Wednesday, October 28, 2009

Conditia umana


Precum multi dintre voi - sunt convins - simt nevoia sa ma opresc un pic in loc si sa admit ca nu au fost chiar putine datile in care am fost foarte dezamagit de reactiile sau, mai degraba, de lipsa reactiilor celor pe care ii numesc sau i-am numit la un moment-dat prieteni. La fel de mult sunt convins ca si eu i-am dezamagit pe cei care ma numesc sau m-au numit vreodata prietenul lor si pentru asta imi cer scuzele de rigoare, bineinteles.

Sunt putine lucruri de care esti convins pana la absolut. Sunt putine lucruri pe care le consideri trainice, de nestramutat sau indestructibile. In mod eronat, evident. Cu totii care am participat la orele de fizica, filozofie sau macar scoala vietii, stim ca tot ce simbolizeaza perfectiunea, absolutul, sunt doar niste concepte abstracte care nu se pot materializa vreodata decat...intr-o lume perfecta...

Eu as spune ca am avut niste iluzii din astea...la fel cum aceste iluzii mi-au fost spulberate. Adica sa ai putini prieteni, dar buni, este o situatie perfect acceptabila. Chiar daca ii numeri pe degetele de la o mana. Dar sa ajungi dupa cativa ani sa numeri fara sa te opresti pana la 1 sau sa ajungi cu chiu, cu vai, la 2...e aproape imposibil sa nu ai instantaneu si o revelatie, oricare ar fi ea si oricat de neclara ar putea fi ea.

Stim cu totii cum sa ne absolvim de vina, stim cu totii ca vina ii apartine celuilalt si ca noi am facut tot posibilul, dar cu toate astea, iata ca prietenii apar, exista si dispar. Unii lasa ceva in urma - amintiri placute, senzatii si sentimente calde - altii nu te lasa decat cu un gust amar care poate duce la pietrificarea celui care a avut de suferit in urma unui asemenea tratament.

Va rog sa nu faceti greseala sa credeti ca aici cant vreo "Oda a prietenului pierdut in lupta cu viata"! Nu stiu ce e acest articol sau daca poate fi catalogat in vreun fel, dar in mod sigur nu e asta. Mai degraba as spune ca este o reflectie asupra vietii mele sociale si a conexiunilor mele de-a lungul timpului. Un fel de...inventar, daca vreti. Adica ceva ce cred eu ca merita sa ajunga pe blog si sa fie citit de...oricine o avea rabdare.

Nu ma lamentez dupa oameni mici sau mari care au trecut prin viata mea. Ma bucur ca i-am cunoscut. Pe fiecare in parte. Sunt amintiri care nu pot fi intinate si pe care mi le voi aminti cu placere pana ce ultima sinapsa va pleca la Doamne-Doamne indiferent ca voi avea cu cine le depana sau nu.

Imi amintesc vag o scena dintr-un film, mai bine spus o parte dintr-o replica pe care am auzit-o odata. Incepea asa "every time........an angel gets his wings". Desi nu e intreaga, as vrea sa o completez si sa o parafrazez in acelasi timp (talking about multitasking, eh?) si sa zic asa: "every time you loose a friend, the world becomes a colder place". Sper sa nu ajungem vreodata sa ne simtim ca si cum am fi exploratori pe o planeta extraterestra, numai ca in loc de apa sau viata, noi sa cautam prietenie. What a world would that be? Not one that I'd like to be in, that's for sure!

Daca aveti prieteni, bucurati-va de ei, atata timp cat ii aveti! Daca reusiti sa ii pastrati pana la adanci batraneti, ati reusit un lucru fabulos pentru lumea de azi! Da, lucrurile cred ca erau mai simple in trecut. Oamenii pretuiau mai mult lucrurile simple decat o fac azi si poate ca asta constituie fundatia oricarei relatii: sa stii sa te bucuri de cel care iti este alaturi, asa cum poate si stie el mai bine, pentru ca asta conteaza cu adevarat.

Si pentru ca am primit "reclamatii" asupra unui fapt recunoscut public, de altfel, de mine chiar pe acest blog, si anume ca articolele mele nu se prea fac demne (cu mici exceptii) de linkul pe care il are, promit solemn sa nu revin cu vreun articol pana nu o sa gasesc ceva...happy despre care sa va povestesc! And...who knows? Maybe that moment's just around the corner...

Peace out!


Cheloo - FUCK is the word ft. Bishop
Asculta mai multe audio Muzica

Thursday, October 8, 2009

Stay off the road!!!


Acest articol este dedicat tuturor tampitilor lobotomizati care poseda permis de conducere auto si care ar trebui sa se afle in fata volanului doar inainte de a plonja cu tot cu autovehicul in vreun lac sau apa curgatoare, chiar si o balta, la o adica, singura conditie fiind ca apa sa depaseasca nivelul plafonului.

Poate va intrebati ce m-a apucat asa, deodata, sa ma iau de cei pe care cu totii i-am intalnit sau vazut pe sosea, de obicei cu masini scumpe, dar nu numai, conducand ca si cum s-ar afla intr-un joc video sau ca si cum s-ar afla pe alta sosea, unde se aplica alte reguli, in lumea lor sau oriunde, numai nu pe acelasi drum pe care va aflati si voi.

Ei bine, tre sa spun ca rabdarea mea a atins limita. Una e sa mergi in spatele unuia care se poticneste la fiecare semn de "cedeaza trecerea" sau forteaza intrarea in intersectie si cu totul altceva cand il vezi pe prost ca se baga cam aiurea in rond, iar cand sa iesi si tu sa te duci in treaba ta, dobitocul se trezeste sa puna frana si sa se gandeasca daca nu cumva trebuia sa paraseasca si el rondul, parasi-l-ar de tot cu centura de siguranta prinsa-n portbagaj, neamu' si rasa lui de specie involuata! Si asta a fost doar acum, dar hai sa va mai dau niste exemple, mai mult sau mai putin personale.

Cum i-ati zice voi cretinului care vine din spate, pe ultima banda (pentru cei care nu au citit foarte bine codul rutier, adica banda de langa axul drumului) in timp ce voi treceti pe langa o alta masina aflata pe banda din dreapta, iar grobianul din spate (cu MLu' manca-tz-ash sau X5u') incepe sa iti dea flash-uri insistente sa te dai, vere, ca nu mai are loc sa treaca da tine si il incomodezi la apendicita cu trotineta ta, cu cine te-a pus sa te aventurezi pe banda lui - da, banda lui, CA CAnd era el mic, i-a zis lui ta-su ca din mosi stramosi, de cand era pamantu' pa care s-a construit drumu' ala albie de rau, banda aia e a lui de fapt si de drept?

Asta mi s-a intamplat nu o data, ci de foarte multe ori pe soselele din RoManeaua unde tot prostu' cu ceva bani poate sa isi cumpere un permis si o masina "shukara" si sa mearga cu 180 prin localitate, doar-doar s-or uita pitzipoancele la el pe soseaua de centura.

Facand o trecere rapida de la patru la doua roti, sa nu-i uitam nici pe iubitii "parteneri de trafic", foarte laudatii motociclisti. Acum fac si eu ca Badea: nu toti, ci doar cei pe care ii recunoasteti din descriere. Motociclistii neam de cretinoizi care depasesc pe dreapta, printre tine si bordura, motociclistii care fac slalom prin trafic la 160 la ora si care nu se obosesc macar sa semnalizeze, da, motociclistii care vor sa depaseasca bariera sunetului si "zboara" pe langa tine, disparand in departare in mai putin de 10 secunde. Acestia sunt adevaratii "donatori de organe", mai prost e ca de obicei nu "pleaca" singuri. Mai iau si vreun inconstient care a comis imprudenta de a se urca pe "motor" sau schilodesc vreun trecator ori vreun amarat de sofer care "nu a acordat prioritate". Va spun un lucru: e greu sa acorzi prioritate cuiva pe care nici nu apuci sa il vezi.

Trecand peste cazurile teribiliste de mai sus, nu o sa ii uit nici pe cei care iti pot pune viata in pericol sau doar sanatatea (daca stai prost cu tensiunea) incurcand pur si simplu traficul deoarece sunt excesiv (si asta e inca putin spus) de "prudenti". Poate va intrebati cum e posibil, dar multi dintre voi stiu ca nu e usor sa stai in urma unei masini condusa de vreun babalac sau vreo "don'soara" care mai bine ar merge pe jos sau ar ruga pe cineva sa ii conduca acolo unde au nevoie decat sa iasa cu masina pe strada.

Raspundeti-mi la o intrebare: care ar putea fi motivul sa pui frana cu 100 de metri inainte de intersectie si sa opresti la fiecare "cedeaza trecerea" indiferent ca ai vizibilitate sau nu? Care e motivul sa circuli in localitate cu 20km/h in linie dreapta? Nu e suficient ca mergem cu 40-50km/h? Nu e rezonabil? Nu e sofat prudent? De ce simt unii/unele nevoia sa vorbeasca la telefon si sa conduca atunci cand in mod cat se poate de clar nu sunt in stare nici sa respire si sa mestece guma in acelasi timp?

Cine le da permis crizatilor care stau la volan mai ceva decat daca ar fi bagati in gips de la pelvis in sus? Stiti despre cine vorbesc: persoanele care stau tot timpul cu ambele maini pe volan de parca ar cadea din masina si care incearca sa "protejeze" spatarul scaunului prin faptul ca nici macar nu il ating de cele mai multe ori? Acesti oameni sunt mai periculosi la 60km/h in afara localitatii decat altii la 90-100km/h pentru ca sunt asa de "concentrati" sa nu piarda controlul incat la primul semn de probleme in trafic se panicheaza si ii vezi "dansand" pe contrasens sau facand "jeté-uri" prin canal si pe camp.

Nu e suficient sa stii sa conduci. Nu e suficient sa cunosti comenzile la bord si sa reusesti sa te deplasezi din punctul A in punctul B respectand semnele si regulile de circulatie, trebuie sa ai si o atitudine corespunzatoare la volan si in trafic, sa respecti ceilalti participanti la trafic si sa ai o anumita naturalete care sa te ajute sa nu pari batut in cuie si apretat atunci cand conduci.

Sa nu fim, totusi, absurzi! E perfect normal ca un incepator care de-abia si-a luat permisul sa fie un pic mai crispat la volan si sa il cam treaca toate transpiratiile la primele drumuri ce nu depasesc kilometrul. Cu totii am fost asa la inceput, dar nu e nici pe departe normal, ba chiar e cat se poate de penibil si tragicomic sa conduci ani intregi intr-o stare permanenta de semipanica pentru ca nu reusesti sa vezi botul masinii si de aia faci gatul ca de girafa si privesti in lungul nasului, avand iluzia ca asta iti confera un punct de vedere mai bun asupra soselei.

Poate ca ar trebui sa se mai dea un test la...6 luni de la eliberarea permisului. Daca in timpul asta soferul/soferita nu a reusit sa devina mai calm/a si sa aiba o postura corecta la volan si in trafic, atunci, mamaie, invata sa dai cu biciul si sa tragi de hamuri, ca soferia nu-i de tine! Stai pe camp, pe trotuar sau in casa, dar stai departe de masina si stai departe de mine!

Iar celor care se simt jigniti sau ofensati de aceste randuri (presupunand ca "ma" citeste cineva) n-au decat sa comenteze, ca de-aia e libertate de exprimare!

Ura si la gara!