facute plombele in ziua de azi: priza pe care o fac la masea, rezistenta (durabilitatea) si cat de "prietenoase" sunt cu tesutul. Iar aici intervine partea complicata. Tot asa cum ne invata viata, nu poti sa le ai pe toate. Iar in cazul de fata, se pare ca cele 3 elemente sunt ca un fel de grafic cu 3 axe. Deci cu cat doua din atribute cresc, cu atat al treilea scade. Ma rog, poate nu e foarte reusita comparatia, dar intelegeti voi. Nu sunt matematician.
Ca sa revin la...maselele mele, dupa prima mea vizita la dentist, am avut nevoie de vreo 3 saptamani pana au incetat durerile si lucrurile au revenit la normal, eu cu toate maselele in gura si cu o plomba de toata frumusetea, de nici mama nu isi dadea seama ca nu mi-a facut-o ea.
Dupa ce am vazut eu cam cum sta treaba, mi-am dat seama ca prefer sa previn decat sa mai ajung in situatia asta din nou. Asa ca mi-am facut programare la DentistOOL meu si l-am mai vizitat de multe ori, incercand sa repar tot raul facut de cariile pe care le aveam in gura, fie ele mici sau mari.
Regretul meu este, insa, ca, la un moment-dat, din pricina unor probleme personale si financiare, nu am mai reusit sa continui acest demers cat se poate de binevenit, iar, mai tarziu, cand poate ca as fi avut posibilitatea sa reiau vizitele mele mai mult sau mai putin nocturne la doctor, ma impiedica o mica "dislocare" spatiala de vreo 2000+ kilometri.
Intre timp, acum cateva luni, am observat ca uneori simt gust mentolat (de la guma pe care nu am renuntat sa o mestec uneori, dupa mese) desi nu mai aveam de mult ceva de mestecat in gura. Asa ca am facut niste investigatii in oglinda si am vazut ca mi-a sarit iar un span din maseaua buclucasa. Na, asta e. Atata timp cat nu doare, e bine...Sigur ca filozofia asta, cel putin in privinta maselelor, te loveste in fund cand ti-e lumea mai draga si daca ar fi numai fundul care sa te doara, poate ar fi bine, dar din pacate durerile de masea sunt unele din cele mai "rele" din cate exista, fiind intrecute numai de cele de colica renala, durerile nasterii si, dupa unii, durerea pe care o simti cand iei un sut in "bijuteriile familiei regale".
Si asta ne aduce la ziua de ieri. Stiu, am inceput cu "acum doua zile" pentru ca atunci a aparut durerea. Dar a urmat noaptea, cand, asa cum multi dintre cei care au avut probleme dentare sau care au terminat Medicina stiu, durerile se intensifica, iar eu am reusit sa dorm in vreo doua-trei reprize, iar dimineata sa fiu aproape terminat, dupa ce bagasem in mine de la antibiotice puternice, pana la analgezice si aspirine, de eram dopat ca un ciclist la Turul Frantei.
Iar asa cum spune americanul "to make a long story short", ieri nu am mai scapat de ce imi era teama. In lipsa de alternative am ajuns la un nou dentist, care mi-a testat maseaua, a facut o radiografie locala si m-a anuntat ca am doua optiuni: omoram nervul sau extragem maseaua cu totul.
Stiind ca nu ma doare la rece sau dulce ori chestii de genul care, din cunostintele mele cat se poate de limitate sunt semne rele, bineinteles ca am incercat sa negociez: da' nu puteti sa imi dati niste anti-inflamatoare si sa facem nervul sa isi revina, dupa care sa cimentati bucatica lipsa la loc si sa o mai duc asa?
Raspunsul, sec si prompt: NU!
Oh, me! Oh, my! Pai atunci...ce sa fac? Omorati nervul!
Douazeci de minute mai tarziu, imi spuneam: cine zice ca obturatia de canal este dureroasa, ori a fost ghinionist si a nimerit la un doctor prost, ori a suferit alta operatie decat ce am avut eu. In tot timpul cat a lucrat doctorul nu am avut nici macar o senzatie de disconfort, cu toate ca, la un moment-dat, m-a anuntat ca am venit exact la timp, pentru ca iesea un pic de puroi din masea, impreuna cu nervul.
Dar stati, ca nu am terminat! Desi operatia in sine nu a fost absolut deloc dureroasa, seara ce a urmat a recuperat cu varf si indesat. Nu stiu daca e vorba de medicamentul cu care mi-a umplut canalele sau aveam inca dureri de la ce era pe sub masea, oricum, ideea e ca m-a durut mai tare decat inainte sa ajung pe scaunul dentistului. Poate ca era fantoma nervului care s-a dus la Doamne-Doamne si acum isi lua adio de la mine, lasandu-mi un simbol al "afectiunii" lui.
In momentul de fata, sunt inca in viata, durerea nu mai este atat de catastrofala, doar obrazul imi e putin rigid, probabil de la anestezia locala. Ca sa fiu absolut sigur, mai iau inca antibiotice si, cand simt ca durerea se intensifica, mai arunc si cate un Paracetamol, sa fie, fara numar. Trebuie sa iubesti placerile auto-medicatiei...
Peste cateva zile ma duc la un control sa vedem daca totul decurge normal si sa stabilim intalnirea pentru a finaliza "ctitoria". Pana atunci sper sa reusesc sa imi fac o asigurare de sanatate, ca altfel intru in incapacitate de plata. Plus de asta, daca tot am gasit un dentist la numai o strada distanta, mi-ar fi usor sa ma duc si sa continui munca bunului doctor ca e spre binele meu si ca sa evit situatiile de genul.
Poate voi reveni cu continuare, dar daca totul merge bine, sper sa gasesc alte subiecte mai placute de postat π blog. Pana atunci, sanatate maxima si trai in rate!
