“Diseara ma culc mai devreme ca sa reusesc sa ma odihnesc!” Cam asa incepe totul. Cum se termina? Cu o replica de genul “Fir-as al naibii de ce a trebuit sa ies in oras tocmai aseara si sa beau ca inecatul?” sau, eventual, varianta mai moderata “Mare prost am fost ca tocmai aseara m-am apucat sa ma uit la trilogia Lord of the rings!” si exemplele ar putea continua la modul “and going, and going and going…” precum in faimoasa reclama cu iepurasul pe baza de baterii.
De fapt, unde vreau sa ajung eu? La o problema eterna a omului mai mult sau mai putin muncitor care la un moment-dat sau altul, inevitabil insa, ajunge sa se planga de oboseala si ca nu ii mai ajunge cat doarme. Bineinteles, cauzele pot fi multiple: imbatranirea (corpului si a mintii), munca in exces (sau peste program), stress mare (din partea sefului, a colegilor sau a familiei – eventual a viitoarei familii) etc, etc, etc, dar nu este asa!!! No, sir E! Adevarata cauza este ca te-ai invatat sa te culci la ore tarzii si degeaba te bagi in pat la ora 10 ca oricum nu adormi pana la 12 si te trezesti la 7 chiar daca ceasul suna la 8 jumate sau 9. Intrebarea ramane: deci, ce e de facut?
Pai, avand in vedere ca eu aici m-am gandit sa scriu tocmai ca sa nu adorm, nu am ajuns pana in stadiul de a si dezvolta un raspuns pertinent si cat de cat inteligibil pentru neavizati. Toata faza e ca oricat as scrie eu, nu voi reusi sa trec nici macar peste weekend si sa spun ca m-am odihnit.
Dupa calculele mele de Einstein senil, schizofrenic (ca sa nu mai mentionam de Alzheimer si sindromul Down) si cu doi lobi ai creierului lipsa, mi-ar trebui aproximativ 2 vieti (urmatoarele 2) sa le dorm ca sa revin la linia de plutire in ceea ce priveste somnul. Sau asa imi place mie sa spun. Sau poate chiar asa o fi. Oricum, presupun ca nu o sa aflu. In viata asta, in nici un caz.
Dar, daca ar fi sa analizez un pic mai mult problema asta, as zice ca in psihologia somnului nu trebuie sa planifici! Nope! Mare greseala! Este exact ca in filmele de groaza cand spui ca “ma intorc imediat” asta inseamna ca nimeni nu te va mai vedea decat in compania unui topor in teasta sau in relatii foarte stranse cu un cutit de bucatarie ce vrea sa iti desparta plamanii pentru a te ajuta sa respiri mai usor decat Airwaves. Deci, daca e sa fie o regula in acest sens, nu spuneti: “las’ ca vine ziua de vineri si o sa dorm tot weekendul!”
De ce? Pentru ca in cel mai bun caz o sa aveti noroc daca dormiti macar duminica noaptea vreo 5-6 ore chinuite, pe marginea unei banci din parc in timp ce partenerul de pahar sau de viata isi scuipa si plamanii si ultimele 3 mese peste incaltarile voastre pentru ca sunteti prea bine “amortit” incat sa mai puteti face vreun gest de eschiva si sa va salvati Pumele de 500 de euro (daca aveti, meritati sa patiti asta).
Somnul fuge cand aude chestii de genul “mama, ce somn o sa ii trag”. Trebuie ademenit. Pacalit. Dar nu rugat sau implorat, ca atunci isi da seama ca are o pozitie avantajoasa si iar isi bate joc de tine si te lasa 3 ore sa il astepti numarand playmate-uri, titluri de filme porno sau oi, dupa preferintele sexuale ale fiecaruia.
Un lucru e clar: somnul, precum si femeile de altfel, sunt ca pisicile: nu vin niciodata atunci cand sunt chemate, dar apar negresit cand nu iti este aminte de ele.
Acum imi dau seama ca problema mea nu am rezolvat-o. Aia cu somnul. Aia ca nu ma odihnesc destul. Dar daca vreti, sunt destule exemple aici de ceea ce ar trebui sa faceti ca sa nu adormiti. Numai ca aici e spilul: daca NU vreti (si aici ma refer la situatiile cand chiar NU vreti sub nici o forma sa adormiti gen: asteptati cu ghioaga, maciuca sau, mai nou, cu bata de baseball in mana sa il demascati pe Mos Craciun – ala de ia, nu ala de da – sau trebuie sa asteptati cu motorul pornit vreun prieten sa se intoarca de la banca sau sa inceapa filmul de la ora 00:15, stiti voi care) toate situatiile descrise in care somnul fuge, NU se mai aplica!!! Vorbesc foarte serios! Nu faceti prostia sa incercati poanta cu “hai sa adorm” cand vi se face somn de la prea multe Finante studiate, ca nici macar nu mai apucati sa terminati propozitia!
E grele! De-aia ziceam ca e o intreaga psihologie a acestui fenomen.
Acum, parerea mea umila sau umilitoare este ca somnul este una din cele mai mari pierderi de timp (alaturi de vizionatul sesiunilor de golf – care e ca si cum ai incerca sa vezi actul imperecherii la Drosophilla Melanogaster – sau sa numeri tastele unei tastaturi qwerty)! E adevarat! Ganditi-va numai ca pierdem cel putin o treime din viata dormind. Era un studiu care spunea ceva de genul ca o cincime (parca – si, repet: parca) ti-o petreci in baie (daca ar fi sa ne luam dupa timpul petrecut in baie de “reprezentatele sexului slab”, posibil sa ajunga tot la o treime, dar lasam asta pentru moment) cu ce mai ramai?
Cu vreo 5-10 ani din care 9 ti-i petreci la birou si jumatate pe drumul de la birou acasa, iar cealalta jumatate de an petrecuta pe la cozi interminabile. Cam naspa nu? Acum incep sa inteleg de ce la britanici a aparut la un moment-dat un serviciu in cadrul caruia cineva se ofera sa stea in locul tau la cozi, in schimbul unor sume de bani. Pretty ingenious and useful if you ask me! Atata doar ca serviciul respectiv nu ar avea absolut nici o sansa intr-o tara in care sumele bani se “extrag” direct din buzunarul “binevoitorului” fara sa mai fie nevoie de stat la coada. Din punctul asta de vedere, am citit si un slogan foarte bun pentru turisti, mai ales cei germani: “Veniti in Romania! Masina dumneavoastra este deja aici!”
Deci, mai bine o lasam balta si cu somnul, mai ales in tramvai sau prin mijloacele de transport in comun ca au patit-o destui treji fiind, d-apoi o “ocazie” ca asta, nu se rateaza si ne chinuim care pe unde si cu cine putem…sa ne culcam…adica sa dormim. Folosind metode proprii sau mai vechi. Numarat de oi (daca esti Becali sau ruda cu el sau simpatizant de-al lui), de oua (daca esti Nastase – apropo de asta, eu ma intreb daca mi le-a numarat si mie, si, daca da, eu oare nu trebuia sa primesc ceva in schimb ca doar nimic nu e gratis in tara si se mai militeaza si pentru drepturile de autor deci…Nastase, scoate banii, Nastase!), numarat de sticle de vin (daca esti Besexu – tot aici mai poti numara de cate ori te-ai urcat la volan baut si ti s-a falfait de lege sau de cate ori ti-ai bagat picioarele in bunele maniere si ai fost rasist fara sa incerci macar sa iti ceri scuze) sau cati evrei ai asasinat (daca esti Hitler).
Maine, poimaine, ca sa fim in ton cu stirile extra-mega-senzationale de pe Porc TV, o sa aflam ca si somnul este cancerigen (dupa coaja de paine si cartofii prajiti) si va trebui sa gasim solutii si alternative viabile, preferabil ecologice si care sa nu implice teste pe animale sau plante ca sa nu mai fie nevoie sa dormim decat la aia cu trei turle, imediat dupa ce te pupa mama ta rece si te conduce tatal tau cu sapca in mana (mai ales daca esti manelist).
Daca nici tot discursul asta nu v-a adormit, aveti probleme mari si ar trebui sa ma recunosc invins si sa cedez locul unor profesionisti de marca asa cum sunt: Corneliu Vadim Tudor (odata il respectam ca avea curajul sa spuna orice despre oricine si culmea, nu a fost condamnat niciodata din cate stiu eu, dar acum a luat-o prea tare pe aratura si se vede), domnul “tigan imputit” Basexu marinerul fara maniere sau domnul “mai, draga” Ion Triliescu si, daca stau bine sa ma gandesc, orice alt politician de pe scena politica, alaturi de care nu trebuie sa stai prea mult timp ca ajungi sa incepi sa minti si despre cum te cheama in buletin.
Dar, daca este vreun profesor in materie de somn sau daca i se cuvine cuiva acest titlu, fara gres va zic acel cineva este ……………....………………………........………….......................………………. (suspans) ....................................................................................... (cate puncte credeti ca pot sa pun?) ........................................………………………...................................................................... (hai, inca putin) .............................................................................. (ca e gratis) …………................................................................ (gata, promit!) ………………………............................. : PARLAMENTARUL!!!
Care? Nu conteaza! They’re all the same! Cu ziarul in mana sau cu laptopul in fata, cu mana ridicata sau pe butonul vecinului, ei sunt maestri in a trage agheoase chiar si in situatiile de criza nationala. Ma intreb ce s-ar intampla daca brusc ar avea un cosmar cum ca salariile lor au fost micsorate si au atins infima valoare de 5.000 de lei (pentru cei care inca mai transforma in lei vechi = 50 bastoane)?
Lasam aceasta discutie filfizonica pe alta data. Deocamdata, va urez un sincer “Somn usor” (asta daca nu sunteti manelisti…sau Basexu – lui i-as ura sa dea mana cu Pilif de la CNA)!
PS: daca noi numaram oi cand vrem sa adormim, oare oile numara Becali cand vor sa adoarma? Va rog, lamuriti-ma si pe mine!
