What is life?

In memoria lui Danila Petrisor-Tiberiu cunoscut de colegi si prieteni ca “Tiby” si “Tibita” pentru familie. Pentru acest tanar care a refuzat sa arate vietii cate are de oferit!

According to the country you live in, the circumstances and the nature of your relationships, life can worth more or less. To you, or to others.

Daca nu ati inteles mare lucru din ceea ce am spus mai devreme, nu va speriati! Nu sunteti dislexici! Era doar o tentativa de filosofie asupra valorii vietii care, dupa cum v-ati dat seama, probabil ca a esuat lamentabil.

Si, totusi: ce inseamna viata?

In afara ca este unul din cele mai mari mistere ale lumii contemporane si un lucru foarte greu de definit fara a folosi logica circulara (de tipul: viata este ceea ce traieste), viata este ceea ce ne da capacitatea de a fi fiinte rezonabile si de a cunoaste atatea lucruri pe care, ca obiecte, nu le-am putea percepe. Probabil ca v-am pierdut si aici.

Viata sau, mai degraba, moartea inseamna pentru presa o foarte buna modalitate de a obtine audienta. Singura mea intrebare este: care este limita dintre a-ti face slujba si a patrunde cu forta in viata unor oameni loviti cum nu se poate mai rau de soarta cruda? Unde este limita decentei si unde incepe datoria de a cauta senzationalul? Oare scopul scuza cu adevarat mijloacele?

Daca doriti cu adevarat sa fiti respectati, voi, jurnalistii, incercati mai intai sa aratati minimul de decenta si sa va ganditi totusi la sentimentele oamenilor pe care acum ii vedeti ca simple reportaje de senzatie! Iar daca aveti pretentia ca sunteti profesionisti, asigurati-va macar ca ceea ce scrieti este adevarul si nu va mai dati cu presupusul pentru a ruina si viata altora! In goana voastra pentru senzational relatati multe lucruri din auzite sau cu totul pe langa subiect, de dragul de a avea un articol publicat pe un subiect "incendiar", cand ar trebuie sa simtiti responsabilitatea lucrurilor pe care le dati spre citire publicului. Se cheama integritate si rigurozitate. Pe langa aceste doua lucruri care nu ar trebui sa lipseasca unui jurnalist, se adauga moralitate si decenta. Ati auzit de ele? Parerea mea este ca va lipsesc cu desavarsire! De ce? Simplu:

Cu ce drept incearca reporterul sa bage microfonul in fata unui tata, a unui frate sau a unei mame indurerate de pierderea fiului? Cu “libertatea presei”? Daca asta este cazul, eu zic sa ne intoarcem la comunism! Serios! Atunci reporterii nu aveau alta datorie decat de a prezenta stirile de interes national, nu moartea unui tanar ce avea toata viata inainte. Si in nici un caz durerea care nu cunoaste limite a familiei sale. Despre asta mai puteti citi si aici.

Sa incerc sa fiu mai explicit: acum o saptamana, un tanar, de 23 de ani, se decide, cel mai probabil manat de aburii alcoolului, sa incerce sa zboare de la etajul caminului in care sta. Rezultatul: moarte instantanee la impactul cu solul datorita fracturarii coloanei vertebrale si, probabil, a unei fracturi craniene si multiple hemoragii interne.

Intrebarea: de ce nu a stiut acest tanar sa isi pretuiasca mai mult viata, familia si tot ceea ce il inconjoara? De ce vointa lui de a trai si instinctul sau de conservare nu au reusit sa il opreasca sa faca acest gest nebunesc?

Recunosc, chiar cu cateva luni inainte de a absolvi din minunatul nostru invatamant “superior” simteam deja o neliniste si framantari ale cugetului pentru ca urma cu adevarat sa pasesc in viata. Sau asa credeam eu – ca o sa imi incep in sfarsit viata.

Dar aici nu discutam despre mine, desi nici chiar cele mai negre ganduri in legatura cu viitorul meu vazut din momentul respectiv nu m-ar fi impins de pe pervazul acelui geam de la etajul 3 si atunci din nou intreb: ce l-a putut determina pe jovialul student care tocmai isi terminase lucrarea de licenta si nu mai avea nici o grija, sa faca asa ceva?

Bineinteles ca raspunsul nu il poate detine decat el, din moment ce nu a fost un act cu adevarat voit (avand in vedere ca alcoolul i-a influentat in mod vadit judecata) si, ca urmare, nu a lasat un bilet asa cum ar face-o un sinucigas.

Iata ce este viata: o fractiune de secunda care te impiedica sa vezi toate motivele pentru care merita sa pasesti in continuare pe drumul cautarii implinirii profesionale, sentimentale si, nu in ultimul rand, materiale. Sau cel putin asta a reprezentat pentru el.

Ceea ce ar fi trebuit sa ii arate aceste lucruri a lipsit in acel moment, iar frica de moarte a fost si ea amortita de aburii alcoolului care, fara stirea lui, au preluat controlul. O neatentie care l-a costat foarte scump.

Din punctul meu de vedere, acest tanar, pe care, nu l-am cunoscut personal niciodata, a fost o victima. El a fost cu adevarat aruncat pe geam, dar nu de o mana criminala, ci de mainile invizibile ale unei inventii a omului care, alaturi de tutun si SIDA, nu ar fi trebuit niciodata sa vada lumina zilei: alcoolul.

O inventie cu adevarat diabolica ce este pentru multi o solutie si o problema in acelasi timp. Poate fi vazut ca un refugiu atunci cand esti suparat sau trist, poate fi un mod de a sarbatori atunci cand esti bucuros sau vrei sa te inveselesti. Ceea ce uitam, cateodata, este ca el este responsabil pentru prea multe rele ca sa ne lasam in voia lui indiferent de dispozitia pe care o avem. El poate face lucruri grozave printre care se numara si a uita ca viata este cel mai de pret lucru pe care il avem.

Viata merita traita! Buna sau rea, cu totii suntem constienti ca este un dar al naturii (daca nu al divinitatii) si ca nu trebuie irosit. Cioran spunea: “omul este cel mai scurt drum dintre viata si moarte”, de aceea trebuie sa traim intens aceasta clipa din viata Universului si sa incercam sa o facem eterna prin “mostenirea” pe care o lasam in urma noastra. Fie ca este vorba de capodopere de arta sau pur si simplu, mici lucruri menite sa le aminteasca altora ca am fost, candva parte din viata lor, fie ca vom incerca sa invingem moartea si sa traim prin intermediul odraslelor pe care le lasam sa continue cautarea eterna a fericirii si a scopului pentru care ne aflam pe acest pamant.

Nu multi pot spune cu mana pe inima ca au exact viata pe care si-au dorit-o sau ca au gasit fericirea si implinirea suprema. Majoritatea nici nu isi dau seama ca asta cauta. Si sunt putini cei care isi doresc sa puna capat, intr-un mod abrupt, acestei aventuri pe drumul autorealizarii.

Fiecare vede in mod diferit viata. Si fiecare are un mod propriu de a si-o trai, precum cu totii avem un mod propriu de a muri, desi, cum spunea cineva odata: “cu totii murim asa precum ne-am nascut: singuri”.

Inainte de a face vreun gest necugetat ca al acestui tanar va rog sa va ganditi ca sunt destule argumente pentru a trai si a incerca aventura vietii, desi uneori obstacolele pot parea insurmontabile. In amintirea lui si din respect pentru viata, incercati sa profitati de toate oportunitatile care vi se dau, iar obstacolele vor ceda la un moment-dat sau altul! Tot ce trebuie sa faceti este sa va dati o sansa sa vedeti lumea in care traiti si care va poate ajuta sa va impliniti ceea ce numiti vise. Sfatul meu: nu va multumiti cu visele, atingeti-le!

Sunt sigur ca acest student al vietii daca ar putea, ar regreta ceea ce a facut si, daca i s-ar da o a doua sansa, nu ar mai proceda deloc asa, ba, din contra: ar face ceea ce orice tanar cu viata inainte si-ar dori: si-ar privi destinul in ochi si i-ar spune “Sa incepem!”

Sper sa iti fi gasit raspunsurile si pacea acolo sus si, poate, vei fi iertat de cei din jur si de Cel de Sus! Odihneste-te in pace!

Iar tie, cititorule ce poate cauti raspunsul la intrebarea “What is life?”, iata ce cred eu: Life is what you make of it! Good or bad, easy or harsh, it’s yours to model and to transform into whatever you’ve dreamed of! This is what life is to me, but, in the end, all you should really be asking yourself is:

WHAT IS LIFE TO YOU?

Can you believe it?

“Sure I can! It’s on TV, isn’t it?”

People do tend to give a lot of importance to what is said on the tele, but is it really that trustworthy? I mean, let’s take a look at a news that’s been circling the Globe for years now: Elvis is alive! More “sensational” news? Coming right up! After these commercials: “facing a heavy hair loss? Not knowing what to do about those bald spots? Search no more! The hair-in-the-can formula is what you need!” Sure it is! Why? Cause it’s on TV!

I for one have been known to quote Discovery Channel or Animal Planet on more than one occasions, but at least I haven’t used them as bibliography for my thesis as many would do, even if they are a “bit” more reliable than…I don’t know…let’s say the 5 o’clock news. Yes, the notorious 5 o’clock news, the ones that both terrifies and arouses interest of the common man.

What very important message do these news have for us? “Say NO to violence”? “Drinking and driving don’t mix”? Or, maybe, “hey, I never thought one could do that! I guess I’ll have to try it and see for myself! I bet I can do it better!” Even if you may not think so, I believe that there are plenty individuals that subscribe to the latter.

I CAN believe that this type of news are presented for the sole purpose of good ratings and to cater for the basic need of the Neanderthal to see blood, but what should we make of the laws stating there should be no programs or shows containing explicit language, nudity or violence before a certain hour? What should we make of the people that actually believe that bread, fried potatoes and many other products are cancerous just because they said so at the 7 o’clock news? Should we stop eating? Well, the air, due to pollution, is also cancerous in some regions or circumstances, does that mean we shouldn’t breathe either?

Can you believe there are UFO’s? Sure I can! Last night’s show featured a picture of a satellite dish with a couple of Christmas lights on it, so it MUST be an UFO!

Gullible people is the last thing we need and feeding them these news will surely bring no good to anyone, but maybe, just maybe, one day these news will feature some of the “best” ideas some of our fellow humans had: like trying to weld down some oxygen tubes or trying to take down a very large tree by tying it with a rope and pulling it with your truck. And then, maybe those gullible people will be able to either make a difference between what they should believe and try and what is so stupid, it actually makes you laugh out loud.

Until then, I would prefer there were no 5 o’clock news, because nowadays, on way or another, those news catch up to you in every day life and you have no choice but to take part in them, or to be a spectator to some really shocking and not so funny events.

We all had an accident or saw one. We all lost a relative or a friend during some tragic events. Most of us were here during the “revolution”. But we didn’t have to put up with some journalist trying to find out how we feel after regaining from a 12 year coma only to find out that your whole family was wiped out by a hurricane and that you missed the last 3 presidents of the country. There’s a limit between journalism and intrusion, and in this country, that line has been crossed so many times that I do believe, that no media person really knows where it all began and where it all ends.

Can you believe this will go on for many years to come? I do, Steve! Because it’s on TV!