Nu stiu daca asta e vreo replica din filme au ba, poate cineva intelept a spus-o la un moment-dat, dar indiferent de sursa si origine, este indubitabil un dicton bun de urmat in viata.
De ce spun asta? Pai, in primul rand, oamenii uita un fapt esential: noi, oamenii, suntem niste „lucruri” marunte. Daca nu ma credeti, incercati sa ne comparati cu infinitul spatiului sau al timpului. Daca va e prea greu, mai reduceti putin scara si uitati-va la imensitatea Universului sau chiar a galaxiilor. Oricum, nu vreau sa tin teorii ce apartin de astrologie, fizica sau alte domenii ezoterice, ci, mai degraba, as vrea sa enumar si sa descriu pe cat pot eu de bine, lucrurile marunte de care m-am bucurat sau de care m-as bucura in orice zi, in fiecare zi.
Sa incepem de la un lucru esential pentru supravietuirea noastra ca specie (ce se vrea inteligenta), cum ar fi...aerul. De cate ori v-ati bucurat cu adevarat de o aroma (si aici nu ma refer la vreun parfum sau orice altceva asemanator), plecand de la mirosul ploii pe pamantul incins, parfumul florilor de primavara si ajungand la mirosul paginilor dintr-o carte? Marturisesc ca nu o data mi s-a intamplat sa ma scufund in aromele ce ma inconjurau, desi, in viziunea mea, acele dati au fost prea putine in comparatie cu ce mi-as dori.
Mai sus am vorbit despre toate aromele pe care le putem mirosi, dar, in goana noastra prin viata, uitam sa o facem. Exista insa momente de neuitat cand inspiri simplul aer rece, uscat, de iarna sau cel racoros si jilav al unei nopti de vara, lipsit de arome, dar fara indoiala, cel putin la fel de expresiv ca o cantoneta ascultata in timp ce luntrasul te poarta pe canalele din Venetia...
Acum imi vine in minte o singura melodie, bineinteles...iar imaginea vizuala e cat se poate de...latina...Sa va dau un indiciu, incepe asa:
”When the Moon hits your eye like a big pizza pie...”
Iar asta ma duce cu gandul la un alt lucru de care ne bucuram prea putin: vazul. Nu ma intelegeti gresit, majoritatea dintre noi pot vedea, mai bine sau mai rau, dar cati stiu sa gaseasca frumosul nu numai in privelistile deja iconice sau care au ajuns sa fie considerate un standard?
Ma refer la toate lucrurile marunte din jurul nostru pe care le ignoram desi trecem pe langa ele zi de zi poate. Exemple? Imediat: daca va ganditi bine, cu totii ati trecut si treceti pe langa o cladire cu o arhitectura deosebita care, poate, la nivelul trotuarului, nu impresioneaza, dar ar fi suficient sa ridicati privirea si sa observati detaliile ce o infrumuseteaza sau sa gasiti ceva ce multi altii inaintea voastra nu au reusit sa vada; de cate ori v-ati uitat pe cer nu ca sa vedeti daca va ploua sau cat mai are soarele pana apune, ci ca sa va bucurati de spectacolul de lumini oferit de un apus sau sa va desfatati privirea cu un feeric cer senin de noapte?; cand ati urcat ultima data pe un deal sau macar pe bloc, doar ca sa priviti luminile orasului in care locuiti?
M-am legat destul de simturile cu care ne-a inzestrat Mama Natura (nu aia de la emisiunea aia de doi bani!) si chiar nu am de gand sa le iau la rand, asa ca voi continua prin niste senzatii sau sentimente pe care le avem sau le putem avea, dar pe care le luam drept un bun dat si nu le acordam importanta cuvenita, cum ar fi...o imbratisare, sentimentul de siguranta pe care ti-l da faptul ca te poti baza pe cineva orice ar fi si cat de greu e sa gasesti acea persoana...bucuria de a savura o conversatie in compania prietenilor sau placerea de a-ti impartasi visele persoanei iubite. Si lista ar putea continua, cred ca va dati seama si singuri acum.
Nu in ultimul rand, as vrea sa va intreb: cati dintre voi apreciaza la adevarata valoare un prieten/o prietena? Iar aici nu ma refer la acei prieteni „instant” sau „de o zi”, asa-zisii „amici” pe care esti la fel de sigur ca pe nisipurile miscatoare. Vorbesc de prietenii de o viata, acei prieteni loiali pe care te poti baza indiferent ca mergi la bal sau la spital. Cineva spunea odata, impartind oamenii:
“There are two types of people: those you raise and those you can raise Hell with!”
“There are two types of people: those you raise and those you can raise Hell with!”
Acei oameni alaturi de care nu ti-e frica sa inaintezi indiferent de probleme sau primejdii, acei oameni merita cu adevarat sa fie numiti prieteni si pretuiti ca atare. Prietenia nu este un lucru mic, dar sa te bucuri de ea...este un lucru marunt de care nu toti isi amintesc sa se bucure.
Iar pe final sa nu uitam sentimentul pe care l-as intitula sugestiv “home, sweet home” si care cuprinde mult mai mult decat cei patru pereti + acoperis, si anume, sentimentul ca ai un loc al tau, unde cineva te asteapta sa te intorci si unde te simti in largul tau, fara prea multe cuvinte, fara prea multe explicatii, doar relaxare...siguranta...certitudini.
Drept incheiere, va sfatuiesc sa va ganditi la lucrurile pe care le-am insirat cu stangacie aici si chiar sa adaugati altele, in comentarii, daca simtiti nevoia, iar daca nu, macar cautati lucrurile marunte din viata voastra, pe care ar trebui sa le pretuiti, dar nu o faceti sau nu o faceti indeajuns.
Just think about it...
