Oh, yeah...that's the stuff! Listen 'till your ears bleed, buoy!
Definitely one of the best songs I've heard. EVER!
If it were me, this is what it'd be playin' at my funeral!
Tuesday, November 23, 2010
How'd you like THEM apples?!
Definitely one of the best songs I've heard. EVER!
If it were me, this is what it'd be playin' at my funeral!
Treaba cu banii de cadouri...
Nota catre sine: Poate ca ar trebui sa fac o categorie speciala a articolelor care au titluri ce incep cu "Treaba cu...". Da. E o idee buna. O s-o inaugurez. Azi.
Simt ca fumeg...cel putin imi inchipui aburii care par ca ies din capul meu care (din nou in imaginatia mea afectata foarte mult de Cartoon Network) e rosu-grena si sta sa plesneasca. De mult nu m-a mai ofticat ceva asa de tare. Dar am simtit-o. Stiam ca vine. It was a storm that was long brewing.
Asa cum incep toate lucrurile "marete", e vorba de o picatura; la fel ca si una din cele mai faimoase torturi si anume aceea chinezeasca.
De cand m-am intors la munca am descoperit ca a inceput obiceiul oarecum dragut de a pune bani sa cumparam ceva colegilor care isi sarbatoresc zilele de nastere. So far, so good. Sigur, mi-ar fi placut sa primesc si eu ceva de ziua mea in cei doi ani in care am tot adus prajituri si suc sa ii servesc pe cei din echipa, dar pe atunci cred ca se strangeau numai pentru cei care erau cu adevarat prieteni, ori pentru sefi (daca erai mai pupincurist din fire), dar totul trebuie sa inceapa de undeva asa ca, intre timp, s-a instituit un fel de regula nescrisa de a strange pentru toti, fara exceptii...sau aproape fara exceptii. Which again, is good. Macar e mai corect decat situatia precedenta.
Numai ca pentru unii nu e suficient. Trebuie sa ne probam atasamentul si spiritul de colegialitate prin mai mult decat suma (nu chiar modica) pe care o dai de fiecare data cand urmeaza ziua unui om din echipa, ci trebuie sa fii un adevarat Mos Craciun, ori Iepurasul de Paste si sa cotizezi de fiecare data cand e ziua onomastica, nunta, ba chiar botezul copilului vreunui coleg/colege. Intrebarea mea e "de ce?". Nu blocheaza pe multi, stiu, nici nu vroiam sa sochez prin simplitatea dilemei mele, dar ma gandeam care ar fi motivul sa incep sa cotizez eu mai ceva decat la Fisc pentru ca o colega isi boteaza progenitura? Asta in situatia in care eu nu particip la respectivul eveniment...
Deci, ca sa recapitulez un pic (simt nevoia, ca poate imi scapa ceva): eu nu sunt invitat acolo, dar am cumva "obligatia" de a fi un bun coleg si sa o fericesc cu partea mea din cadoul pe care il primeste...In cuvintele unui personaj din Two stupid dogs "well, idn't that cute...BUT IT'S WROOOOOONG!!!"
Observati ca nici nu m-am atins aici de capitolul "preferinte sau antipatii personale". Un coleg e un coleg si trebuie sa fii un bun profesionist. Sa il respecti si sa fii respectat. That I can reason with. Sa ma dau prietenul cuiva in afara biroului, is where I draw the line. De aceea refuz sa fac gesturi pe care consider ca le pot incadra in categoria "let's be best of buddies" daca nu sunt sincere.
Probabil ca as fi spus mai multe, dar trebuie sa recunosc ca e o metoda de terapie foarte buna sa scriu despre chestii care ma scot din sarite si m-am mai calmat un pic. Which is also good.
Avand in vedere ca am folosit de vreo 3 ori cuvantul "good", o sa concluzionez aici ca acest articol este unul...bun. And I don't care what others will say.
PS: Mai e putin pana la Craciun. Jur pe ce am mai sfant ca daca primesc vreun email ca se strang bani pentru vreunul din "puradeii" colegelor din echipa, o sa bag in spam respectiva persoana. Asta e cea mai non-ofensiva solutie la care ma pot gandi acum.
Simt ca fumeg...cel putin imi inchipui aburii care par ca ies din capul meu care (din nou in imaginatia mea afectata foarte mult de Cartoon Network) e rosu-grena si sta sa plesneasca. De mult nu m-a mai ofticat ceva asa de tare. Dar am simtit-o. Stiam ca vine. It was a storm that was long brewing.
Asa cum incep toate lucrurile "marete", e vorba de o picatura; la fel ca si una din cele mai faimoase torturi si anume aceea chinezeasca.
De cand m-am intors la munca am descoperit ca a inceput obiceiul oarecum dragut de a pune bani sa cumparam ceva colegilor care isi sarbatoresc zilele de nastere. So far, so good. Sigur, mi-ar fi placut sa primesc si eu ceva de ziua mea in cei doi ani in care am tot adus prajituri si suc sa ii servesc pe cei din echipa, dar pe atunci cred ca se strangeau numai pentru cei care erau cu adevarat prieteni, ori pentru sefi (daca erai mai pupincurist din fire), dar totul trebuie sa inceapa de undeva asa ca, intre timp, s-a instituit un fel de regula nescrisa de a strange pentru toti, fara exceptii...sau aproape fara exceptii. Which again, is good. Macar e mai corect decat situatia precedenta.
Numai ca pentru unii nu e suficient. Trebuie sa ne probam atasamentul si spiritul de colegialitate prin mai mult decat suma (nu chiar modica) pe care o dai de fiecare data cand urmeaza ziua unui om din echipa, ci trebuie sa fii un adevarat Mos Craciun, ori Iepurasul de Paste si sa cotizezi de fiecare data cand e ziua onomastica, nunta, ba chiar botezul copilului vreunui coleg/colege. Intrebarea mea e "de ce?". Nu blocheaza pe multi, stiu, nici nu vroiam sa sochez prin simplitatea dilemei mele, dar ma gandeam care ar fi motivul sa incep sa cotizez eu mai ceva decat la Fisc pentru ca o colega isi boteaza progenitura? Asta in situatia in care eu nu particip la respectivul eveniment...
Deci, ca sa recapitulez un pic (simt nevoia, ca poate imi scapa ceva): eu nu sunt invitat acolo, dar am cumva "obligatia" de a fi un bun coleg si sa o fericesc cu partea mea din cadoul pe care il primeste...In cuvintele unui personaj din Two stupid dogs "well, idn't that cute...BUT IT'S WROOOOOONG!!!"
Observati ca nici nu m-am atins aici de capitolul "preferinte sau antipatii personale". Un coleg e un coleg si trebuie sa fii un bun profesionist. Sa il respecti si sa fii respectat. That I can reason with. Sa ma dau prietenul cuiva in afara biroului, is where I draw the line. De aceea refuz sa fac gesturi pe care consider ca le pot incadra in categoria "let's be best of buddies" daca nu sunt sincere.
Probabil ca as fi spus mai multe, dar trebuie sa recunosc ca e o metoda de terapie foarte buna sa scriu despre chestii care ma scot din sarite si m-am mai calmat un pic. Which is also good.
Avand in vedere ca am folosit de vreo 3 ori cuvantul "good", o sa concluzionez aici ca acest articol este unul...bun. And I don't care what others will say.
PS: Mai e putin pana la Craciun. Jur pe ce am mai sfant ca daca primesc vreun email ca se strang bani pentru vreunul din "puradeii" colegelor din echipa, o sa bag in spam respectiva persoana. Asta e cea mai non-ofensiva solutie la care ma pot gandi acum.
Subscribe to:
Posts (Atom)